Cătălin Mihai, profesorul-spectacol. Elevă: „E printre singurii pe care o să mi-i amintesc pentru totdeauna”.
Până când și-a găsit vocația, Cătălin Mihai a învățat să-și urmeze visele: a fost dansator, marinar, om de afaceri. A vrut să se cunoască mai bine și a devenit psiholog, apoi și-a dat seama că vrea să-i ajute și pe copii să facă același lucru. Așa a ajuns, în doar șase ani, să predea la cele mai bune licee din țară și spune că își va urma chemarea atât timp cât va simți că are ceva de dăruit elevilor săi. Vă prezentăm un nou episod din seria „Profesori pentru viitor”.
Cătălin Mihai este profesor de psihologie și unul dintre cei mai iubiți dascăli de la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”. Până când și-a găsit vocația a fost dansator, marinar, apoi om de afaceri. Acum predă la cele mai bune licee din București și îi ajută pe copii să se cunoască mai bine, cu fiecare oră care trece.
„N-o să renunț la a dărui, pentru că atunci când n-o să mai am ce să dau, n-o să mai fiu”, spune, cu multă convingere, profesorul Cătălin Mihai.
„Am zis că trebuie să scrieți numai dacă aveți dispoziție. Dacă nu, nu e obligatoriu”. Este ceea ce le spune Cătălin Mihai elevilor, la o oră.
Dansator, marinar, om de afaceri. Până la 40 de ani, profesorul Cătălin Mihai a trăit, parcă, trei vieți diferite.
Cătălin Mihai, profesor de psihologie: „La un moment dat, mi-am dat seama că lipsește ceva. Și acel ceva era depărtarea mea de carte, de cunoaștere, era un fel de renunțare”.
Decizia care i-a schimbat viața radical
În 2006, însă, viața lui s-a schimbat radical. A pus pe planul doi cifrele și contractele de business și s-a întors pe băncile facultații, unde a început să studieze psihologia.
Cătălin Mihai, profesor de psihologie: A fost, de fapt, conectarea la un vis din copilărie, pe care eram prea timid să-l exprim, pentru că nici nu era facultate atunci când eu mă gândeam „ce mișto ar fi să știi despre tine lucruri”. (...) Și m-am bucurat foarte tare că am reușit să-mi iau licența și să intru și la master în psihologia educației și să-mi dovedesc că wow, că pot. (...) mi-a dat foarte multă înțelepciune, chestie pe care o auzisem de la bunica, dar nu înțelegeam ce înseamnă.
Primul gând a fost acela că își dorea să se cunoască mai bine. Niciodată nu i-a trecut, însă, prin cap ca ar putea să intre în învățământ. Până în momentul în care a trebuit să meargă la catedră și să-și completeze programul de masterat.
Cătălin Mihai, profesor de psihologie: „La sfârșitul orei cred că șefa clasei sau domnișoara cea mai populară din clasă și-a asumat rolul de a spune Domnul profesor, dacă toți profesorii ar fi ca dumneavoastră, și noi am fi altfel. Chestia asta a fost, undeva, concluzia unor discuții și mi-a sunat așa ca un gong, dang! E ceva extrem de frumos ce se întâmplă”.
După această experiență, Cătălin Mihai și-a acordat un an în care să-și dea seama dacă este potrivit pentru meseria de profesor. În scurt timp, a regăsit vocația pe care o căutase dintotdeauna. Primele lui experiențe de dascăl au fost în câteva licee tehnologice din București.
Har de profesor
Cătălin Mihai, profesor de psihologie: Unii mi-au spus că sunt singura persoană din viața lor care i-a îmbrățișat o dată sau care le-a spus ceva frumos. Se conectau mai degrabă la mine ca o nevoie personală și mai mult ca un ajutor spiritual, de care oricine are nevoie să se echilibreze.
