18 LEGI ELECTORALE ÎN 181 DE ANI. Alegerile de-a lungul vremii, în România
După ce a experimentat aproape toate tipurile de sisteme electorale, România şi-a făcut unul original, absolut unic în lume. Un sistem blamat şi ironizat de întreaga clasă politică, dar menţinut în vigoare pentru încă o tură de alegeri. Oricum, în România legile electorale nu au avut niciodată o viaţă prea lungă: în 181 de ani de parlamentarism am avut 18 astfel de acte normative, unele dintre ele folosite o singură dată, altele niciodată.
Primele alegeri pe pământ românesc s-au ţinut în 1831, în Muntenia, şi 1832, în Moldova. Organizate în baza Regulamentelor Organice, scrutinele erau mult diferite faţă de cele din prezent. În primul rând, doar boierii cu vârste peste 30 de ani aveau dreptul să candideze sau să voteze.
Parlamentul era unicameral, iar deputaţii erau aleşi la fel cum au fost primarii în 2012: cine lua cele mai multe voturi ajungea în Adunare. Câţiva ani mai târziu, în 1856, şi restul cetăţenilor primesc drept de vot, dar numai în funcţie de averea pe care o deţineau.
Al doilea set de legi electorale a funcţionat de la unirea Moldovei cu Muntenia, în 1859 şi până la Marea Unire din 1918. În această perioadă în România se introduce bicameralismul, prin înfiinţarea senatului de către Alexandru Ioan Cuza, în 1864. Sistemul de vot este unul majoritar, în două tururi.
În 1918, pentru prima dată în România, se introduce votul universal, egal, direct, secret şi, noutate absolută, obligatoriu. Atenţie însă, noţiunea de vot egal nu avea aceeaşi semnificaţie ca în prezent. Doar bărbaţii aveau acest drept, femeile fiind excluse.
Tot în această perioadă se renunţă la scrutinul majoritar în favoarea celui proporţional. O noutate era şi interzicerea traseismului politic: senatorul sau deputatul care îşi schimba partidul era demis automat din parlament.
Femeile vor primi drept de vot abia în 1939, în timpul Regelui Carol al II-lea, dar numai dacă ştiau să citească şi dacă aveau o meserie.
Viaţa politică se schimbă odată cu venirea comuniştilor la putere, în 1945. Senatul este desfiinţat, iar parlamentul se transformă în Marea Adunare Naţională. Femeile primesc acces deplin la vot, dar alegerile erau doar o formalitate. Totodată este introdus mandatul imperativ: dacă un deputat era exclus din partid, el îşi pierdea automat şi funcţia.
După 1989 România revine la bicameralismul consacrat în 1864, dar şi la pluralism politic. Până în 2008 sistemul de vot a fost proporţional, pe liste, iar de atunci s-a introdus actuala legislaţie, unică în lume: se votează pe sistem majoritar, dar mandatele se împart proporţional.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
