Video Nu e o fericire să fii genial în România. Copiii supradotați, comoara ignorată de stat
Statul nu ştie să îi preţuiască pe copiii inteligenţi şi asta ne va costa scump pe toţi. Sistemul de educaţie îi ignoră cu bună ştiinţă pe elevii care ar putea să devină elita viitorului. Avem peste 200 de mii de copii supradotaţi, care au coeficientul de inteligenţă peste limită. De ei se ocupă câteva centre particulare. Autorităţile nu fac nimic ca să îi descopere şi să îi ajute să îşi dezvolte abilităţile. Şcoala este un chin pentru micile creiere geniale. Se plictisesc la ore, au puţine în comun cu colegii şi din păcate şi cu profesorii uneori. Statul le întoarce spatele însă, iar majoritatea ajung să piardă sclipirea cu care s-au născut şi să ajungă nişte neînţeleşi.
Povestea lui Andrei
Andrei îşi recită poezia:
„E a treia de la Soare,
Străluceşte ca un măr,
Terra este lumea noastră
Și este cea mai albastră.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Dumnezeu a creat
O lume de neimaginat
Stelele şi Soarele,
Mările şi-oceanele.
Planeta albastră,
Planeta noastră,
Să o protejăm,
Să nu o schimbăm”.
O poezie pe care un copil de opt ani a scris-o în doar o oră. Andrei are coeficientul de inteligenţă 147, faţă de 100 cât este media, şi reprezintă exemplul clasic al copilului supradotat pentru care statul nu mişcă un deget. La numai doi ani, băiatul ştia toate cele 31 de litere din alfabet şi îşi scria singur numele. A evoluat la fel de rapid.
Simona Iordache - mama lui Andrei: „La patru ani citea deja foarte bine, era entuziasmat de planete, acumula informaţie de peste tot şi ne-o reda şi noi nu ştiam de unde a luat-o”.
Părinţii nu şi-au dat seama de la început ce se întâmpla cu copilul lor. Vedeau semnele pe care Andrei le transmitea, însă nu ştiau să le interpreteze corect. Credeau că este doar un copil ceva mai isteţ. I-a pus pe gânduri faptul că activităţile de la grădiniţă îl plictiseau teribil. Colegii lui colorau, iar el făcea...matematică.
Andrei, copil cu IQ 147: „Atunci făceam calcule mai simple, acum încep să fac cu miile, atunci între 0 şi 100, la vârsta... între 4 şi 5 ani, cam aşa”.
Pe măsură ce timpul trecea Andrei devenea şi mai curios. Ajuns la şcoală, era însetat să afle tot felul de lucruri, pasionat de materii care încă nu i se predau.
„Îmi place geometria, dar nu se face, poate şi geografia, dar nu se face. Doar acum se face matematica, numai că într-un mod plictisitor, nu am crezut că vreodată matematica o să mă plictisească, dar în modul în care îl fac la şcoală, mă plictiseşte”, spune Andrei.
În mod firesc, distanţa dintre colegi şi copilul cu inteligenţă peste medie s-a tot mărit. Asta a devenit o problemă. Andrei ştia mult mai multe decât ceilalţi şi avea mult mai multe curiozităţi.
Genii pierdute prin indiferență
Simona Iordache - mama lui Andrei: „În clasa I când l-am mutat la o altă şcoală, atunci s-a declanşat aşa o problemă că doamna avea foarte multe reclamaţii la adresa lui, că pune foarte multe întrebări, că deranjează ora”.
În mod normal, statul ar trebui să ofere copiilor ca Andrei o educaţie alternativă. Adică să fie scoşi din sistemul clasic şi să poată învăţa alături de elevi cu inteligenţă similară. Nu se întâmplă însă aşa. Aproape 200 de mii de copiii cu abilităţi înalte, din toată ţara, sunt ignoraţi cu desăvârşire de Ministerul Educaţiei.
„Nu ştie de existenţa lor, nu îi interesează, nu este niciun fel de interes”, spune Monica Gheorghiu - manager al proiectul Gifted Education.
„Noi dacă ignorăm aceste calităţi care sunt esenţiale, ne ruinăm viitorul. De fapt asta vedem zi de zi, ceas de ceas, pas cu pas. Tot ceea ce facem este contra intereselor noastre”, spune profesorul Florin Colceag.
„Statul, în momentul de faţă, nu îi are trecuţi pe harta educaţională”, arată Simona Mitrea, manager de proiect Kleine.
