Cum arată Măgura - Moieciu, satul de vis lăudat de Dacian Cioloș

Lăudat de ambasadele occidentale, publicații străine, dar și de politicienii români, Dacian Cioloș fiind ultimul musafir de seamă în zonă, satul Măgura din Piatra Craiului, comuna Moieciu, a ajuns un coșmar pentru mulți locuitori.

Situat în inima Parcului Național Piatra Craiului, la câțiva kilometri de Zărnești, Moieciu și Bran, la o altitudine de 1.000 de metri, asemenea localităților învecinate Șirnea și Peștera, satul Măgura impresionează mai toți turiștii care îl vizitează.

Casele împrăștiate peste dealuri, creasta Pietrei Craiului într-o parte, cea a Bucegilor în cealaltă parte, liniștea locului, nu pot să nu impresioneze vizitatorii. ”Azi, undeva între Bucegi si Piatra Craiului, am găsit suspendat un peisaj de basm, pe Valea cu Calea (chiar așa îi spune locului). Undeva la ieșirea din iarnă și retrezirea la viață; Primăvara lui 2018”, scria impresionat într-o postare pe Facebook, la finele unei vizite făcute în weekendul trecut, Dacian Cioloș.

Foto: Sat Măgura

Imaginile de fumusețe deosebită însă nu sunt de niciun folos locuitorilor. Drumurile proaste și apa pe care sunt obligați să o gestioneze cu zgârcenie, conflictele pornite de la aceasta, nu permit locuitorilor să viseze prea mult. Apa este gestionată de asociații ale locuitorilor grupați în funcție de zona din sat în care locuiesc și care au captat cele câteva izvoare existente. Deseori chiriile plătite celor care dețin terenurile pe care sunt izvoarele nu sunt de neglijat. Apa este o resursă rară. Fără apă animalele nu pot fi crescute și turiștii nu pot fi primiți. Sosirea turiștilor la Sărbătorile de iarnă și seceta sunt momentele în care se vede cât de scumpă este această resursă.

O petiție trimisă anul trecut primarului comunei Moieciu, Mircea Manea, de către Angela Nicoară, locuitoare a satului, descria situația în care sunt obligați să se descurce oamenii. Petiția a fost semnată de zeci de locuitori ai satului. ”Unii dintre vecini ‘ștrangulează’ în mod deliberat alimentarea cu apă pe rețea. Această manevră a cauzat un incident neplăcut recent, atunci când unul dintre făptași a atacat un alt sătean, venit să caute o soluție pașnică. Am sunat la poliție și trei ofițeri de la Moeciu au intervenit la timp. Lipsa de apă a continuat însa, lucru care nu se explică decât prin existența altor robinete instalate ‘ilegal’ pe rețeaua care traversează terenuri private”, relata ea.

Pentru a nu fi lipsit de apă când îi veneau turiştii la pensiune, un localnic a tăiat alimentarea vecinilor săi cu apă pentru a îşi umple un bazin de câteva tone. Rezervoarele îngropate cu o capacitate de mai multe tone, menite să acopere consumul gospodăriilor câteva zile, sunt neplisite.

”Conductele principale de apă sunt vechi de peste 40 de ani – deseori ele se sparg sau îngheață. În această iarnă, peste douăsprezece familii sunt fără apă de aproape două luni de zile. Oameni bătrâni și bolnavi, familii cu copii, sunt obligați să care apa pentru ei și pentru animalele lor de la sute de metri, unde apa încă mai curge. Mulți cară bidoane pe jos, cu sania, ori cu căruţă. Zăpada face transportul foarte dificil, după cum vă puteți imagina. Facem tot posibilul pentru a colecta contribuții băneşti - potrivit consumului - cu care să plătim factura pentru curentul electric necesar pompei de apă. Cu toate acestea, consumatorii mari susțin că sunt victimele "discriminării". Afirmațiile lor nu au sens dar generează dușmănie și certuri între vecini. Instalarea de apometre ar putea clarifica situația, dar mulți nu vor să plătească pentru ce consumă și susțin că "toată lumea ar trebui să plătească la fel". Deci, ne învârtim într-un cerc vicios”, se plângea Angela Nicoară primarului din Moieciu. 

