Bullying în școli. Mărturii de groază ale unor victime: Erau 5 și le ziceam „Mai lăsați-mă în pace că am deja vânătăi”
Copiii sunt răutăcioşi unii cu alţii. Toată lumea ştie acest lucru şi aproape că nu există om care să nu fi fost ţinta glumelor colegilor. Însă, odată cu dezvoltarea platformelor sociale, fenomenul s-a transformat într-o formă gravă de agresiune. 75% dintre elevi sunt victime.
Dintr-un milion 300 de mii de elevi de şcoală generală şi liceu, 400 de mii sunt excluşi din grupul de colegi, 325 de mii sunt umiliţi în public, 390 de mii sunt ameninţați cu bătaia, iar 220 de mii sunt bătuţi în mod repetat de către colegii lor.
Dincolo de cifre, statistica organizației Salvați Copiii înseamnă multe traume. Copii care își hărțuiesc colegii sunt în toate şcolile din țară. Mai mulţi elevi din Călăraşi au prins curaj să îşi povestească dramele.
„Ceea ce știu eu din liceul pedagogic este așa. Că învățătorul trebuie să stea inclusiv în pauză, să le organizeze activități, inclusiv în aer liber și să le dea de lucru, chiar jucându-se, sub observația lui”, spune Marian Cirlig, directorul școlii din Radoveanu.
Scene asemănătoare conturează un fenomen care ia amploare: bullying-ul. Bătaia este cea mai violentă manifestare, dar copiii sunt terorizaţi de colegi sub multe alte forme. De la o împingere puternică până la agresiuni verbale, atacatorul profită că victima este mai slabă fizic sau emoțional, ca să o umilească de repetate ori.
- Ce ai păţi la ochi?
- Am fost lovit.
- Cine te-a lovit?
- Un băiat de la altă clasa. Nu mă lăsa în pace, arunca cu hârtii în mine. I-am zis să termine şi mi-a zis să ne batem... Apoi a început bătaia şi nu am putut riposta şi am fost lovit.
- Ai lovit şi tu?
- Nu am apucat.
- Cum te-ai simțit în momentul acela?
- Sensibil, vulnerabil, pur şi simplu slab.
- Colegul acesta se mai lua de tine?
- Da, se mai lua verbal şi eu încercam să îl ignor. Mă făcea prost. Voia să ne batem ca să demonstreze ceva.
„Îmi spuneau fetiţa, că nu am curaj. Mi-am spus eu singur că nu e adevarat, mi-am spus că nu e nimic dacă eşti timid... Fiecare copil şi om e timid şi a fost”, mărturisește Vlad.
„Când au văzut că sunt mai sensibil aşa au zis „haide, mă pe el”.( Erau 2-3? )Chiar si 5. Veneau, mai dădeau câte un pumn și le ziceam „mai lăsaţi-mă în pace că deja am început să am vânătăi”, povestește Aurel.
Din traume, copiii care au fost victimele colegilor au înţeles multe despre agresori.
„Poate că ei fac asta pentru că şi în familie văd aşa. Ce vezi în familie faci şi în viaţa de zi cu zi. Nu mi se pare normal să faci asa ceva”, spune Vlad.
Părinţii primesc ajutor de la psihologi, care creionează portretul-robot al victimei şi al agresorului, pentru ca familiile să îşi dea seama ce au de făcut.
„Cu cât trăsăturile ţin de sfera anxietăţii, există riscul să devin un copil supus fenomenului de bullying, să fiu agresat. Cu cât am nevoie să mă impun şi sunt învăţat să folosesc forţa în relaţiile individuale, cresc şansele să fiu un copil care agresează”, explică Raluca Anton, psiholog.
