Drama sistemului de învățământ românesc: tinerii nu știu cum să descopere ce le place să facă
Unu din trei studenţi români se retrage încă din primul an de facultate, iar elevi cu premii internaţionale ajung să se întrebe dacă medaliile îi vor ajuta să aibă meseria pe care şi-o doresc. Şcoala românească nu ajută deloc pe adolescenţi să îşi descopere vocaţia. Despre această problemă şi soluţii, într-un reportaj din campania Old School / New School.
„Am intrat la facultatea de medicină dentară, mi-am desfăşurat activitatea timp de un an în calitate de student al acelei facultăţi după care am renunţat pentru că mi-am dat seama că nu este cu adevărat pentru mine, medicina”, spune Andrei Stanciu, fost student la medicină.
Andrei Stanciu este exemplul clasic al elevului pe care sistemul de învăţământ din România nu l-a ajutat în niciun fel să îşi aleagă o profesie care să se potrivească cu pasiunile şi abilităţile lui. Ca altor mii de adolescenţi, i s-a părut intersant să devină medic. După luni de pregătire intensă, a reuşit să intre la Facultatea de Medicină. Bucuria a fost mare, dar de scurtă durată. Şi-a dat seama că nu îi place şi nu îl interesează ce i se predă.
„În primul rând nu mă identificam neapărat cu ce însemna cu adevărat meseria de stomatolog şi în al doilea rând mi-am dat seama că este foarte greu şi nu eram dispus la momentul respectiv să fac efortul să continui”, adaugă Andrei Stanciu, fost student la medicină.
Aşa că Andrei a părăsit Medicina după primul an şi s-a înscris la Facultatea de Administraţie şi Afaceri. Ca el sunt mii de tineri ce renunţă la studiile pe care le încep şi îngroaşă statistica abandonului universitar...din motive de lipsă de îndrumare.
„Spre exemplu, în 2012, era de peste 40 la sută iar în 2017 era de peste 35 la sută. În continuare există un abandon universitar ridicat”, spune Petrişor Ţucă, preşedinte ANOSR.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Pentru a găsi cauza trebuie să privim în urmă, la anii de liceu şi de şcoală generală. Teoretic, elevii trebuie să primească îndrumare în alegerea carierei. Mai exact, la ora de dirigenţie, consilierul şcolar împreună cu dirigintele, să discute cu copiii şi adolescenţii şi să îi ajute să descopere vocaţia. Din acest lanţ ar trebui să facă parte şi părinţii astfel încât la finalul ciclului şcolar elevul să ia cea mai bună decizie în privinţa viitoarei profesii. Nimic din toate acestea nu se întâmplă.
„Niciodată nu cred că am făcut oră de dirigenţie la care să discutăm despre parcursul nostru academic, ulterior. Am discutat despre motivarea absenţelor, lucruri administrative”, spune Tasnim Chazli, elevă, Liceul Ovidius, Constanţa.
„La acestă oră se face, de fapt materia profesorului astfel încât să i se completeze norma sau să primească nişte bani în plus la salariu”, spune Petru Apostoaia, elev, Colegiul National Petru Rareş, Piatra Neamţ.
Diriginţii admit şi ei că orientarea vocaţională a elevilor nu prea îşi găseşte locul printre preocupările lor. Nu pentru că nu ar vrea, ci pentru au cu totul alte lucruri de făcut la diriginţie.
„Sunt foarte numeroase efectivele de elevi, sunt foarte diferiţi şi timpul nostru este foarte limitat, nu ne putem ocupa de a oferi suport aşa cum s-ar cere”, spune Angela Onucu, profesor.
„Aici intervine tactul nostru pedagogic şi disponibilitatea nostră de a lucra cu elevii într-o singură oră pe săptămână şi la acest capitol deoarece într-o clasă sunt multe probleme care trebuie dicutate într-o oră de consiliere şi de multe ori timpul nu ajunge”, spune Ştefan Apăvăloaie, profesor.
Problema este că nici părinţii nu insistă.
„Sunt puţini părinţii care se duc la profesori sau la diriginţi şi întreabă, din experienţa dumneavostră anterioară, din mulţii ani de şcoală pe care i-aţi făcut, ce credeţi că i s-ar potrivi copilului meu”, explică Daniela Vişoianu, expert în educaţie.
Consilierul şcolar nu poate intra la ora de dirigenţie decât dacă dirigintele îi cere acest lucru. Iar asta se întâmplă foarte rar. În plus, sunt copleşiţi numeric.
„Media la Bucureşti este 1.331 de elevi pe post de consilieri, un consilier la 1331, având şi extreme 2600 sau 900. Păi când vreodată, vă întreb eu, consilierul ăla apucă să vorbească cu cei 2600 de elevi? Matematic vorbind nu are timpul fizic într-un an calendaristic să ajungă un minut la un elev”, spune Aura Stănculescu, director CMBRAE.
Mai mult, consilierul şcolar trebuie să gestioneze cu totul alte probleme care se ivesc în fiecare zi, iar despre orientarea şcolară nu mai vorbeşte nimeni.
„Consilierul şcolar este mai degrabă un pompier care trebuie să stingă anumite conflicte sau să ajusteze comportamente care sunt diagnosticate, din păcate, aşa ad-hoc”, spune Mihaela Fedorof, specialist consiliere.
