Copiii invizibili ai României
Laura are 14 ani şi este elevă în clasa a V-a. De fapt, ar fi trebuit să fie in clasa a opta, să se pregătească pentru examenul de Capacitate, dar părinţii i-au făcut certificat de naştere abia acum patru ani. Abia atunci a mers pentru prima dată la şcoală.
„M-am schimbat. Aici pot să fac şi voluntariat. Îi pot ajuta pe cei mai mici. Când eram mai mică eram mai tăcută, dar acum mai spun când am nevoie de ajutor. Am învăţat foarte multe lucruri aici la şcoală”, a mărturisit Laura.
Mama fetei recunoaște că școala a ajutat-o pe Laura.
„Înainte era mai tăcută, mai ruşinoasă. Nu vorbea, era retrasă. Acum vorbeşte cu toată lumea, mă ajută şi la treabă”, declarat Gabriela Vulpe.
Laura a stat mai bine de zece ani fără certificat de naştere pentru că mama ei îşi pierduse buletinul şi nu reuşise să-şi facă altul pentru că nu avea dovada unui domiciliu stabil. Fetiţa şi familia sa locuiesc acum într-o fostă clădire CFR din Chitila.
Din păcate, însă, în aceeaşi situaţie ca şi Laura sunt mii de alţi copii din România. Numărul lor exact este imposibil de aflat pentru că aceşti copii nu sunt înregistraţi nicăieri.
Potrivit unui studiu al organizației „Salvaţi Copiii”, peste 400.000 de copii nu sunt incluşi în sistemul de învăţământ, iar una dintre cele mai întâlnite cauze este chiar lipsa actelor de identitate. Îngrijorător este faptul că acestor copii, în lipsa certificatului de naştere, le sunt încălcate drepturile fundamentale pentru că nu au acces la niciun alt serviciu social, nici măcar la sistemul de sănătate.
„Aceşti copii nu există. Atâta timp cât nu au o identitate formală, ei nu există. Nu au un CNP deci nu pot fi înscrişi nicăieri într-un sistem”, a precizat asistentul social Leondard Andreescu.
Experta în parenting Otilia Mantelers a precizat că lipsa unui certificat de naștere creează un „handicap social”.
„A nu exista în acte în condiţiile în care aproape toată lumea există în acte îmi creează un handicap social foarte mare. Mă întreb dacă am dreptul să exist pe această lume. Aşa se întâmplă în interiorul nostru dacă noi nu existăm undeva. Acel act e foarte important. Identitatea unui om e dată de trăsăturile de caracter, de familia din care face parte, de şcoală, prieteni şi chiar dacă sună ciudat identitatea unui om decurge dintr-un act”, a declarat Otilia Mantelers.
De asemenea, specialistul în Protecția Copilului de la „UNICEF” Voica Pop a precizat că nu se raportează în statisticile internaționale faptul că sunt persoane neînregistrate.
„Noi nici nu raportăm, de exemplu, la statisticile internaţionale faptul că avem sau nu avem persoane care nu sunt înregistrate. Nicio ţară din Uniunea Europeană nu raportează numărul de înregistări. În statistica pe care o publică UNICEF este liniuţă la ţările europene”, a declarat Voica Pop.
Procedura de obţinere a certificatului de naştere este relativ simplă. Cu toate acestea, sute de proaspete mămici părăsesc în fiecare an maternităţile din ţară înainte de a îi obţine copilului certificatul de naştere. Ceea ce face imposibilă monitorizarea celor care nu sunt înregistraţi conform legii.
„O cauză comună este lipsa de educaţie şi de informare a părinţilor. Motivele concrete sunt lipsa actelor de identitate ale părinţilor, buletin valid sau incapacitatea totală a lor de a duce la bun sfârşit câteva formalităţi extrem de simple”, a declarat asistenul social Leonard Andreeescu.
„Mama, părinţii uneori nu ştiu, alteori nu pot. Foarte uşor îi condamnăm pe ei pentru că nu le rezolvă actele copiilor şi adevărul e că au această responsabilitate, dar din păcate facem prea puţin ca să-i ajutăm să-şi îndeplinească sarcinile”, a adăugat Voica Pop.
Potrivit legii, copilul trebuie înregistrat în maximum 15 zile de la data naşterii la Primăria pe raza căreia este maternitatea. Dacă nu se respectă acest termen, părinţii trebuie să explice printr-o declaraţie scrisă motivul întârzierii şi să aştepte aprobarea primarului pentru a putea obţine certificatul de naştere.
