Sistemul de învățământ unde lecțiile nu se predau și nu se dau „lucrări de control”

Profesori cu care poţi vorbi orice şi libertatea de a învăța din greșeli - sunt lucrurile de care Irinei şi lui Cezar le este cel mai dor când vine vorba de Anglia. Ar vrea să aibă parte şi aici, la şcoală, de aceleaşi ore interactive şi de atmosfera de familie pe care o simţeau în Marea Britanie.

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Zece ani sunt mulţi şi pentru un adult, însă pentru un copil înseamnă o perioadă mare de acumulari. De la prietenii şi până la educaţia primită. Irina şi Cezar au locuit zece ani în Marea Britanie şi, de un an şi jumătate, s-au întors în România. Nu le-a fost uşor să se acomodeze, iar şocul cel mai mare l-au avut la şcoală.

Elena s-a întors în România cu gândul la şcoala din copilăria ei. O imagine care nu s-a potrivit deloc cu ce a găsit la şcoala din sat. Cei mici nu s-au acomodat, aşa că a fost nevoită să îi mute în sistemul privat. Nici aici lucrurile nu stau prea bine. Problema este învăţământul românesc, învechit şi lipsit de viziune.

„Şcoala britanică scoate oameni din clasele lor, şcoala din România scoate niste roboţei”, spune Elena Motoc, mamă.

„Multe dintre lecţiile noastre, fie că sunt arte, design şi tehnologie sau ştiinţe, mai ales ştiinţe, sunt bazate pe partea practică. Şi sunt multe abilităţi practice care sunt construite în şcoală. Dezbatere, prezentare, discuţii, muncă de echipă, colaborare”, afirmă Philip Walters, director British School of Bucharest

„Făceam multe proiecte, mai ales la ora de ştiinţe, eram în grupe de câte şase copii şi făceam experimente foarte distractive”, afirmă Cezar Motoc, elev.

Inevitabil, Irina şi Cezar compară mereu şcoala de la noi cu cea în care s-au format. Însă, e ca şi cum ai compara merele cu perele. Sistemul de învăţământ britanic are o cu totul altă filozofie, centrată pe elev şi pe dezvoltarea lui dincolo de rigorile academice.

„Nu se preda, lecţiile se învăţau. Nu aveam teste. Într-adevăr aveam unul pe fiecare semestru, ne şi asculta, dar nu ne punea note că noi acolo nu aveam catalog”, spune Elena Motoc, mamă.

„Păstrând curricula mai puţin stufoasă evităm nevoia de a învăţa prin repetiţie. Avem mai puţină astfel de predare. Nu înseamnă că nu se învaţă şi că nu există valoare în acea predare de informaţii, dar cred că sistemul românesc pune mai mult accentul pe informaţii”, declară Philip Walters - director British School of Bucharest.

„Acolo aveam teme doar sâmbăta şi duminica pentru weekend, câte 2-3 pagini pentru toate materiile”, afirmă Cezar Motoc, elev.

„Şcoala aşteaptă de la ei să citească. Să citească 20-25 de minute pe zi”, spune Philip Walters, director British School of Bucharest.

Irina încă mai răsfoieşte caietele de la vechea şcoală şi îi este dor de activităţile pe care le făcea acolo. Dar cel mai mult îi lipseşte relaţia pe care o avea cu profesorii din Marea Britanie.

„Dacă nu ştiam vreo lecţie, ele stăteau lângă noi să învăţăm acea lecţie. Aici, în România, dacă nu ştim vreo lecţie, începe să te certe”, spune Irina Motoc, elevă.

„Ne scot la tablă şi cand ne scot la tablă ne e frică să răspundem, să spunem ceva, pentru că poate spunem o prostie”, afirmă Cezar Motoc.

„Cerem profesorilor să petreacă timp ocupându-se de problemele pe care le au copiii în învăţare şi să le discute pe larg şi să se intereseze de fiecare copil”, afirmă Philip Walters, director British School of Bucharest.

„Irina în clasa întâi sau a doua a fost foarte greu cu matematica. Ei au depistat, ei au lucrat cu ea şi au adus-o la acelaşi nivel. Ce facem în România? Ducem copilul la meditaţii”, precizează Elena Motoc.

Învăţământul britanic pune accent pe pasiunile şi înclinaţiile elevului. E un sistem de învăţământ personalizat, în care activităţile extraşcolare sunt pe acelaşi loc cu matematica sau engleza.

Ajunşi în ultimii doi ani de liceu, elevii britanici au posibilitatea să îşi aleagă trei sau patru materii preferate, pe care se vor axa în drumul lor spre facultate. Scopul final al sistemului britanic este să pregătească tineri pasionaţi, care ştiu ce vor să facă în viaţă, indiferent că este vorba despre medicină, actorie sau IT.

„Se bazează pe pasiune, pe ce te pricepi să faci şi pe punctele forte. Aici e diferenţa. Încearcă să construiască pe punctele forte ale elevului, nu pe ceea ce ar putea fi o slăbiciune”, spune Philip Walters, director British School of Bucharest.

„Au reuşit şi reuşesc să facă aceşti copii să înveţe, să le placă să meargă la şcoală. Au mers la şcoală din plăcere. Aici "Iar? Da, bine, mergem la şcoală”, afirmă Elena Motoc, mamă.