După un parcurs profesional impresionant, care include universităţi de prestigiu din Europa şi Departamentul de Energie al Statelor Unite, fizicianul Ioan Botiz a revenit în România. A renunţat la un venit lunar de mii de euro, iar acum trăieşte dintr-un salariu de mizerie.
„Deci după 20 de ani de studii şi zece ani experienţă în străinătate suma pe care o primesc este exact 461 de lei. Mâncare - eu sunt din Maramureş, aşa că mă duc din când în când la părinţi şi aduc de acasă tot ce trebuie”, spune Ioan Botiz.
Chiar dacă banii sunt puţini, timp de jumătate de an nici pe aceştia nu i-a primit. În plus, nu poate depune proiectul la care a lucrat ani în şir pentru că, din 2012, Guvernul nu a mai organizat competiţii dedicate tinerilor cercetători.
„Fiecare dolar investit în cercetare aduce în zece ani încă 136 de dolari”, spune cercetătorul.
În semn de protest faţă de condiţiile pe care le au, cercetătorii de la Universitatea Babeş-Bolyai au intrat în grevă japoneză. Şi aşteaptă ca Executivul să aloce 0,8% PIB sectorului cercetării şi să respecte planurile de finanţare.
„Se poate trăi decent când ai acele proiecte de cercetare. Dar proiectele acestea ba sunt, ba nu sunt”, spune cercetătorul Cosmin Farcău.
Teodora Scheul a lucrat în laboratorul laureatului Nobel Stefan Hell. Spera să dezvolte în România o creaţie asemănătoare cu cea pentru care fizicianul a fost premiat.
„Un microscop care să poată fi mai ieftin şi mai uşor de aplicat. Aş fi vrut să aplic această teorie la noi. Nu am reuşit deoarece nu s-a lansat o competiţie”, spune ea.
Atunci când nu au proiecte, cercetătorii sunt nevoiţi să se descurce chiar şi cu 500 de lei pe lună. România se află pe ultimul loc într-un top al ţărilor europene în ceea ce priveşte fondurile acordate sectorului cercetării şi dezvoltării.
Cercetătorii clujeni spun că vor continua formele de protest până când Guvernul va da mai multă atenţie cercetării.