Cum este descris într-o carte despre mafia din Ungaria investitorul care a cumpărat Hotelul Dacia

Hotelul Dacia, un simbol al orașului Satu Mare, aflat în paragină ani la rând, a fost cumpărat de omul de afaceri maghiar Tamas Leisztinger, un apropiat al premierului de la Budapesta, Viktor Orban. Totuși, cine este puternicul bunsinessman ungar?

În 2013, sociologul Balint Magyar, fost ministru al Educației în Ungaria în perioada 1996-1998 și 2002-2006, a publicat o carte care a provocat vâlvă pe scena politică. Trei ani mai târziu, cartea a fost tradusă în engleză sub titlul: Post-communist Mafia State: The Case of Hungary.

Ideea de bază de la care pleacă Magyar: Ungaria a ieșit din comunism transformată într-un stat mafiotic.

Sociologul ungar creează o hartă riguroasă a tipurilor de oligarhi pe umerii cărora se susține o structură mafiotică suprastatală. Printre bogătașii clientelei politice post-comuniste este menționat și Tamas Leisztinger.

Balint Magyar îl trece pe Leisztinger la categoria „oligarhilor capitulați”.

A fost o vreme în care – ne spune Magyar - Tamas Leisztinger era considerat unul dintre cei mai influenți capitaliști ungari.

Aparținând prin conexiuni „tradiționale” socialiștilor maghiari, Leisztinger, speriat de ceea ce se profila la orizont, a făcut o mutare neașteptată, în 2010, înainte de schimbarea puterii guvernamentale la Budapesta, când debuta epoca Viktor Orban.

Acesta și-a vândut peste noapte imperiul corporativ – Hunguest Hotels Inc.

Sfatul de aur

După acest moment de cotitură, Tamas Leisztinger își cumpără o echipă mică de fotbal, Diosgyori VTK. Cel care l-a sfătuit să facă acest pas investițional a fost cel mai bogat oligarh din Ungaria, Sandor Csanyi, care i-a spus că ar fi nu doar o idee bună, aceea de a investi într-o echipă de fotbal, ci mai ales o orientare tactică înțeleaptă.

„Acest lucru a fost suficient ca Leisztinger să se retragă în siguranță, dar nu îndeajuns pentru a putea intra în clubul prietenilor și partenerilor de afaceri ai premierului”, scrie Magyar.

Sandor Csanyi este menționat de sociolog la categoria „oligarhilor autonomi”. Altfel spus, acea specie de oligarhi care, indiferent de schimbările de regim, cade mereu în picioare, având ușile permanent deschise la vârfurile puterii.

În prima etapă de acaparare a resurselor de către Guvernul Fidesz, subliniază sociologul, Tamas Leisztinger a fost „deposedat” de o mare parte a averii sale prin „instrumentele coercitive de non-piață” ale statului, cum ar fi „autoritățile fiscale” și „aplicarea legii”. Practic, sugerează Magyar, acesta a fost „botezul” prin care Leisztinger urma să fie primit în cercul interior al lui Viktor Orban.

În acest moment intră în ecuație sfatul afaceresc al vechiului său prieten Sandor Csanyi.

În a doua etapă a Guvernului Fidesz, Leisztinger, din poziția de „oligarh capitulat”, a primit „misiunea” de a finanța „hobby-ul nașului” (Viktor Orban). Hobby-ul? Să devină proprietar al unei echipe de fotbal, lucru pe care Tamas Leisztinger îl făcuse deja.

Structura socială marca Orban

În 2013, un alt sociolog maghiar, Marton Kozak, a făcut o analiză a pattern-ului mafiotic care îl caracterizează, ca identitate politică, pe Viktor Orban, pornind de la pasiunea sa pentru fotbal.

„Astăzi, se poate observa zi de zi cum regimul Orban încearcă să înlăture libera concurenţă în toate sub-sistemele societăţii: nu numai în domenii primordiale pentru putere, ci şi în cererile de subvenţii UE, în arte, distribuţia concesiilor de tutungerie, subvenţiile agricole, pretutindeni. Şi, de asemenea, în fotbal. Numărului unu din acest stat mafiot post-comunist îi place atât de mult sportul, încât nu suportă concurenţa loială, fair-play-ul. Cum este considerat, de către jucători, salvatorul şi binefăcătorul disciplinei, dar şi de conducătorii cluburilor şi de suporterii încă interesaţi, modelul structurii sociale dorite de Viktor Orban este testat clinic pe stadioane. Acest conducător de stat mafiot şi amator de sport a transformat lumea fotbalului maghiar după imaginea modelului dorit. Structura socială a stadioanelor reflectă o imagine parţială, dar autentică a lumii de dinafară. Din vara anului 2010, difuzările săptămânale ale meciurilor de fotbal pe canalul public de televiziune scot în evidenţă principalele sale caracteristici”, scria Kozak în analiza publicată în publicația „Magyar Narancs”.