Zborul RO-35 a decolat din Bucureşti spre Oradea, în 4 februarie 1970, la ora 13. Avea 21 de persoane pe bord, dintre care şase erau membri ai echipajului.
„Era un pilot militar, un locotenent colonel, care zbura și la transport pasageri. A vrut să grăbească puțin aterizarea. Adica ce înseamnă chestia aceasta? N-a vrut sa mai urmeze standardul de aterizare pe radar,”, spune instructorul de pilotaj Gheorghe Manicea.
Pentru că era ceaţă, avionul s-a izbit de versant. Aurora Şinca, o jurnalistă din Oradea, îşi aştepta soţul acasă cu acel avion.
„Pe vremea lui Ceaușescu, toate aceste accidente erau cam ascunse, secretomania Securității și a oficialităților nu ne-a permis sa aflam nici măcar faptul ca aveam aparținători în avion”, povestește ea.
Abia dupa trei zile a aflat că avionul s-a prăbuşit. Mai grav este că autorităţile pur şi simplu i-au abandonat pe cei 21 de oameni în zăpadă şi frig.
„Opt au fost în viaţă după momentul impactului. Şi trupurile găsite au fost, foarte multe, aproape intacte. Autopsiile au relevat că cei opt au murit ulterior impactului, din cauza frigului. De ce? Pentru că trei zile după accident perimetrul a fost închis”, spune jurnalistul Adrian Crio.
Accidentul a avut un singur supravieţuitor, care a ajuns la poalele muntelui abia a doua zi, cu genunchiul zdrobit şi o mână fracturată.