ANALIZĂ. Impozitul pe terenul nelucrat, un mod de a forţa proprietarul să vândă la preţurile de nimic de acum

Motivul este corect: comasarea terenurilor şi introducerea lor în producţie, se arată într-o analiză Business Club, numai că se face cu arcanul. Evident, explicaţia unui impozit este strângerea de bani, dar poate ar mai fi una pentru acest impozit pe pârloagă: actualul ministru al Finanţelor, Daniel Chiţoiu, a găsit cheia de la un sertar închis de pe vremea omologului său din alte vremuri, Gheorghe Ialomiţianu, în mandatul căruia a apărut prima dată această idee.

Ideea fusese ascunsă acolo pentru că a fost considerată mai puţin bună. Acum revine, iată, în actualitate.

Statistici inexacte, efecte negative în rândul nevoiaşilor şi bătrânilor

În România avem 14,7 milioane de hectare suprafaţă agricolă, dar pârloaga ar trebui raportată la 9,4 milioane de hectare - terenul arabil. Restul până la 14,7 milioane sunt păşuni, vii sau livezi care nu sunt pârloagă.

Terenul nelucrat trece de 1,3 milioane de hectare, dar după unele surse s-ar duce de fapt spre 2,5 milioane de hectare, pentru că se pare că există suprafeţe uriaşe neînscrise în cartea funciară despre care oficial nu se ştie nimic. Ar fi aşadar mult mai multă pârloagă decât o spun statisticile oficiale, iar înainte de a introduce noi taxe, poate ar fi bine ca statul să ştie exact care e suprafaţa exactă, căci hectarele în plus pot genera venituri prin impozitul pe proprietate.

Impozitul pe pârloagă îi va lovi însă în plin pe cei nevoiaşi şi bătrâni care nu au cu ce să lucreze, fie că nu mai pot fizic, fie că nu au bani de lucrări.

Ideea de a încuraja comasarea cu forţa scârţâie aşadar, pentru că nu se găsesc în toate satele patriei întreprinzători gata să ia terenurile să le muncească. Chiar şi cei care le lasă acum nelucrate ar dori să le arendeze, dar nu au cui. Un impozit pe pârloagă forţează proprietarul să vândă, la preţurile de nimic de acum, iar prin această supraimpozitare statul aduce atingere dreptului de proprietate. Omul care are terenul respectiv are dreptul să facă ce vrea cu el, chiar şi să îl lase nelucrat, pentru că este al lui.

Business Club

Mizele proprietăţii de teren: subvenţiile europene, preţurile avantajoase, frica de criză alimentară

Ideea acestui impozit pe terenul nelucrat vine cu zece luni înainte ca cetăţenii străini să primească oficial dreptul de a cumpăra în nume propriu teren agricol şi forestier românesc, aşa cum prevede o clauză din tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. Autorităţile de la Bucureşti s-au străduit să împingă momentul acestei liberalizări, dar Comisia Europeană a considerat că România este pregătită pentru asemenea tranzacţii.

Până la 1 ianuarie 2014, cetăţenii străini pot face achiziţii de teren agricol şi forestier românesc doar prin intermediul companiilor.

Aşa cum prevede tratatul, Comisia Europeană a reexaminat în 2012 restricţiile temporare şi efectele acestora în cel de-al treilea an de la aderare pentru a stabili dacă există posibilitatea scurtării sau încetării perioadei de tranziţie. Comisia a considerat că nu este necesară o reducere a termenelor limită, însă a subliniat că este important ca România să valorifice perioada de tranziţie rămasă pentru a stimula dezvoltarea sectorului agricol.

În 2010, aceeaşi Comisie constata că pe piaţa agricolă a României există deja o prezenţă străină semnificativă, însă achiziţia terenurilor în cauză nu a provocat şocuri vizibile în sectorul agricol. După expirarea perioadei de tranziţie este puţin probabil să mai apară şocuri ca urmare a unei preluări masive de terenuri, întrucât viitorii investitori vor fi probabil cei care, în principiu, sunt interesaţi de piaţa agricolă din România, se arăta în raportul Comisiei Europene din 2010.

Subvenţiile pentru proprietarii de terenuri

Fie el străin sau român, din Uniunea Europeană, China sau Arabia Saudită, orice proprietar de terenuri agricole româneşti are dreptul prin lege la subvenţii europene. Aceasta este principala problemă pusă pe tapet de mediul politic în ultimii ani: faptul că pentru mari suprafeţe de teren pe care nu se cultivă, nu se cresc animale, nu se întâmplă nimic, proprietarii primesc subvenţii de la stat şi de la UE.

De exemplu, pentru 2012, au fost disponibili pentru România 1,4 miliarde de euro - bani europeni - prin Programul Operaţional de Dezvoltare Rurală. La această sumă s-au adăugat alte 200 milioane de euro oferite producătorilor agricoli sub formă de ajutoare de stat, destinate în cea mai mare parte plăţii motorinei utilizate. Ajutoarele li s-au acordat şi crescătorilor de păsări şi porcine pentru realizarea angajamentelor asumate în ceea ce priveşte „bunăstarea şi protecţia animalelor” şi pentru activităţile de ecarisaj.

În 2010, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a alocat subvenţii inclusiv pentru o suprafaţă de circa 480.000 de hectare de teren nelucrat. În 2011, suprafaţa s-a redus la 360.000 de hectare, potrivit datelor Ministerului Agriculturii (octombrie 2011). De altfel, autorităţile sperau să se ajungă cândva la momentul în care banii publici să fie plasaţi doar în contul producătorilor agricoli îndreptăţiţi.

Mai trebuie spus că, prin Politica Agricolă Comună, subvenţiile pentru România vor creşte treptat.

Celelalte motivaţii ale cumpărătorilor: Preţul de nimic şi frica de criză

Pe lângă subvenţii, faptul că preţul unui hectar de teren agricol în România pleacă de la câteva sute şi ajunge la câteva mii de euro, faţă de câteva zeci de mii de euro în statele membre UE mai vechi, este un argument hotărâtor în opţiunea de cumpărare a străinilor. S-a adăugat pe listă şi temerea cu privire la apariţia unei crize alimentare mondiale, deci un interes sporit al nerezidenţilor pentru terenurile din state ca România, Bulgaria, Ungaria sau Lituania.

Statistici 2012:

- Costul mediu al unui hectar de teren agricol poate varia la nivel naţional între 1800 şi 3000 de euro. În vestul Europei aceeaşi suprafaţă poate avea un preţ chiar şi de 40 de ori mai mare.

- Suprafaţa agricolă a României este de 14,7 milioane de hectare, dintre care 9,4 milioane de hectare teren arabil (date furnizate de Ministerul Agriculturii).

- Investitorii străini deţineau în 2012 circa 700.000 de hectare de teren arabil - cam 8% din totalul suprafeţei arabile a României. Precizare: Ministerul Agriculturii nu are o statistică centralizată privind numărul companiilor cu capital neautohton care deţin terenuri agricole.

- Un procent de 10% din totalul terenurilor deţinute de actorii străini de pe piaţa românească aparţine companiilor arabe.

Ella Moroiu