15 iunie 1990. Bucureştiul părea să îşi revină după două zile în care fusese scena unui teatru al absurdului violent. Pe străzi se derulasera imagini cu mineri care îşi asumaseră rolul forţelor de ordine, legitimând sau agresând civilii. Pe fondul unui calm aparent, preşedintele României de la acea vreme, Ion Iliescu, îi cheamă pe ortaci la Romexpo.
„Vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile: că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu”, le spune preşedintele.
În discursul său, fostul preşedinte mai vorbeşte despre sticle incendiare, seringi sau droguri care ar fi fost descoperite în sediul Partidului Naţional Ţărănesc sau despre arme albe depozitate în sediul Asociaţiei „16-21 Decembrie”. Mai mult, spune Ion Iliescu, în subsolul clădirii Universităţii Bucureşti s-ar fi găsit arme de foc sau saci cu prafuri euforizante. În procesele în care au fost judecate evenimentele din 13-15 iunie, nici măcar una din aceste probe nu a fost adusă în instanţă.
„Aici sunt reprezentanţii Guvernului, ai Ministerului Transporturilor. În mod organizat, eşalonat, să asigurăm această deplasare ordonată a tuturor spre locurile dumneavoastră. Să ne revedem cu bine”, adaugă şeful statului post-comunist. Minerii veniţi în capitala României răspund cu urale.
Plecarea minerilor din Capitală avea să întârzie însă. Potrivit unui raport al „Asociaţiei 21 Decembrie”, trenurile cu ultimii ortaci au pornit spre Valea Jiului abia pe 17 iunie. Până atunci, cei aproape 1000 de mineri au fost cazaţi în unităţi militare din Capitală.
Odată cu plecarea minerilor avea să se încheie unul dintre cele mai sângeroase episoade din istoria României de după Revoluţie. Datele oficiale de la acea vreme spuneau că şase persoane şi-au pierdut viaţa în evenimentele din 13-15 iunie. Patru dintre ele au fost împuşcate. Neoficial, cifra ar fi mult mai mare. Câteva zile mai târziu, în Cimitirul Străuleşti au fost filmate câteva zeci de morminte noi, pe ale căror cruci se putea citi „Neidentificat”.
Dincolo de cifre, la peste două decenii de la evenimente, nu a fost găsit nici un vinovat. După ani de tergiversări, Dosarul Mineriadei a fost închis cu soluţii de încetare a urmăririi penale, pentru că faptele s-au prescris. Printre liderii vremii cercetaţi şi scoşi de sub urmărirea penală s-au aflat fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul director al Serviciului Român de Informaţii, Virgil Măgureanu, dar şi generalii Mihai Chiţac şi Victor Atanasie Stănculescu.
Mineriada, după 23 de ani, în dezbaterea Digi24:
„Piaţa Universităţii – România”, filmul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Protestele şi finalul violent, pe peliculă
23 de ani de la debutul Mineriadei. 13-15 iunie 1990, zile întunecate în istoria recentă a României
Mihai Chiţac, unul dintre personajele cheie în Mineriada din iunie 1990
Cum explică procurorul Dan Voinea, care a anchetat Mineriada, lipsa condamnărilor
14 iunie 1990: Mineriada în plină desfăşurare. Ofensiva ortacilor în Piaţa Universităţii
Cum trăiesc ortacii din Valea Jiului, la 23 de ani de la Mineriadă