Cizmăria, o meserie resuscitată de criză. Oamenii preferă să repare decât să cumpere

Klaus Iohannis amână desemnarea premierului. „Coaliția pro-europeană continuă negocierile. Sunt optimist”

George Simion a mers la Palatul Cotroceni, pentru consultări, dar a anunțat că nu intră: „AUR nu recunoaște legitimitatea lui Iohannis”

Consultări la Palatul Cotroceni. Coaliția a stat sub 20 de minute. Partidele extremiste AUR, POT și SOS au refuzat să meargă

Ploi și lapoviță, în aproape toată țara. Meteorologii anunță și temperaturi de până la -15°

Elena Lasconi, după consultările cu Iohannis: „Am fost să îi transmitem că mandatul lui s-a încheiat şi că trebuie să-şi dea demisia”

Circul continuă în Parlament: Becali spune cum a făcut facultatea fără prezență. Șoșoacă jignește jurnaliștii. AUR îl atacă pe Iohannis

Influencerul Makaveli, amenințări din Parlament cu limbaj suburban: „Ascundeți-vă soțiile. Fiți cuminți, mergeți pe vârfuri”

Surse: Liberalii strâng semnături pentru a-l propune pe Crin Antonescu candidat comun la prezidențiale. PSD nu l-ar refuza

VIDEO: Incendiu puternic la Piața Matache din București

Este un tablou total diferit faţă de 2008, cînd aceste meserii tradiţionale erau pe cale de dispariţie. Acum, clienţi sunt destui, iar preţurile, pentru toate buzunarele.

Cristian are un mic atelier de reparat încălţăminte. După ce a terminat şcoala profesională de cizmari, bărbatul a început afacerea pe cont propriu.

Până în 2008, afacerea sa a mers din ce în ce mai prost. Abia dacă îi trecea pragul un client pe zi. Acum, Cristian nu mai face faţă comenzilor: 15 muşterii vin zilnic să îi aducă la reparat cizme, sandale sau pantofi.

Un alt pantofar îşi face meseria în centrul vechi al Capitalei. Se prezintă drept „nea Gigi”, cizmar de când se ştie. Are patru decenii de vechime, timp în care prin mâinile lui dibace au trecut nenumărate perechi de încălţăminte. Anii de glorie ai meseriei au fost însă până în 1989.

Dar criza economică mondială i-a împins din nou pe clienţi către atelierele cizmarilor. Mulţi nu mai au bani să-şi cumpere o pereche nouă.

Marea supărare a lui nea Gigi este că nu are cui să-i lase moştenire meşteşugul. Ucenici nu se mai găsesc.

Doamnele îi cer cel mai adesea să le schimbe flecurile, în timp de domnii îi solicită de regulă o talpă nouă pentru pantofi. După două-trei zile, pantofii sunt ca noi, iar preţurile variază între cinci lei şi chiar o sută.