C. T. Popescu: Ce a făcut Ion Iliescu în 14 iunie 1990 a fost continuarea reflexelor şi politicii sale de-o viaţă
„Am fost acolo în zilele acelea. Noutatea e încadrarea schimbată a lui Ion Iliescu - crimă împotriva umanităţii - înseamnă ordin direct al unei autorităţi de stat prin care sunt agresaţi civili fără să fie intenţia de agresare în grup a lor din considerente rasiale cum e la genocid. E suficient ca nişte persoane civile să fie agresate în urma unui ordin dat fără temei de o autoritate în stat.
Dacă e vorba de o instigare a autorităţii de stat la violenţă împotriva unora, iar e infracţiune.
Dacă e vorba de tolerarea altor persoane civile împotriva altora, fără ca autoritatea să intervină pentru a stopa violenţele - aşa poate fi autoritatea acuzată şi încadrată la crime contra umanităţii.
Aceasta e încadrarea nouă în care şanse apreciabile să cadă are acum Iliescu.
În 13, aici nu se va schimba situaţia juridică a lui Ion Iliescu. Nu va putea fi făcut răspunzător pentru ordinul dat de guvern pentru a se face curăţenie. Acel ordin nu conţine o infracţiune. Nu îi poate fi atribuit.
În schimb, pe 14 dimineaţa începe problema lui Ion Iliescu, în ce le-a spus minerilor. Iliescu le mulţumeşte şi le spune să meargă - să reocupe Piaţa Universităţii.
Această frază poate fi încadrată la crimă impotriva umanităţii.
Pentru că, în calitate de cea mai înaltă autoritate în stat, Iliescu în faţa masei dezlănţuite, conştient fiind .... era conştient de potenţialul agresiv al masei de mineri – şi în aceste condiţii el o trimite la Universitate.
Aunci - pe 14 dimineaţa - problemele care puteau să ţină de lovitură de stat - toate erau rezolvate. Forţele de ordine stăpâneau obiectivele.
Minerii s-au dus în Piaţă şi au bătut.. acolo nu a fost ciocnire între manifestanţii pieţei şi mineri, cum se crede în ziua de azi. Nu. Minerii s-au năpustit la persoanele civile pe care le-au întâlnit.
Veniseră chitiţi să caftească oameni. Nu puteau să plece nesatisfăcuţi. Voiau sânge, să plece cu un trofeu de sânge în Valea Jiului.
Iliescu nu a avut tăria să le spună în Piaţa Victoriei: stimaţi tovarăşi, vă mulţumesc că aţi venit, dar vă rog să mergeţi la gară, situaţia a fost rezolvată, pericolul îndepărtat, nu mai este nevoie de vreo ciocnire între mase de civili. Cum să spună aşa ceva politicianul bolşevic? Ştia că ar fi fost huiduit. Ştia că o masă aflată în excitaţie se poate întoarce în câteva seunde. A zis: mergeţi şi reocupaţi Piaţa.
Oricât de rău a fost pentru România ce s-a întâmplat ar trebui să fim logici: Ion Iliescu nu avea interes să-i cheme. Câştigase cu 80%, câştigaseră alegerile libere, erau împăraţi. Ce interes avea să se întâmple ce s-a întâmplat? În mod evident situaţia a scăpat de sub control.
Încercarea din 13 de a rezolva problema cu cei rămaşi în piaţă a dus la ce a dus. Să se întrerupă emisia la TVR era amurgul zeilor, asta a fost ce i-a adus pe mineri mult mai mult decât orice chemare a lui Iliescu. El nu a spus: să vină minerii. El a spus să vină forţele progresiste care vor binele, dar nu a spus mineri. Ei veneau oricum.
El nu a dorit asta, dar modul în care a gestionat situaţia în data de 14 şi 15, asta îl poate duce la acuzaţia şi la condamnarea pentru infracţiuni împotriva umanităţii.
Ce a făcut Iliescu în 14 a fost continuarea reflexelor şi politicii lui de-o viaţă. Nu a putut face altfel, nu-i putea trimite pe mineri acasă, pentru că venea împotriva relaţiei sale cu masele de-o viaţă în care ele trebuie să vină şi să facă ordine, curăţenie”, a declarat Cristian Tudor Popescu.
Citiţi şi
Moment istoric pentru România, după 25 de ani. Ion Iliescu, tras la răspundere pentru Mineriadă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