Procedura devine, însă, mult mai complicată dacă minorul nu este înregistrat până la vârsta de un an. Dacă se ajunge în această situaţie, mama copilului este nevoită să înainteze o acţiune în instanţă împotriva Primăriei care trebuie să elibereze certificatul de naştere. Asta implică o vizită la Institutul Națaional de Medicină Legală (INML) pentru a dovedi vârsta copilului şi achitarea unor taxe, dar şi un drum până la Poliţie.
„Este important ca în efortul nostru de a ajuta un copil să aibă o identitate să nu permitem strecurarea unor erori. După o anumită vârstă oricine poate să declare o anumită informaţie despre copilul respectiv. Avem şi tineri adulţi care nu au acte. Procedura poate fi complicată prin aceste dovezi care arată că cel care pretinde că e o anumită persoană chiar este aceea persoană”, a declarat Leonard Andreescu.
„Ce noi recomandăm încă de zece ani de zile este ca din momentul în care fiecare copil se naşte, asistentul social care trebuie angajat în fiecare maternitate să şi anunţe imediat, fie medicul de familie, fie autoritatea locală de unde este copilul şi efectiv să se creeze legătura dintre autorităţile în drept care pot face un pas către eliberarea documentelor”, a subliniat Voica Pop.
Din păcate, numărul asistenţilor sociali din maternităţi, care ar trebui să se ocupe de aceste formalităţi, este prea mic. Singurul ajutor real al acestor copii sunt organizaţiile non-guvernamentale, care merg în fiecare an pe teren pentru a-i informa pe părinţi cu privire la drepturile copiilor. Numai în judeţul Bacău, spre exemplu, au fost identificaţi de către Unicef 155 de minori fără acte, dintre care 40 aveau deja 14 ani.
„Într-un judeţ din 45 de comune nu avem situaţii la fel. Avem multe comune în care avem un caz, două, dar şi multe comune în care avem peste 15 - 20 de cazuri. Este evident că acolo e o problemă, că există o lipsă de comunicare între locul unde se naşte copilul şi unde se eliberează certificatul de naştere şi respectiv înregistrarea copilului”, a precizat Voica Pop.
Astfel de probleme nu sunt, însă, doar în mediul rural, ci şi în mediul urban. Potrivit Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, numai în ultimii doi ani au fost înregistrate, în Bucureşti, peste 2000 de astfel de cazuri. Nimeni nu ne poate spune, însă, câţi astfel de copii mai sunt pe străzile din Capitală.
Mulţi dintre ei nu-şi cunosc drepturile şi nu înţeleg importanţa educaţiei, iar cei care ajung deja la o anumită vârstă se tem că nu vor face faţă sistemului de învăţământ.
„Aceşti copii nu sunt izolaţi de societate. Ei interacţionează în cadrul comunităţii lor. Nu există o autoizolare, dar nu cunosc mediul şcolar. Nu ştiu ce înseamnă şcoala şi nu pot înţelege adevărata valoare şi adevăratul rol al educaţiei. Este foarte dificil pentru un copil care nu a fost la şcoală până la o anumită vârstă să înceapă un parcurs normal. Un parcurs pe care l-au urmat alţi copii care au mers la grădiniţă, apoi la şcoală”, a precizat Leonard Andreescu.
„Au un complex că sunt în urmă, că trebuie să recupereze şi ei pot recupera, au şanse, dar au nevoie de ajutor. Cred foarte mult în capacitatea omului de a renaşte la orice vârstă”, a adăugat expertul în parenting Otilia Mantelers.
Asistentul social de la „Salvați Copiii” a precizat că odată ajunși la vârsta de 13 sau 14 ani este foarte greu să se integreze în mediul școlar.
„E dificil să-i convingem să meargă la şcoală şi să-i menţinem în şcoală, dar e dificil şi să se integreze în mediul şcolar pentru că presupune anumite rigori. În momentul în care ei nu au recunoscut de la vârstele mici când se formează aceste deprinderi. Nu au înţeles rolul unui program şi nu au înţeles regulile. E foarte greu să le accepte la vârsta de 13, 14 ani”, a declarat Leonard Andreescu.
În lume sunt peste 290 de milioane de copii sub cinci ani care nu au certificate de naştere, potrivit studiilor UNICEF.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
