„BUCUREȘTI OPTIMIST”. Povestea unui proiect fotografic prin care Capitala a prins viaţă şi culoare

Cum poate o simplă fotografie să schimbe imaginea unui oraș, chiar dacă numai pentru câteva zile? Cristian „IGU” Vasile a găsit cadrul potrivit la momentul potrivit. Poză cu bulevardul Magheru luminat de sărbătoare a strâns 11.000 de fani în doar trei zile, pe Facebook, iar numărul de „like-uri” este încă în creștere.

În urmă cu un an, tânărul s-a hotărât să vadă „jumătatea plină a orașului” și să le arate tuturor că Bucureștiul mai înseamnă și culoare, nu doar gri și sumbru. Așa s-a născut proiectul „București Optimist”. Astăzi, aproape 30.000 de oameni îl urmăresc în fiecare zi.

Povestea unei fotografii virale

„A fost cea mai virală fotografie de la noi”, spune fotograful Cristian Vasile, referindu-se la deja celebra fotografie de la Bulevardul General Gheorghe Magheru.

„A fost un cadru urmărit de vreo, cu vreo săptămână, două înainte să-l realizez. ... Dar nu știam cum s-o fac exact, m-am tot învârtit în jurul Magherului, până am găsit locul perfect din care să-l fac. Știam că trebuie să trag cu un teleobiectiv, știam cum și în ce fel, m-am interesat când se vor aprinde beculețele, mi-am luat rucsacul în spate, afară deja ploua, trepiedul și mă tot învârteam pe acolo, era răcoare... Nu prea îmi plăcea, m-am băgat să mănânc un sendiviș undeva acolo, unde puteam să văd dacă se aprind sau nu, stăteam la geam, cum m-am așezat la masă s-au aprins alea, am aruncat mâncarea, m-am dus repede, am pus trepiedul unde știam că trebuia să-l pun, mai exact în mijlocul intersecției de la Romană. Am pus trepiedul, am văzut cadrul dinainte, am făcut mai multe poze, pac, pac, pac și am plecat”, povestește fotograful.

Sorin Oprescu i-a mulțumit personal

Fotografia a ajuns într-un timp record pe diferite site-uri de specialitate din țară și din străinătate. Într-o zi, Cristian a primit un telefon mai puțin obișnuit de la primarul general al Bucureștiului.

„M-a sunat o doamnă de la biroul de presă și zice „Bună ziua, vă caut de ceva timp, nu reușesc să dau de dumneavoastră, domnul primar ar vrea să vorbească cu dumneavoastră”. Zic „Cum, ce, care primar, despre ce e vorba?”. „Domnul primar ar vrea să va adreseze câteva cuvinte”. Îi aud vocea în telefon, mi l-a dat la telefon: Stimabile, nu știu cum s-a adresat, stimabile nu știu ce, inițial am crezut că e un monolog, pentru că vorbea și vorbea și vorbea și am zis: Mă, ce naiba, e înregistrare, și am ținut să-l întrerup, bună ziua, s-a întrerupt evident. Poziția în care se află când a dat telefon pentru mine a contat și evident că mi-a pus un zâmbet pe buze. Din poziția de primar general a unei capitale europene îți e într-un fel ok să îți spună mulțumesc pentru ceea ce faci”, povestește Cristian Vasile.

„Mă chinui să găsesc acel procent destul de mic de chestii pozitive”

Când Igu a hotărât să vadă altfel lucrurile, a început să facă asta din ... balconul apartamentului său. Ideea lui este simplă....

„Trebuie să sapi ca să găsești lucrurile cu adevărat ok, adică nu sunt nici eu absurd să zic că e un oraș optimist, nu sunt un optimist, sunt un realist-optimist, cam așa, încerc să văd care e realitatea și să o mișc un pic către partea pozitivă”, explică Cristian Vasile.

„Ca oricare dintre noi mă lovesc de partea gri și de toate problemele orașului și ca infrastructură și ca multe, dar încerc cumva... chiar ăsta e sentimentul ... că mă chinui să găsesc niște chestii simpatice”, se confesează fotograful.

„Mă chinui să găsesc acel procent destul de mic de chestii pozitive, optimiste”, subliniază Cristian Vasile.

Are impact asupra noilor veniți în Capitală

Pare greu de crezut, însă pentru unii „Bucuresti Optimist” este mai mult decât un proiect fotografic.

„Proiectul „București optimist” sincer are un grad mare în decizia mea de a sta aici sau de-a mai avea răbdare cu Bucureștiul”, spune Alexandru Pop, recent stabilit în Capitală.

„Sunt proaspăt venit... de doi ani de zile, venit din Cluj. Mult mai drag îmi e Clujul decât Bucureștiul. Am început să mă împrietenesc cu omul București și începe să îmi placă sincer, dar nu neapărat în cadre, singular, cât, dacă ai, vorba aia, răbdare, îl vezi per ansamblu și per ansamblu îți dă un confort inedit, e ceva între modern și foarte, foarte bătrân, neglijat, neglijent”, povestește Alexandru Pop.

Pentru alții, tocmai neglijența aceasta face din București un oraș special, așa cum nu mai întâlnești.

„Bucureștiul e un oraș pe care eu îl consider foarte frumos, mie mi-a plăcut din prima când am venit aici, dar cred că percepția oamenilor asupra Bucureștiului avea nevoie de o încurajare, avea nevoie de un imbold”, este de părere Alexandra Safriuc.

„Când mergi pe străzile din București, poate îți e foarte greu să zici că Bucureștiul e un oraș optimist, dar dacă ai puțină răbdare cu el, dacă stai să te uiți la diversitate, la modul în care se îmbină clădirile, nu în multe locuri din lumea asta poți să vezi un chioșc oarecare lângă un hotel de lux, nu în multe locuri din lumea asta poți să vezi o poveste în alternanța clădirilor”, detaliază Alexandra.

Când se lasă seara peste București, Cristian își ia rucsacul în spate și pornește în căutarea următoarei poze. De cele mai multe ori nu știe ce va fotografia. Echipa Digicult l-a însoțit la „vânătoare” de instantanee formidabile.

„Mi-e mai simplu să mă duc noaptea când nu mă vede nimeni, într-un Herăstrău, de exemplu, ai fi surprinsă, mă simt mult mai safe cu toată aparatura, cu toate sculele în spate decât mijlocul zilei. Încerc prin umor să comunic de foarte multe ori niște aspecte discutabile, adică să iau o scenă aparent negativă și reinterpretată să pară pozitivă sau optimistă sau cum vrei să îi spui”, spune tânărul fotograf.

„Sper să reușesc să conving cât mai mulți oameni că orașul e așa cum îl privim”

Frumusețea se află în ochii celui care privește! În asta crede Cristian când vine vorba despre București. Vrea că tot mai mulți oameni să vadă, să înțeleagă, să simtă, să fie pozitivi, să caute frumosul în jurul lor.

„Observ din ce în ce mai mulți tineri cu DSLR-uri, cu aparate de gât, căutând în sus, după lucruri, după detalii, să se întâmple. Poate că existau și înainte și nu îi percepeam eu, dar îmi place să cred că un gram, acolo, de procent, am contribuit și eu la chestia asta”, spune Cristian.

„Sper să reușesc să conving cât mai mulți oameni, cum am reușit să mă conving și pe mine, că orașul e așa cum îl privim”, conchide el.

Până la urmă, locurile în care trăim, că și oamenii, încep să se transforme în bine atunci când ... le iubim.