Filmul realizat după celebrul romanul lui Henryk Sienkiewicz, „Prin foc şi sabie”, a aprins curiozitatea lui Eugen Libotan - din ce este făcut vinul pe care îl beau cavalerii polonezi?
Eugen Libotean, producător de hidromel: Panza era un mare amator de hidromel, ura ulcioarele goale, iar atunci când mergea la mănăstiri spunea că ţăranul nu e vrednic să bea un asemenea mied, doar boierul polonez.
Aşa a început Eugen să caute reţeta ce părea pierdută în timp. Norocul i-a surâs, oarecum întâmplător, când a dat peste un manual de apicultură, vechi de zeci de ani şi lansat într-o ediţie limitată.
Eugen Libotean, producător de hidromel: Hidromelul este o băutură foarte cunoscută din vechime. Grecii şi romanii o consumau în cantităţi mari, iar în cultul zeilor era cea mai aleasă jertfă.
Cunoscut şi sub denumirea de mied, hidromelul este o băutură alcoolică slabă, dulce şi parfumată, obţinută prin fermentarea mierii de albine şi a polenului.
Eugen Libotean, producător de hidromel: Am început să fac acea celebră mursă (băutură fermentată, n.r.) cu apă caldă, miere de albine, polen şi pâine neagră ca şi ferment şi o grămadă de plante aromatice. Primele s-au mucegăit, a doua oară nu s-a limpezit.
Legenda spune că hidromelul era o băutură rezervată zeilor şi oferea nemurirea. O urmă de adevăr există, o confirmă specialiştii. Nu e chiar nemurire, însă este o doză consistentă de sănătate. Miedul redă pofta de mâncare, îmbunătăţeşte starea de spirit şi tratează infertilitatea. Eugen are exemplu chiar în familie.
Eugen Libotean, producător de hidromel: Unchiul meu este apicultor. Are acum 75 de ani, arată la 50 şi gândeşte ca la 25.
Dorin Popa, oenolog: Normal tot ce transferă mierea, polenul, atâtea enzime cât şi hormoni vegetali, naturali, tot ce ţine de vitamine, sunt foarte multe şi chiar foarte sănătoase.
Licoarea are un gust plăcut, acrişor şi acidulat, uşor alcoolizat. Se beau două, trei pahare pe zi, de preferinţă pe stomacul gol.
Eugen Libotean, producător de hidromel: Nu este o băutură de şpriţ, de cursă lungă. Este o băutură foarte fină, delicată, cu un gust plăcut, catifelat şi se consumă ca desert.
Maramureşanul nu produce mai mult de 150 de litri de mied pe an şi îl vinde doar la târguri de profil. O sticlă de 700 de mililitri costă 15 lei.