CHELTUIELI MAJORATE. Dragnea: Sunt 550 de mandate în Parlament și 501 locuri în sală

Liviu Dragnea a anunțat că USL a obținut 364 mandate, adică 66,2% din numărul total de mandate, PDL – 77, PP-DD – 44, iar UDMR – 28.

Numărul total de mandate este de 382, în Camera Deputaților, cu un plus de 49 de mandate, la Senat – 168, cu un plus de 31 de mandate.

Numărul total de mandate, 550, depășește cu mult numărul de locuri disponibile în sala de plen, adica 501.

Pentru soluționarea problemei, secretarul general al PSD a propus ca cei care au ieșit pe locul doi sau trei ar trebui să stea la balcoane.

„E o problemă foarte serioasă. Cel puțin 49 de colegi nu au loc și nu pot sta câte doi”, este de părere Dragnea.

Unsprezece milioane de euro în plus, în fiecare an, până în 2016

Cu atât va creşte factura plătită de la bugetul statului pentru noul Parlament. Noul Legislativ va avea 550 de reprezentanţi, faţă de 471, în mandatul care tocmai s-a încheiat. În total, anul viitor, funcţionarea Parlamentului va scoate în jur de 77 de milioane de euro din vistieria statului.

Anul viitor, statul va cheltui în medie câte 140.000 de euro pentru un parlamentar, aşa cum s-a întâmplat în 2012.

Guvernul va trebui însă să aloce mai mulţi bani pentru întreg Legislativul, din cauza modului în care se face redistribuirea mandatelor. Cheltuielile de funcţionare vor urca astfel de la 66 milioane de euro pe an, cât ne-au costat în 2012 cei 471 de aleşi, la 77 de milioane de euro pe an, pentru cei 550 de parlamentari.

Comparativ cu mandatul 2008-2012, următorii patru ani vor fi cu 44 de milioane de euro mai scumpi.

Banii nu ajung însă integral la parlamentari, pentru că senatorii şi deputaţii nu lucrează singuri. În 2012, cei 471 de aleşi au fost deserviţi de 1.168 de funcţionari, iar jumătate din bugetul legislativului s-a dus pe plata salariilor.

Pe lângă indemnizaţia lunară cuprinsă între 4.570 de lei şi 6.000 de lei, un parlamentar mai beneficiază de diurnă pentru deplasările pe care le face în ţară şi în străinătate, de cazare ori benzină.

Numai deplasările în ţară şi în străinătate costă statul aproape 8 milioane de euro anual. Iar bugetul pentru convorbirile telefonice pe care le ar Legislativul ajunge la 400.000 de euro.

O situaţie imposibilă

Încăperea este în aşa fel proiectată încât este aproape imposibil să fie amplasate scaune în plus. O soluţie ar fi ca unii parlamentari să stea ...în balcon. Ceea ce înseamnă că trebuie să li se asigure sistemul electronic de vot, iar invitaţii, cei care stau de obicei în balcon, nu vor mai avea loc.

Şi nici presa nu ar mai putea filma sala de plen de la înălţime.

Mai mult, ca să ajungă din balcon la microfon şi să-şi ţină discursurile, parlamentarii ar face cinci minute pe drum. Ar trebui să coboare un etaj, să ajună pe holul Camerei Deputaţilor şi să reintre în sala de plen.

Consecinţele obţinerii unei majorităţi de două treimi în Parlament

Acest lucru înseamnă că Uniunea Social-Liberală va putea schimba lejer Constituţia. O variantă ar fi schimbarea formei de guvernământ. Am putea avea republică parlamentară, situaţie în care preşedintele este ales de Parlament, nu de popor.

Sau, am putea rămâne cu republică semiprezidenţială, dar atribuţiile şefului statului să fie mult restrânse: să i se ia dreptul de a numi procurorul general, şeful DNA, să nu poată propune şefii serviciilor secrete sau să fie obligat să accepte din start propunerea de premier făcută de partidele care alcătuiesc majoritatea parlamentară.

Victor Ponta vorbeşte de luni bune de modificarea Constituţiei. Premierul doreşte ca Parlamentului să aibă mai multe atribuţii, iar rolul preşedintelui să devină unul decorativ. În plus, Guvernul să răspundă doar în faţa Legislativului.

Ceea ce ar însemna că şeful statului şi-ar putea pierde dreptul de a refuza propunerile de miniştri, de a suspenda sau revoca un ministru. Aici ar putea apărea modificări şi în ceea ce priveşte reprezentarea României pe plan extern, atribuţie pe care acum preşedintele o împarte cu Executivul. Să ne amintim cazul participării la Consiliul European, când premierul şi şeful statului şi-au disputat acest drept şi au ajuns până la Curtea Constituţională.