Ce înseamnă un copil „cu abilități înalte”
Un copil cu abilităţi înalte nu înseamnă neapărat un elev olimpic. Înseamnă doar că are şansa unei inteligenţe peste medie care dacă nu este stimulată însă şi pusă în valoare se pierde. Nimeni nu îşi dă silinţa să descopere aceşte creiere strălucite. Majoritatea profesorilor şi părinţilor nu înţeleg semnalele transmise de aceşti copii, pe care de multe ori îi judecă eronat.
„Sunt vioi, au un nivel de energie mai ridicat faţă de ceilalţi şi de aceea sunt confundanţi cu copii care au ADHD”, spune Luminița Mitrofan, consilier școlar.
Luminiţa Mitrofan este consilier psihologic la o şcoală din Bucureşti. Într-o zi, la cabientul ei a ajuns un aşa-numit elev-problemă. Hiperactiv, nu se putea concentra, deranja orele şi se supăra dacă pofesorii nu îl lăsau doar pe el să răspundă întrebărilor pe care le adresau clasei.
„Avea probleme foarte mari în a-şi gestiona emoţiile, în special furia şi intra mereu în conflict cu colegii, era destul de agresiv cu aceştia”, povestește Luminița Mitrofan.
A avut inspiraţia să îi facă un test, iar rezultatul a fost surprinzător: avea un coeficient de inteligenţă foarte de ridicat: 152.
„Testul standard pe care l-am aplicat durează 45 de minute, el l-a făcut în 20, copil de 9 ani, era clasa a II-a atunci. Am pus mâna imediat pe telefon, am anunţat familia, le-am spus că este posibil ca fiul dumneavostră să fie supradotat”, continuă povestea Luminița Mitrofan.
97 la sută dintre copiii supradotați din România nu sunt descoperiți niciodată
Grav este că peste 97 la sută dintre copiii supradotați din România nu sunt descoperiţi niciodată. Sclipirea cu care sunt născuţi se stinge, iar ei ajung să se rateze din punct de vedere social. O risipire iresponsabilă a inteligenţei care se perpetuează an de an.
- După părerea mea, procentul este mult mai mic, este de părere Ecaterina Andronescu, ministrul educației.
- Aveţi o cifră?
- Nu am o cifră, dar aşa, din aprecierea mea, este vorba de câteva procente.
- Câteva procente de...
- Cei care nu ar fi descoperiţi, cam acolo se încadrează.
- Câte?
- Două, trei...
- Doar atât, atât de puţini?
- Pentru că ei se descoperă şi singuri, să ştiţi.
Monica Gheorghiu - manager proiect Gifted Education: „Dacă primeşti o plantă exotică şi nu îi oferi mediul prin care ea să se dezvolte, ea se va usca. Aceşti copii sunt ca nişte plante exotice. Vrem să avem o grădină frumoasă şi să ne bucurăm, să contribuie ei la viaţa noastră sau din contră să fim înconjuraţi numai de ciulini şi de mortăciuni?”
Doar centre particulare pentru copiii supradotați
În România există doar câteva centre unde copiii supradotaţi pot învăţa după o programă alternativă. Toate sunt însă particulare.
Trist este că există o lege de înfiinţare a Centrului Naţional de Instruire Diferenţiată unde ar fi trebuit să ajungă copiii supradotaţi. De 12 ani legea nu se aplică însă. Ministerul Educaţiei nu a pus la punct niciodată normele de funcţionare pentru instituţia geniilor.
„Unul dintre miniştri mi-a dat un răspuns care mi s-a părut absolut extraordinar. Mi-a spus aşa: Domnule profesor, cum să promovăm noi tinerii cu abilităţi înalte, păi nu or să ne ia locul mâine?! Noi suntem nişte mediocri, la noi s-a creat o alianţă a mediocrităţii, împotriva oamenilor cu abilităţi înalte”, spune profesorul Florin Colceag.
Monica Gheorghiu - manager proiect Gifted Education: „În primul rând, ministerul nu a vrut să ştie despre această lege...nu a interesat pe nimeni. În termen de 90 de zile erau de depus metodologiile tot de minister, profesorul Colceag le-a depus, ele au fost ascunse într-un sertar”.
O lege care nu se aplică de 12 ani și un ministru care confundă centrele
- Îmi puteţi spune, vă rog, de ce după 12 ani nu avem norme metodologice la aceasta lege din 2007?