Apa, scoasă la licitație

Problemele relatate de locuitoare nu sunt singurele. Fără apă disponibilă nu are sens să cumperi teren în zonă și să construiești ceva. Pentru a fi primiți în asociațiile de apă, cei care au cumpărat terenuri sau și-au ridicat case trebuie să scoată sume uriașe din buzunar. De regulă însă accesul ”străinilor” la apă este refuzat de localnici sau, dacă este acceptat cu greu, atunci prețul se ridică la 2.000- 4.000 de euro ”gura de apă”.

Lipsa apei creează conflicte. Cei care consumă puțin sunt de acord cu montarea apometrelor, cei care consumă mult, anume pensiunile sau cei care au multe animale, ar vrea totul la paușal. Apa este consumată din rețele alimentate de izvoare, în afara oricărui control sanitar. Pensiunile se înmulțesc punând presiune din ce în ce mai mare pe cantitatea disponibilă de apă.

Un sat fără numărul necesar de ”locuitori echivalenți”

Dată fiind situația localitatea poate ar trebui să se califice cu ușurință la dezvoltarea unor rețele de apă dezvoltate din fonduri publice. In limbajul Bruxelles-ului, cei 800 de locuitori nu reprezintă un număr suficient de ”locuitori echivalenți”. Investițiile în rețele publice se scurg către comuna reședință de județ mai norocasă, Moieciu și satul Moeciu de Sus.

Unul dintre motivele pentru care nu se fac rețele de alimentare cu apă este acela că normele UE obligă să faci și canalizare. Ori, să faci o rețea de canalizare care să se întindă pe câteva dealuri și unde casele sunt la sute de metri una de alta pare a fi o nebunie. Explicația oferită de Compania”de Apă Brațov este una complicată. ”Întrucât în accepțiunea Directivei pentru Apă Uzată termenul de aglomerare de peste 2.000 locuitori echivalenți nu are legătură cu organizarea administrativă teritorială ci doar cu dispunerea geografică a unei zone locuite având o concentrație de populație care prin deversarea necontrolată/netratată a apelor uzate poate crea poluare, satele Drumul Carului, Măgura și Peștera nu reprezintă aglomerări de peste 2.000 de locuitori echivalenți. Astfel, investițiile în sisteme de canalizare și alimentare cu apă potabilă în aceste sate nu putea fi finanțate din bugetul Comisiei Europene (Programul Operațional Sectorial pentru Mediu”, spune Compania de Apă Brașov, operatorul regional de apă și compania care implementează Master Planul în domeniu.

Satul nu are noroc nici cu Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM). Aici sunt finanțate proiecte pentru localități cu mai mult de 50 de locuitori, Măgura având 800. Investiția trebuie să fie de maxim 1.000 de euro pe sătean. ”Pentru cele trei sate la care ne referim această valoare este depășită și deci cheltuielile nu pot fi finanțate prin POIM”, spune compania brașoveană.

Pentru includerea unor astfel de lucrări în Programele Naționale de Dezvoltare Regională și Locală este necesară includerea investițiilor în Master Plan ceea ce se întâmplă doar dacă tehnic este corectă/funcțională și după realizare poate fi preluată în operare”, spunea în vara anului trecut compania. Situația acestui sat nu este unică. 

În 2016, doar 31% dintre gospodăriile din mediul rural era conectate la sistemul de alimentare cu apă, în pofida faptului că România are acces la fonduri europene importante de 11 ani.

