Argumentele care anunţă sfârşitul rolului strategic al portavioanelor sunt în primul rând de ordin financiar. Portavionul de nouă generaţie Gerald Ford, aflat în construcţie, va costa 13, 6 miliarde de dolari. La aceasta se adaugă costurile de cercetare şi dezvoltare, de 4,7 miliarde. Şi cele ale navelor de însoţire, adică un submarin nuclear de atac şi cinci nave de suprafaţă, fără să mai adăugăm cele 80 de avioane şi elicoptere aflate la bord.
Doar costurile de operare pe zi se ridică la 6,5 milioane de dolari. Iar costul pe bombă lansată de avioanele sale se ridică la 7,5 milioane de dolari, pe când o rachetă de croazieră costă cam 2 milioane. Iar un distrugător dotat cu rachete de croazieră costă 2 miliarde, cheltuielile de operare zilnice fiind de doar 360 de mii de dolari.
La costuri se adaugă şi lipsa crescută de eficienţă, spun specialiştii. Se poate greu apăra de rachetele cu rază mare de acţiune, din ce în ce mai exacte, iar sateliţii militari îl pot urmări cu cea mai mare precizie.
Militarii contestă însă aceste afirmaţii. O rachetă nu poate înlocui un avion, iar mobilitatea portavionului îl face să fie foarte greu atins de inamic. În plus, mijloacele sale de apărare sunt considerabile, de la rachete la torpile. Iar portavionul este forţa care ajunge la destinaţie, îşi îndeplineşte misiunea şi apoi pleacă rapid.