Școala acasă. Experiența unei familii de sculptori
O familie de sculptori, Ramona şi Dragoş Neagoe, a renunţat la o garsonieră în mijlocul Bucureştiului pentru o casă la ţară. Acolo şi-au găsit inspiraţia, dar şi liniştea. Astăzi, după 9 ani de trai la sat, familia numără 5 membri şi câteva zeci de mii de albine.
Atelierul de sculptură al familiei Neagoe, din comuna Crevedia Maria, este unul mai puţin obişnuit. Printre vopsele sau dălţi găsim şi echipamente apicole. De când s-a mutat la ţară, Dragoş Neagoe a devenit pasionat de creşterea albinelor.
Ramona şi Dragoş Neagoe au decis în urmă cu 9 ani, după ce a venit pe lume primul lor copil, să se mute din Bucureşti. De fapt, să se întoarcă de unde au plecat.
Dragoş Neagoe, sculptor, apicultor: „Aici am copilărit, în Crevedia Mare, mai încolo, acolo în spate stătea Radu Beligan. Satul, în perioada cât am fost eu aici şi am copilărit, era foarte frumos şi am preferat să venim aici, bineînţeles că aveam terenul şi am preferat să facem casă.”
Ramona Neagoe, sculptor: „Aveam nevoie în primul rând de natură, cred că nu ştiam atât de bine să o zic atunci cât pot să o spun acum, aveam nevoie de spaţiu, de atelier, fiind artişti amândoi. Am luptat cu temerile şi acum poate avem momente în care ne e greu şi ne vine să plecăm, dar până la urmă, oricum ar fi ne întoarcem că aici e casa noastră...”
Dragoş Neagoe nu şi-a imaginat niciodată că se va muta la sat. Până în urmă cu ceva timp era convins că un artist are nevoie de singurătate pentru a crea. Dar cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, astăzi are trei copii şi o afacere care îi ocupă tot timpul.
Dragoş Neagoe: „Am întâmpinat dificultăţi şi noi, care suntem născuţi în Bucureşti... lucrurile astea ţi se par dure. Să mergi să dai de fiecare dată cu grebla pe aici, în fiecare zi, tu dai, a doua zi se pune din nou, pentru că mai ai şi altceva de făcut.”
În primii ani după ce s-au mutat în Crevedia Mare, familia Neagoe a făcut naveta la Bucureşti, pentru a-şi duce fetele la şcoală. Pentru că erau mai mereu pe drumuri, au hotărât să adopte conceptul de homeschooling, adică educaţie la domiciliu.
Ramona Neagoe: „Citind şi descoperind lucrurile astea îţi dai seama că până la urmă învăţarea se face oricum într-un mod, e un proces natural şi firesc care se face de când te naşti şi până mori, ca să zic aşa şi că de fapt şi de drept, fiecare trebuie să aibă, în ajutorul lui, ritmul lui de a face lucrul ăsta. A merge pe zona de interes a copilului e poate unul dintre cele mai benefice lucruri pe care poţi să le faci pentru ei.”
Dragoş Neagoe: „Pentru noi cea mai bună opţiune este homeschooling-ul. Acum, în momentul acesta. Peste trei-patru ani sau peste doi ani dacă copilul meu, Maria sau Anastasia sau Ecaterina,: mamă, tată, eu vreau la şcoală, deci nu e nimic forţat. Geografia o învaţă pe drum, facem excursii.”
Deşi în România există destule familii care au ales pentru copiii lor educaţia la domiciliu, Ramona Neagoe a dorit să le înscrie pe fete la o şcoală la distanţă, pentru a se asigura că nu vor întâmpina dificultăţi în cazul în care ar vrea să se întoarcă în sistemul clasic de educaţie.
Anastasia: “Noi avem o listă cu responsabilităţi şi drepturi. Dacă vrem să ne facem un drept, trebuie să facem mai întâi o responsabilitate. De exemplu, dacă vreau să mănânc în maşină, trebuie să fac curat în maşină.”
Maria: „Am câştigat mai mult timp de a petrece cu părinţii mei, cu surorile mele, am câştigat informaţii noi, care nu mi se dădeau la şcoală...”
Pe lângă activităţile zilnice în gospodărie, artă şi educaţie, soţii Neagoe au dorit să se implice şi în comunitatea din Crevedia Mare. Au iniţiat o serie de programe culturale şi ateliere de creaţie destinate copiilor.
Ramona Neagoe: „Ne-am implicat aici în primii ani în sat şi cu părintele de la biserică, şi cu doamna educatoare de la grădiniţă, am făcut tot felul de ateliere, Dragoş făcea şi Istoria Artei cu copiii, au venit în curte aici, pictam ba icoane, ba roata olarului, au fost activităţi minunate.”
Ramona Neagoe merge de câteva ori pe săptămână la Bucureşti, unde face terapie prin artă, în mod voluntar. Iar Dragoş Neagoe, dacă nu se află la vreo expoziţie sau în atelier, sigur e în curtea casei sale, unde îngrijeşte 60 de familii de albine.
Dragoş Neagoe: „Cred că cel mai important lucru este să descoperim fericirea. Asta este. Dacă suntem fericiţi, le facem pe toate.Nu suntem fericiţi, nu găsim dragostea, nu găsim respectul, nu găsim nimic. Asta încerc să fac şi cu copiii mei.”
Ramona Neagoe: „Oricum, fericirea, am realizat amândoi acuma în jurul vârstei de 40 de ani, că nu este ceva pe care să-l aştepţi aşa să ţi-l aducă cineva pe tavă, fericirea se alcătuieşte din lucruri minore, din lucruri mărunte. De cele mai multe ori satisfacţiile sunt la nivelul ego-ului, să spunem aşa. Dacă trecem dincolo de ele, cel mai plăcut este să fie armonie în familie.”
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