Însă, nu doar apa este problema locuitorilor. O parte a saului chiar se descurcă mulțumitor cu resursa vitală, însă toți locuitorii sunt afectați de drumurile desfundate. Venit în alegerile pentru Primăria Moieciu cu un discurs virulent împotriva predecesorului său de la PSD, primarul PNL Mircea Manea nu oferă nimic nou. A lărgit în primele luni de la instalarea sa drumul comunal de acces și, din când în când, câte o mașină mai aruncă niște piatră pe drum. Cum se topesc zăpezile și vin ploile, aceasta o ia la vale cu tot cu pământ, lăsând în urmă brazde adânci, pline de noroi ce pot fi traversate doar de către mașinile de teren. Cei câțiva kilometri până la Zărnești nu pot fi parcurși de către o ambulanță, în mai puțin de 45 – 60 de minute.

Turiștii renunță să mai ajungă la pensiune

Alături de Herman Kurnes, Katharina Kurnes este deținătoarea pensiunii Villa Hermanni din sat. Clienții lor sunt cu precădere turiști germani. ”Avem un grup de acțiune pentru sat Măgura care a făcut niște sesizări și la Consiliul Județean și la Primărie în Moieciu, pânâ acum fără efect. Este vizibil ce se întâmplă, că ne afectează, este afectat tot satul”, spune ea. ”Din ce s- a întamplat anul trecut nu se va poate circula și mașinile se strică. clienții la pensiuni nu mai pot să ajungă, mulți s-au întors înapoi din această cauză și s-au cazat în alte părți. E o problemă pentru tot satul”, spune și Cristina, o locuitoare din sat.

Foto: Acesta este drumul comunal care leagă reședința de comună Moieciu de satul Măgura

Și colac peste pupăză, lucrări făcute lunile trecute sub autorizarea Electrica Transilvania Sud au distrus și mai mult drumurile din localitate. Utilajele grele au lăsat urme, iar locuitorii s-au revoltat căci drumurile le-au fost ”rupte”, cum zic ei. ”S-au facut lucrările de la Electrica și nu s-a adus drumul la starea inițială” , spune locuitoarea menționată.

De doi ani însă primarul Mircea Manea promite astfaltarea. Lucrările nu încep însă sătenii mai află că a fost aprobată finanțarea, că se lucrează la proiect, etc. Mai recent lucrările s-ar fi blocat din cauza unor bucureșteni care ar fi cumpărat la intrarea în sat o bucată de pământ traversat chiar de drumul comunal.

Digi24.ro a încercat să afle opiniile primarului la aceste probleme, fără succes însă. Solicitări de presă trimise prin fax, căci situl de internet al primăriei nu are menționată nicio adresă electronică, nu s-au soldat cu vreun răspuns. Contactat telefonic, primarul a ocolit răspunsurile. Ospitalitatea însă a existat. ”Vă invit la un bulz” spune primarul.

Primarul, invitat în sat

Schimbarea culorii politice a primarilor nu a ajutat la nimic satul. ”În urmă cu optsprezece luni – septembrie 2015 - am depus mai multe petiții la biroul domnului primar Neculai Clinciu (PSD – n.red.). Una dintre cererile noastre se referea la problema apei (vedeți copia atașata acestei petiții). Din păcate, până astăzi, nu am primit nici un răspuns. Din păcate, până astăzi, nu am primit nici un răspuns (...) Vă rugăm să vizitați satul Măgura cât mai curând posibil, ca să aflați despre aceste probleme direct de la oamenii afectați. Mulți dintre acești cetățeni au votat pentru dvs la alegeri, în speranța că vor primi servicii mai bune pentru ei şi familiile lor. Acum este timpul să le onorați încrederea”, scria primarului liberal Mircea Manea Angela Nicoară, locuitoare a satului la acel moment. Răspunsul nu a venit. Nici de la primarul PSD si nici de la cel PNL. 

”Casa lui McIntyre – Brown (scriitoare britanică stabilită în sat – n.red.) este înconjurată din ambele părți de munți acoperiți cu zăpadă (Piatra Craiului și Măgura – n.red.) și de dealuri pe care sunt construite casele din Măgura. Satul este la 1.000 de metri deasupra mării, o lume rurală unde caii și căruțele sunt parte a traiului zilnic și unde cel mai apropiat magazin este la cinci mile în jos pe un drum de munte”, insistă totuși Financial Times.