În sistemul de învățământ preuniversitar sunt aproximativ trei milioane de elevi. Majoritatea părinților spun că scot din buzunar până la 200 de lei în fiecare lună pentru banala hârtie igienică, nelipsitul săpun, fondul clasei sau micile atenții. Cei mai afectați sunt însă părinții elevilor din ciclul primar, care contribuie, spun ei, la dotarea sălilor de clasă cu tablă, parchet, jaluzele, imprimantă, proiector, cuier sau dulapuri. Mai mult, uneori li se cere să suporte și costurile zugrăvirii sălilor de curs.
Mihai este tatăl unui elev din clasa întâi și susține că de la început a trebuit să plătească pentru confortul fiului său.
Mihai, părinte: Materiale didactice, hârtie, videoproiector, creioane colorate... din banii părinților. Nu sunt de acord, dar nu am încotro.
Marian Banu, purtător de cuvânt Inspectoratul Școlar al Municipiului București: Niciun părinte nu este obligat să doneze bani, niciun cadru didactic, niciun director nu are dreptul să pună nemijlocit mâna pe bani.
Mihaela Gună, președintele Fedetației Naționale a Asociațiilor de Părinți: Sigur, nu ne dorim acest lucru, dar am considerat că putem ajuta școala, cu amendamentul că acest lucru trebuie făcut printr-o organizație juridică.
Chiar dacă părinții vorbesc cu ușurință despre banii pe care îi dau școlilor, preferă să-și ascundă identitatea sau să nu divulge numele unității de învățământ la care sunt înscriși copiii lor. Așa se explică de ce la Inspectoratele Școlare sunt puține reclamații.
Mihaela Gună, președintele Fedetației Naționale a Asociațiilor de Părinți: Din păcate există această teamă a părinților, că dacă sesizează ceva s-ar putea ca propriul copil să aibă de suferit. Și să știți că nu este departe de adevăr.