Daria Petrache, elevă: Ceilalți profesori, de exemplu din gimnaziu, mă speriau, mi-era frică să spun ceea ce aveam de spus în fața lor, pentru că exista riscul să iau o notă mică, să-mi zică „stai jos, 5”. (...) Nu ne-a pus niciodată într-o situație dificilă sau să ne facă să ne simțim prost sau descoperiți.
Cătălin Mihai, profesor de psihologie: La mine nu greșește nimeni. La mine orice răspuns este valid, bineînțeles, ajustat și ajutându-l să înțeleagă ce ar putea îmbunătăți și că o variantă mai optimă ar putea fi X. De ce? (...) Dar nu le-ai spus „stai jos, 4, ai greșit, nu ești capabil, prostule și așa mai departe”.
Acum, profesorul Catalin Mihai predă în cele mai bune licee din București. La Vianu, Sava și Călinescu, „Cătă”, așa cum îi spun elevii dupa primul semestru, este printre cei mai iubiți dascăli.
Antonio Niculae, elev: „Materia lui e o gură de aer între atâtea ore îmbâcsite de matematică, de fizică. Și mi-a plăcut mult chestia asta și că și-a dat interesul și a vorbit cu mine”.
Cătălin Mihai, profesor de psihologie: Primul lucru pe care îl fac atunci când întâlnesc o nouă echipă, o nouă clasă, este să mă prezint. Să le spun povestea mea, pe scurt (...) Eu, într-un fel sau altul, nu-i consider copii, îi consider partenerii mei și, într-un fel, viitori adulți. (...) începem să conectăm la această relație, construim rapid, a doua oră este despre ei și de atunci până la sfârșitul anului este vorba doar despre ei.
Daria Petrache, elevă: „Țin minte că ne-a pus să scriem 5 calități și 5 defecte și ne-a făcut să ne dăm seama care este diferența dintre calități și defecte, pentru că majoritatea am pus la defecte lucruri care nu sunt defecte. Și ne-a făcut să ne vedem mai buni”.
Profesorul povestește că, uneori, se întâmplă să găsească în clasă mai mulți copii decât numărul elevilor săi. Asta pentru că îi primește cu brațele deschise și îi învață, cu fiecare oră care trece, lecția adolescenței: să se descopere pe sine.
Antonio Niculae, elev: „Vorbește aproape ca de la egal la egal. (…) Face glume, știe să ne atragă atenția, știu că nu suportă să ne vadă făcând la matematică sau alte materii care urmează după materia lui și aproape involuntar ne atrage cumva. Nu știu, are harul lui”.
Eseu de 300 și ceva de pagini al unei eleve
Cătălin Mihai, profesor de psihologie: Modul în care eu termin acest an pe care îl petrecem împreună cu ei este printr-un eseu liber, o compunere, o exprimare a lor imaginară sau reală asupra a ceea ce sunt ei. (...) Chiar există o domnișoară care este a XII-a acum și nu a terminat acel eseu. Are 300 și ceva de pagini, sunt privilegiat, sunt singurul care le citește în afară de ea, care le scrie, și da, totul a plecat de la un eseu.
Daria Petrache, elevă: „Psihologia este singura materie de la care nu am lipsit niciodată și la care am caietul cel mai complet. Îmi place să ascult tot ce are de spus, fiecare lucru pe care îl spune ne ajută în foarte multe momente din viața noastră și în foarte multe situații și ne ajută să ne exprimăm mai liber și să înțelegem mai bine lucrurile pe care le facem și de ce le facem”.
Cătălin Mihai, profesor de psihologie: Cred că esența asta este. Ca ei să se cunoască și să se împrietenească și să devină cea mai bună variantă a lor. Nu contează ce vor face, dar să fie încântați cu ceea ce sunt, asta este foarte important.
Antonio Niculae, elev: Ca om mi se pare foarte amuzant, foarte interactiv, sociabil. Și ca profesionist, știe să mențină limita între profesionalism și a face ora interactivă și amuzantă. Și asta îmi place.
