Modificările care trebuie aduse programei școlare astfel încât să fie adaptată vremurilor și pieței muncii reprezintă o discuție care se poartă de multă vreme și care capătă accente foarte puternice în aceste zile, odată cu pozițiile diferite ale grupurilor de experți chemați să dea o mână de ajutor. Două sau chiar trei materii într-una singură, trei ore de sport pe săptămână şi suficiente cursuri opţionale pentru ca elevii să iasă din şcoală având cunoştinţe utile. Sunt doar câteva din schimbările propuse de grupul de experţi numit de Ministerul Educaţiei să analizeze planurile cadru pentru gimnaziu. Aceştia au ajuns la o a patra variantă de lucru.
„Noi nu avem un sistem de referinţă foarte limpede formulat şi nici finalitatea lui. Nu ştim în realitate ce măsurăm la capătul fiecărui ciclu şcolar.
Citiţi şi
Academicianul Solomon Marcus, la Digi24: Cuvântul-cheie în şcoala românească este agresiunea. Fiecare pagină de manual îl agresează pe copil
Se anunţă schimbări majore în Educaţie. Matematica să fie unită cu informatica, trei ore de sport pe săptămână
Este o hibă a sistemului faptul că nu avem un sistem de monitorizare, măsurare şi reglare, nu ştim ce măsurăm. Doar la capacitatea de clasa a VIII-a măsurăm capacitatea copilului de a memora şi reţine lucruri.
Nu există acum un instrument de măsurare şi monitorizare a ce s-a întîmplat de când am reformat ciclul primar. Toate conţinuturile de clasele I – IV au fost făcute şi mai dense, mai puternic turnate peste copii, dincolo de puterile lor de lucru. Nu avem sistem de referinţă, nu ştim cum şi care e profilul absolventului, de ce suntem responsabili în formarea unui copil, nu avem un ideal educaţional finalizat.Şi se întâmplă asta pentru că e lipsă de comunicare între cei care gândesc aceste legi cu cei care ştiu ce se întâmplă la firul ierbii în educaţie
Toţi copiii studiază acelaşi lucru în acelaşi timp după planificări impuse, nu se respectă nevoile copiilor. Oamenii de la catedră sunt obişnuiţi să se supună unor direcţiuni de sus şi sunt copleşiţi de aceste direcţiuni.
Se merge pe criterii impuse de inspectorate, sunt lucruri care trântesc copiii încă din ciclurile primare. Autonomia şcolilor ar trebui câştigată la nivel de şcoală ca organizaţie. O parte a reformei ar însemna dezvoltarea şcolii ca şi comunitate. Acum, directorii de şcoală nu au putere pe alegerea curriculară.
Cred că trebuie intervenit ferm în formarea oamenilor de la catedră, planul propus de noi acum e nerealizabil pentru că nu avem profesori care pot preda transdisciplinar, dar e ce ne dorim. Suntem încă pe o pedagogie de acum 30 de ani, conform căreia copilul trebuie să învete pentru că informaţia e un scop în sistem, deşi peste tot, în Europa s-a trecut la filozofia că învăţ făcând, pentru a transforma lumea şi pe mine.
Sunt mulţi nostalgici ai şcolii care părea să funcţioneze bine sub comandă, control şi frică, sunt câţiva care se ascund după paravanul celor 4% olimpici, dar cred că toată lumea de bun simţ e de acord că piaţa viitorului presupune un individ cu capacitate de adaptare, de autoinformare.
Nefiind formaţi de 15 ani, noi, adulţii, am rămas în mentalitatea copilului cuminte care trebuie să înveţe pentru că aşa ne trebuie. Dar copiii de azi au un simţ al individualităţii şi o intuiţie extraordinară, au nevoie de relevanţă şi atunci când învaţă, au nevoie să simtă utilitatea şi impactul lucrurilor care le sunt furnizate.
Noi nu reuşim să creăm cultură generală a copilulu de 14 ani pentru că turnăm în capul lui informaţii care se uită cu uşurinţă.
Este o masă mare de oameni care simt că propriul copil suferă în şcoală, se demotivează, resimte mersul la şcoală ca pe povară.
Dacă la sfârşitul clasei a doua avem 80% din copii obosiţi, dornici să fugă de la şcoală, e clar că e o problemă cu modul în care ne adresăm lor.
Pot să îmi forţez copilul să înveţe mult şi bine printr-un sistem de dresaj şi probabil că va avea randament, dar în planul raţionamentelor, el îşi va fi dezvoltat doar capacitatea de reproducere, memorare”, a afirmat Oana Moraru
Intervenţia integrală în materialul video.