„Suntem obişnuiți să punem în cutiuțe diverşi oameni, în funcție de comportament, atitudini. Şi avem tot felul de etichete. Pentru copiii rromi, pentru ţărani, pentru homosexuali, pentru săraci. Şi în momentul în care într-un grup apare unul din categoriile astea, grupul nefiind pregătit în a promova diversitatea. Fac mişto, un mişto exagerat, dus pe discriminare, asta este bullying-ul, să îl facă să se simtă inferior. Să îl facă să se simtă că nu este binevenit, să încerce să îl excludă. E o traumă emoţională, asupra respectivei victime, dar cred că oricine poate să devină victimă sau agresor”, spune Gelu Duminică, sociolog.
Hărţuirea la şcoală devine un fenomen îngrijorător. Romania este pe locul 3 din cele 42 de țări europene în care a fost investigat bullyingul, potrivit unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. 17 la sută dintre copiii de 11 ani recunosc: au agresat colegi cel puțin de trei ori luna anterioară studiului. Proporţia creşte la 23 de procente pentru categoria de vârstă 13 - 15 ani. Efectele sunt devastatoare: există riscul ca agresorii să devină delincvenţi, iar victimele, pacienţi.
„De la a te închide în tine şi a deveni introvertit, a experimenta depresii, poate chiar sinucidere, până la a deveni agresor. În sensul că îţi exprimi furia în diverse moduri, supărându-te pe tine sau pe celălalt”, explică Gelu Duminică, sociolog.
Părinţii trebuie să observe rapid când copiii sunt hărţuiţi de colegii de clasă şi să acţioneze. Altfel, victimele nu se vor mai putea concentra la învăţătură şi în cele din urmă vor ocoli şcoala.
Copiii martori la hărţuielile de la şcoală sunt, la rândul lor, victime tăcute. De cele mai multe ori, dezvoltarea lor este afectată de cultura pasivității, fricii și vinovăției. Pe de altă parte, lipsa de reacție înseamnă acceptarea tacită a bullyingului. Prin urmare, elevii trebuie încurajați să intervină, să ia apărarea celor atacaţi.
„Putem să intervenim în faţa agresorului, să îi spunem să se oprească. Important e cum spunem acest lucru, ca nu cumva să amplificăm scena. Dar e important să avem o reacţie, ca agresorul să înţeleagă că nu are susţinători în ceea ce face”, spune Aura Stănculescu, Centrul Asistență Educațională.
„De multe ori, ce ne spun studiile în legătură cu asta, este că martorul ajunge, la rândul lui, să intre în echipa de copii care agresează, tocmai din cauza fricii. Adulţii din sistem care văd că se întâmplă asta ar fi foarte util să păstreze deschis canalul de comunicare şi cu această persoană, astfel încât să vadă că este în siguranţă şi că poate avea un rol extrem de important în medierea conflictului. El ar trebui să fie cel care contactează pe cineva, care sună să ceară ajutor”, spune Raluca Anton, psiholog.
Organizaţia „Salvați Copiii” a lansat campania „Alege să te opui bullying-ului”, care îşi propune să combată şi să prevină hărţuirea căreia îi cad victimă colegii elevilor violenţi.
„E o situaţie care afectează toate şcolile din Româmia, indiferent dacă sunt private sau de stat. Afectează toţi copiii, indiferent dacă sunt victime, agresori sau martori. Este important ca ei, copiii, să înveţe să rezolve astfel de probleme, care apar între ei, paşnic bineînteles. Este important ca toţi profesorii să înteleagă că trebuie sprijiniţi elevii să găsească soluţionarea problemelor”, spune Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv „Salvați copii România”.
„Vrem să se schimbe asta, trebuie să ne schimbăm noi”, spune Gelu Duminică, sociolog.
Hărţuirea de orice fel, fizică sau psihică, a fost interzisă anul trecut prin legea educatiei, care prevede evaluare psihologică pentru victimă şi agresor. Doar modificarea legii nu este, însă, de ajuns. În şcoli sunt prea puţini psihologi faţă de numărul elevilor, iar programe care să conştientizeze existenţa fenomenului periculos, nu există.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
