Dincolo de ancheta în cazul învăţătorului din comuna Singureni, cercetat pentru pedofilie, rămân destule lucruri de lămurit. De exemplu, cum a fost posibil ca părinţii să nu sesizeze, an după an, nimic suspect în comportamentul celor 11 copii batjocoriţi de dascălul lor.
„Trebuie să ştii cui încredinţezi copilul şi să urmăreşti. Face meditaţie, dar tot trag cu ochiul la uşă să văd ce se întâmplă dincolo de uşă, nu? E o ruşine!”, spune părintele unui copil.
O ruşine cu finalitate penală, care însă nu poate repara răul făcut.
„Un copil abuzat sexual poate manifesta la un moment dat stări de nervozitate, agresivitate, poate repeta în jocurile obişnuite aspecte ale traumei, ale abuzului, faţă de alti copii”, spune Anca Boalcă, psiholog.
Psihologii şi profesorii sunt categorici şi spun că este nevoie de depistarea devianţelor unui cadru didactic şi apoi de eliminarea lui din sistem. Dar legea încă este permisivă.
„Profilul este al unui bolnav de pedofilie. Boala psihică este o circumstanţă la abuz, nu este o scuză. Este o persoană care are luciditate, înţelege consecinţele faptelor lui, înţelege până la capăt că traumatizează copii”, spune Gabriel Diaconu, psihiatru.
„Fiecare cadru didactic îşi face acest consult psihologic unde vrea. Cred că ar trebui o instituţie agreată de Ministerul Educaţiei care să poarte responsabilitatea. Am întâlnit destule cazuri unde evaluarea se face numai pe hârtie”, spune Mihaela Gună, preşedintele Asociaţiei Părinţilor.
Problema este că drumul spre un diagnostic bine pus ajunge să se împotmolească din cauza birocraţiei.
„Acum, dacă se observă o deviaţie comportamentală, cadrul didactic este trimis la specialist. În această perioadă omul rămâne la serviciu. A cui este responsabilitatea? Pentru că legea nu reglementează”, spune Cornelia Stavri, vicepreşedintele FSLI.
În prezent, învăţătorul din Singureni, judeţul Giurgiu, acuzat că timp de 4 ani şi-a abuzat elevii, este arestat preventiv. Copiii aveau între 6 şi 11 ani şi proveneau, cu toţii, din familii sărmane.