- Eu nu ştiu despre ce lege vorbiţi dumneavostră, spune ministrul educației, Ecaterina Andronescu.
- Legea 17 din 2007 prin care se instituia acest Centru de Instruire Diferenţiată.
- Eu cred că ea a devenit caducă prin legea 1.
Ministrul Educaţiei confundă centrele de instruire diferenţiată, inexistente la această oră, cu centrele de excelenţă unde sunt pregătiţi olimpicii.
- Eu vă spun că aceste centre de instruire diferenţiată, cum spuneţi dumneavoastră, au fost înlocuite cu centrele de excelenţă.
- Care sunt altceva, doamna ministru.
- Nu sunt altceva. Asta se face, o pregătire diferenţiată.
Ce ar trebui să le atragă atenția părinților
Radu are 13 ani şi de curând a aflat că este supradotat. În urma testelor a rezultat că are un coeficient de inteligenţă cu 35 de puncte peste medie.
„Am fost chiar numit de profesoara mea de engleză Enciclopedie umblătoare”, spune Radu.
Ca şi în cazul altor copii, părinţii lui Radu au văzut semnele încă de când era mic, dar nu au ştiut să le interpreteze.
Alexandra Stere - mama lui Radu: „Aveam impresia că nu îşi face temele şi el mi-a spus: Mama mi le-am făcut. Da, dar, zic, tocmai ce ai venit de la şcoală. Da, dar eu mi le-am făcut. Da, dar a trecut doar o jumătate de oră. Da, dar eu le-am terminat”
Abilităţile lui constau într-o capacitate mare de memorare. Lecțiile care i se predau la şcoală au ajuns să i se pară simple şi ...voia mai mult.
„La foarte multe materii, subiectele care sunt abordate sunt previzibile şi sunt destul de uşoare şi dacă ar fi o provocare m-aş simţi mult mai bucuros”, explică Radu.
Alexandra Stere - mama lui Radu: „Practic se plictisea, ceva de genul: mama eu deja ştiam şi atunci nu mai era atent. Am vorbit şi cu profesorii, i-am rugat să încerce să înţeleagă că el deja cunoştea acele informaţii şi nu aş vrea să îl opresc în sensul să rămână la nivelul acela”.
Nu e o fericire să fii genial. De ce apar situații conflictuale în clasă
Oana Rogoz – psiholog: „Ca educator, aceste nevoi de cunoaştere care sunt mai ridicate la aceşti copii, bineînţeles că vor avea nevoie din partea educatorului de un răspuns pe măsură, ceea ce este destul de greu să poţi oferi în sistemul de învăţământ românesc tradiţional. Ei vor creşte miza, învăţătorul va fi provocat, solicitat din punctul ăsta de vedere şi, din păcate, de cele mai multe ori izbucneşte conflictul în acest moment”.
Din acest motiv, să fii supradotat nu este neapărat o fericire în sistemul învăţământului de stat. Cu cât se dezvoltă intelectual un asemenea copil, cu atât poate rămâne în urmă cu dezvoltarea emoţională. De multe ori are preocupări diferite faţă de colegi, care tind să îl izoleze şi să îi pună etichete neplăcute, pentru că nu îl înţeleg.
„Copil cu abilităţi înalte, în primul rând, înseamnă un copil care nu se integrează foarte rapid şi foarte plăcut pentru ceilalţi prieteni, colegi de clasă şi un copil care gândeşte orecum în afara cutiei”, spune Ștefan, copil supradotat.
„La şcoală este mai dificil să îţi găseşti prieteni cu care să ai lucruri în comun şi cu care chiar să te înţelegi”, confirmă Ana, un alt copil supradotat.
„Unor colegi chiar li se pare că mă dau mare uneori şi spun că nu mai vor să fie prietenii mei pentru că mă dau mare”, povestește Andrei.
Monica Gheorghiu - manager proiect Gifted Education: „Nu ştiu să îşi construiască relaţii, pentru că acest IQ îi îndepărtează de ceilalţi....Neavând relaţii cu copii de vârstă similară, ei nu apucă să trăiască emoţiile, să şi le cunoscă şi să înţeleagă ce să facă cu ele”.
Tocmai de aceea instruirea diferenţiată nu pune accent pe acumularea masivă de informaţie, care oricum se produce în cazul acestor copii, ci mai degrabă pe dezvoltarea lor emoţională, astfel încât să poată creşte echilibrat. Totul este să găsească şi statul inteligenţa necesară pentru a-i ajuta pe copiii geniali.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
