Un comentariu al lui Cristian Diaconescu, de la Digi24, referitor la cazul Sorinei, fetiţa aflată în mijlocul unei adopţii cu scandal, a fost prezentat trunchiat pe internet. Declarației scoase din context, de numai 8 secunde i-a fost dat un sens total diferit față de ce spunea, de fapt, fostul ministru.
A fost preluat doar fragmentul în care Diaconescu spunea: „Ce am putut să văd? Ce am putut să vedem? Un copil țipând și refuzând să se supună unei acțiuni a statului”.
Ce a spus, de fapt, fostul ministru? Iată întregul pasaj, în care fostul ministru condamna situaţia în care a fost pusă fetiţa şi acţiunea ineficientă a instituţiilor statului român.
Cosmin Prelipceanu: „Privită mai de sus, această poveste ce spune despre cum funcționează statul, cum funcționează instituțiile, cum e România?”
Cristian Diaconescu: „Cel puțin din punctul de vedere al opiniei publice, nu funcționează, pentru că chiar statul ne spune că astăzi, mâine, o să încerce să lămurească ceva ce s-a întâmplat la dânsul în curte. Un astfel de incident grav, cel puțin din ce se vedea la televizor, ce vedem din înregistrări video reprezintă argumente față de care opinia publică se va polariza într-o formă sau altă. Asta e, asta e lumea.
Se câștigă alegerile, deci se și decontează anumite greșeli publice tot din imagini, or din acest punct de vedere ce am putut să văd? Ce am putut să vedem? Un copil țipând și refuzând să se supună unei acțiuni a statului. Cum a fost organizată această acțiune a statului? Trebuie arătat, în ce măsură procurorul respectiv a respectat dispozițiile Codului de procedura civilă, modul în care se pune în executare o hotărâre, cam ce caută el acolo, de fapt, doamna distinsă, și cum se protejează într-o astfel de procedură interesul legitim al copilului, al unui minor fără capacitate de exercițiu, din acest punct de vedere situația este cât se poate de necesar de a fi explicată. Nu este explicată.
Și în momentul în care nu este explicată ce apare? Că se face trafic de organe și că de fapt americanii sunt în spatele acestui subiect. Mai coroborați și cu știrea că două tancuri au intrat pe un câmp, deci au distrus cu obrăznicie și aroganță culturile săracilor oameni, care, natural, trebuie despăgubiți. Ce înțelegem noi? Că până la urmă, copilul nici nu mai contează - ce s-a întâmplat, cum a fost trimis, ce va conta e post-adevărul.
Din momentul în care s-au rostogolit tot felul de scenarii și de afirmații, aproape nici nu mai contează ce vor spune diverși care acum încearcă să se poziționeze în cavalerii dreptății, mai ales din zona politică, ei erau responsabili să spună deja. Faptul că lucrurile s-au întârziat de o așa manieră arată o nefuncționalitate a statului, ceea ce va permite - și evident pornind de la prezumția de bună credință pentru toți cetățenii - că ei să tragă tot felul de concluzii legate de tot felul de aberații și unele care pot fi folosite manipulatoriu.”