Neagu Djuvara: „S-a schimbat nația. Nu numai limba, ci și comportamentul” - interviu din 2014
Istoricul Neagu Djuvara a murit joi, la vârsta de 101 ani. A stat departe de România aproape o jumătate de secol. Într-un interviu acordat emisiunii Bonton în 2014, Neagu Djuvara amintea că atunci când a plecat din țară, oamenii erau îmbrăcați în straie tradiţionale, cu cămași albe brodate, iar când s-a întors i-a găsit îmbrăcați a la „Mao Zedong”. Neagu Djuvara, unul dintre ultimii boieri ai României, a vorbit la „Bonton” despre cum s-au schimbat românii și despre crezurile sale de o viață:
Cei 7 ani de acasă:
„Deci eu, copil, am fost învățat că am avut un tată care a fost un om extraordinar. Era făcut ca un sfânt tata, știi? Dar un tată care nu este. Deci un copil care crește cu ideea că a avut un tată care a fost un personaj absolut, excepțional și nu știu ce și nu știu cum. Deci mama nu s-a mărit pe ea niciodată. El dacă ar fi trăit, eu aș fi fost un băiat de bani gata. Aș fi fost un nimica toată, pe când faptul că am avut o copilărie și o tinerețe dificilă a făcut să fiu mai altfel, să fiu ce sunt”.
Regula mea de politețe:
„Ceea ce mi se pare mie că este cel mai important este cinstea, adică cinstea în sensul foarte larg al cuvântului. Să fii întotdeauna onest, adică să spui adevărul, să nu cauți să iei bunul altuia, să nu... eu cum să-ți spun? Personal nu am impresia că am laudat de ceva, dar nu am avut niciodată poftă de lucrurile altuia. Pe când sunt foarte multe persoane care tânjesc după bunul pe care îl vede la vecina, nu atât de avere, dar orice: situație, reputație, mie nu mi-a fost niciodată poftă de ceea ce are altul”.
Citiți și:
VIDEO. Neagu Djuvara despre marea dragoste a vieții sale
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Despre România necivilizată:
„Lipsind din țară 45 de ani, eu din ăștia 45 de ani, mai cu seamă, am petrecut 23 de ani în Africa. Întâmplător, în Africa, am plecat cu poeziile lui Eminescu, le mai văd și aici pe masă, legate în pielea asta neagră, uite o carte de poezii ale lui Eminescu și aveam Biblia în traducere, șlefuită, de Gala Galaction.
Cu aceste două cărți românești, pe românește, am stat 23 de ani în Africa, pe urmă și în Europa. M-am hrănit cu o limbă foarte frumoasă românească din veacul al XIX-lea.
Și când am sosit în România și am auzit cum se vorbește în Parlament, pe stradă, aoleu, s-a schimbat nația. Și într-adevăr, s-a schimbat nu numai la limbă, s-a schimbat și la comportament. ... am părăsit un țăran slăbuț, dar îmbrăcat în general încă în straie românești, ca săptămâna, duminica sunt albe, călcate proaspăt, dar aceeași cămașă o va purta toată saptămâna, dar e o cămașă albă, cu broderie, cu nu știu ce. Mă întorc după 45 de ani și văd pe țăran îmbrăcat a la Mao Zedong, în niște jeanși șifonați, adică cea mai urâtă calitate și cu el un tricou de lână jerpelit cenușiu, care era altă imagine a românului.”
Modelul meu de bună-cuviință:
„Eu consider că scriind istorie, nu partea de erudiție contează, adică ai înmagazinat, ai adunat cât mai multe cunoștinte, nu. Cum interpretezi, asta este important. E o problemă de inteligență, dar inteligență, nu în sensul de deștept, inteligență, comprehensiune, trebuie să ai calitatea de a pricepe toate informațiile. Deci erudiția e un bagaj, dar dacă nu știi să le interpretezi, să le pui împreună, să faci din ele o piramidă, degeaba ai această erudiție, ești un bou. Ești un bou foarte învățat”.
După ce se cunoaște un domn:
„Să știți că există o vorbă de origine franceză, că : haina nu face pe călugăr. Dar să știți că îl face puțin. Chiar tu, omul, dacă ești îmbrăcat șleampăt așa, te simți într-un fel. Dacă deodată ți se spune, tre' să te pui în frac și să mergi la operă, ești alt om în haina cea nouă. Îmbrăcămintea te îmbracă, moralmente”.
Am învățat că:
„Viața mea este axată pe învățare continuă, adică eu mă gândesc cu groază că mâine -poimâine nu aș putea să citesc, fiindcă vreau să învăț în continuu”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
