250.000 de copii sunt mult prea săraci pentru a putea face școală în perioada pandemiei. Săptămâna trecută guvernul a adoptat hotărârea prin care alocă 150 de milioane de lei pentru tablete destinate elevilor din medii defavorizate. Pentru trei frați dintr-un cătun din Buzău, școala online înseamnă să se chinuie zilnic cu un singur telefon vechi, al mamei. Rar reușesc să participe la clasele virtuale, iar temele le primesc pe WhatsApp. Știu deja că au rămas în urmă și tot ce își doresc este să poată învăța și ei, ca toți copiii.
Comuna Valea Salciei, satul Cătun. În mod normal, atunci când soarele răsărea, copiii din sat se strângeau pe uliță și porneau împreună înspre școală, kilometri întregi. Acum și ei au rămas acasă. La una dintre puținele case din Cătun sunt trei elevi uitați parcă de lume: Vasila, Ioana și Maria.
La ora la care ar fi trebuit să participe la orele online cu profesorii și colegii lor, pe fete le-am găsit în curte, iar Vasile își făcea temele singur. Astăzi nu a reușit să se conecteze la clasă.
Vasile: Noi trebuie să apropiem imaginea ca să înțelegem. Ne face poze și cam așa arată. Noi trebuie să apropiem. Ceva de genul se vede la doamna pe telefon. Când îi trimit eu tema nu prea se vede, se vede neclar și de-asta a venit ieri să mă corecteze. Nu a înțeles ce am făcut.
Mama lui se simte neputincioasă. Ar vrea să le ofere mai mult, dar nu are de unde.
Cătălina Ivașc, mama copiilor: E greu, că mereu se plânge la mine că toți copiii au, că are niște colegi care au telefoane mai bune, unii au calculatoare pentru că au internet. Eu îi spun mereu: mamă, ne descurcăm cu ce avem. Se chinuie cu el, se închide, începe să plângă că el își pierde lecțiile. E supărat... E foarte greu.
Vasile este unul dintre acei copii speciali pe care nu îl trimite nimeni să își facă temele, le face singur pentru că e ambițios și vrea să învețe. Știe că ar putea fi singura lui șasă pentru o viață mai bună. Realitatea lui e diferită de cea care se vede din fotoliile celor care ar trebui să gândească strategii pentru copiii defavorizați. Este realitatea lui, cu limite și multe lipsuri.
Vasile: Prind mai greu acele ore online, dar ne descurcăm așa cum putem. Nu prea sunt mereu prezent, dar mă descurc. Mai ales cu telefonul acesta, mereu când intru la oră se închide, nu ține bateria. Cumva am rămas în urmă.
Reporter: Erai în urmă și înainte?
Vasile: Da.
Reporter: De ce?
Vasile: Câteodată nu am putut să merg la școală, nu am avut posibilitatea.
Reporter: Ești supărat?
Vaile: Puțin.
Reporter: Ce ai vrea să se schimbe?
Vasile: Virusul, să putem să mergem din nou la școală.
Reporter: Ce îți lipsește?
Vasile: Colegii și profesorii (plânge). Nu avem ce să facem în satul acesta. E greu și cu școala și nu avem ce să facem aici.
Reporter: Unde ai vrea să pleci?
Vasile: La Buzău sau București.
Reporter: Cum ai vrea să sune povestea?
Vasile: Să fim fericiți și să mergem la școală, nu să facem online.
Pe surorile lui le-a ajutat învățătorul în această perioadă. Le-a adus lecțiile acasă, știind că fetele nu au cum să participe la orele online.
Rămasă văduvă, mama lor nu își permite din 1300 de lei, cât câștigă într-o lună, să le cumpere nici măcar un telefon nou, darămite o tabletă. Stă cu sufetul la gură. La sfârșitul anului trecut medicii i-au găsit o tumoare, iar pe data de 6 aprilie era programată la operație. A fost amânată din cauza pandemiei și îi e teamă ca boala să nu se agraveze.
Cătălina Ivașc: Trebuie să mă operez neapărat. Am crezut că scap cu radioterapie și chimioterapie, dar mie mi-a zis să mă opereze că este mai bine și poate nu mai recidivează. Îmi doresc să termine școala, să meargă mai departe și fetele. Abia ne plătim lumina, mâncare, antenă că se uită la televizor, nu am cum să le iau telefon. Și pe ăsta îl am de la sora mea.
Culmea este că dacă îi întrebi ce le lipsește vor spune că au de toate, mai puțin o tabletă și o cartelă de internet. În universul lor doar de asta ar avea nevoie. Nu cer nici mâncare, nici dulciuri, haine noi și nici jucării.
Școala este grea în mod obișnuit pentru copiii de aici din Cătun, cu atât mai mult acum, când totul a trecut în online. Iar Vasile și surorile lui au fost lăsați undeva la finalul statisticilor.
Un studiu IRES spune că 12 la sută dintre elevii din România nu au o conexiune suficient de bună la internet pentru a participa la orele ținute în mediul onlie. Iar un sfert dintre părinți nu își permit să cumpere dispozitive pentru toți copiii. Așa se întâmplă și aici. Temele vin pe telefonul vechi al mamei.
Vasile, Ioana și Andreea sunt doar 3 dintrei cei 250.000 de copii care au nevoie urgent de ajutor. Deocamdată nu se știe clar când vor ajunge la ei tabletele și laptopurile promise de Ministerul Educației.