Timpul și iubirea, singurele valori care contează
Cătălin Mihai, profesor de psihologie: Le-am exprimat încă din primul moment că singura valoare care contează în viața lor e timpul și iubirea, cea care poate să facă din toată viața noastră ceva frumos, util, plăcut, care merită trăit. (...) Și undeva, în interiorul meu, e așa un potop de lacrimi de bucurie pe care nu le pot exterioriza - cu toate că uneori îmi mai iese, dar așa, mai pe ascuns.
Antonio Niculae, elev: „Simt că sunt mai sigur pe mine după orele cu domnul profesor. (…) Nu-ți dă toate resursele și te face pe tine mai degrabă să găsești răspunsul corect, răspunsul potrivit pentru tine. Și asta îmi place, că nu are anumite criterii pe care trebuie să ne bazăm”.
Cătălin Mihai, profesor de psihologie: Foarte mulți le tăiem aripile înainte ca ei să-și rostească nevoile. „Nu, știm noi mai bine ce e de făcut pentru ei”. Chestia asta, și îi observ, mă uit la ei, îmi pasă? Asta e. Simplu. Trebuie să-ți pese ca să-i vezi cum cresc.
Cătălin Mihai încearcă să privească tot timpul partea plină a paharului și la fel face atunci când vine vorba de sistemul de învățământ românesc. Totuși, există câteva lucruri pe care le-ar schimba, pentru că educația înseamnă mult mai mult decât să te așezi la o catedră și să predai din cărți vechi de ani de zile, spune el.
50 de visuri pe o foaie. Și trei principii
Cătălin Mihai, profesor de psihologie: Ce aș schimba cu adevărat ar fi implicarea aceasta a non-valorilor din cele mai înalte poziții, până în cele mai mici exprimări, pentru că, de fapt, în educație nu este vorba de a învăța pe cineva ceva, ci este vorba de a da o șansă cuiva să fie o variantă bună pentru el în viața lui și pentru ceilalți.
Daria Petrache, elevă: „Ne-a îndemnat să ne urmăm visurile, ne-a spus să ne scriem 50 de visuri pe o foaie și să începem să lucrăm la ele de acum. Și să nu spunem niciodată că încercăm, ci doar să facem, să ne scoatem cuvântul „încerc” din vocabular. Și a zis că trebuie să ne fixăm o dată în care trebuie să reușim și că așa vom ajunge să reușim”.
Antonio Niculae, elev: „Nu prea îmi place sistemul de notare, cu note, în primul rând asta. Și că e spiritul ăsta competitiv, „alergatul după note”.
După o viață ca de film, „proful de psihologie” a învățat să nu se mai teamă de nimic. Îl sperie, totuși, situația în care ar putea ajunge învățământul românesc și oamenii care vin de nevoie la catedră.
Cătălin Mihai, profesor de psihologie: În primul rând trebuie să iubească copiii necondiționat. Acesta este principiul nr. 1. Al doilea, copiii să fie pe primul loc, nu ei. Deci copiii sunt cei care au privilegiul de a avea acest sistem de educație pentru ei, nu noi, și al treilea - să-și asume responsabilitatea funcției sau a meseriei pe care o au. Să și-o asume, asta-i tot.
Daria Petrache, elevă: „Cred că o să-l țin minte toată viața, cred că este printre singurii pe care o să mi-i amintesc pentru totdeauna”.
Cătălin Mihai, profesor de psihologie: „Atunci când n-o să mai fiu capabil să stârnesc aceleași sentimente pe care le stârnesc astăzi, o să mă retrag și o să-mi împlinesc un alt vis. Atunci o să mă duc într-un restaurant al meu, unde o să gătesc și o să dau oamenilor de mâncare în loc să le mai dau cunoștințe”.
Reporter: Cristina Andrei
Urmăriți seria reportajelor „Profesori pentru viitor” în fiecare duminică, la Digi24, de la 9:30, la „Jurnal pentru copii”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