Cristina Sima este consilier la două şcoli din Bucureşti. Trebuie să se ocupe de peste o mie de elevi. Nici dacă ar sta nonstop la serviciu tot nu ar putea să îşi facă meseria cum trebuie.
„Nu am timp, deci este absolut imposibil, nu există timpul necesar, nu există, este imposibil să poţi observa, monitoriza, interacţiona cu atâţia copii”, spune Cristina Sima, consilier şcolar.
Aşa că... face ce poate. Din când, în când, elevilor interesaţi le dă un test care îi ajută să descopere tipul de personalitate şi domeniile pentru care au înclinaţii. Am gasit-o în cabinet cu Alexandra, o elevă în clasa a opta pentru care urmează evaluarea naţională şi trebuie să decidă rapid ce drum vrea să urmeze.
Alexandra are rezultate foarte bune la matematică. Simte însă că nu ştiinţa cifrelor este destinul ei. S-ar îndrepta mai cu plăcere ...spre filologie căci îi plac limbile străine.
„Lumea îmi spune: dar eşti bună pe matematică, du-te la mate-info, este de succes, este de viitor, este... dar mie nu îmi place să fac asta şi atunci încerc să le spun, bine, poate asta vi s-ar potrivi vouă, poate asta vă place vouă, dar mie nu, şi atunci de ce să mă duc eu acolo şi să învăţ şi matematică şi informatică şi fizică, care nu îmi plac, când pot foarte bine să mă duc pe un profil pe filologie”, spune Alexandra Rusu, elevă.
Alexandra încă mai poate lua decizia potrivită pentru ea. De-a lungul anilor însă, sute de mii, poate milioane de adolescenţi şi-au ales greşit profesia fără să ţină cont de ce simt şi ce le place.
În lipsa consilierii din şcoală tinerii sunt influnţaţi de părinţi, rude, prieteni, sau aleg o facultate la modă şi care le-ar asigura venituri mai mari sau stabile.
„Eu sunt din Constanţa şi am colegi care spun efectiv, o să dau la Academia Navală sau la UMC pentru că nu ştiu ce vor să fac altceva. Sau dau la Poliţie pentru că după aia mi se asigură un job sigur”, spune Tasnim Chazli, elevă Liceul Ovidius, Constanţa.
„Ce este la modă, ce este uşor, am terminat liceul, trebuie să fiu şi eu student undeva, în România este foarte simplu să fii student”, spune Mihaela Fedorof, specialist consiliere.
„Sunt o grămadă de copii care până în clasa a 11-a au o idee, zic, mă duc la drept, pentru că îmi place dreptul, pentru că aşa au făcut ai mei, pentru că sunt bun pe chetia asta. Ajung în clasa a12-a când mai au o lună, două, trei până la bacalaureat şi pică într-o depresie absolut cronică din care nu pot să mai iasă pentru că îşi dau seama că fie nu le place, fie nu înţeleg”, explică Tudor Panait, elev, Liceul Mihai Sadoveanu, Bucureşti.
„Ajungem la facultate cu zero consiliere şi orientare şcolară şi profesională. O minoritate de copii, vorbim de propabil până în 5 la sută ajung să facă o baterie de teste pentru orientarea şcolară şi vocaţională”, spune Daniela Vişoianu, expert în educaţie.
În lipsa acestor activităţi la şcoală, consilierea tinerilor pentru carieră a devenit ...un bussines. Mihaela Feodorof a înfiinţat în urmă cu câţiva ani o companie care se ocupă cu evaluarea copiilor şi tinerilor. Preţul unui test ajunge la câteva sute de lei în funcţie de complexitate. Acum îşi face timp să meargă şi prin şcolile din toată ţara pentru a le vorbi profesorilor şi părinţilor despre cât de important este ca un tânăr să facă în viaţă ce îi place.
„Este o invitaţie şi pentru dumneavoastră ca dascăli şi pentru părinţi, de a nu îi ghida până le induceţi ce pot să facă, legat de capacitate. Ascultaţi-le vocaţia, uitaţi-vă la ce pasiuni au, uitati-vă ce fac când au un pic de timp liber, dacă îl mai au”, spune Mihaela Feodorof, specialist consiliere.
Studenţii care au trecut deja prin aceste probleme încercă să îi ajute pe elevii care trebuie să ia decizia importantă. La Universitatea Bucureşti se organizează anual o tabară de vară unde elevii reuşesc să îşi dea seama dacă li se potriveşte sau nu facultatea la care vor să se înscrie.
„Participă la cursuri, la seminare, organizăm pentru ei şi partea asta de tranning, educaţie nonformală, activităţi sportive”, spune Alina Simion, preşedinte Asociaţia Studenţilor din Universitatea Bucureşti.
În ultimii 10 ani, numărul absolvenţilor de liceu care au ales să se înscrie la o facultate a scăzut. De la peste 900 de mii, la aproape jumătate.
„Ce este mai trist este că, un tânăr olimpic la informatică... când intră pe uşă îţi spune: eu nu ştiu cine sunt. Asta este drama, şi a sistemului, pentru că asta produce şi a tinerilor din România, şi normal că abandonăm studii academice care sunt alese fără nicio noimă”, precizează Mihaela Feodorof, specialist consiliere.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
