Când spui Cosmin Prelipceanu, spui „Jurnalul de Seară” de la Digi24. Alături de invitații săi, Cosmin Prelipceanu pune într-un context mai larg, mai clar, mai nuanțat, evenimentele zilei. Din principala emisiune a prime-time-ului la Digi24, telespectatorii descoperă toate argumentele pro sau contra faptelor de azi care influențează deciziile de mâine. Cu o experiență vastă în jurnalismul de televiziune, din care șapte ani dedicați 100% proiectului Digi24, Cosmin Prelipceanu este unul dintre jurnaliștii care construiesc, zi de zi, scena unde informația este la putere.
„Materia primă pentru mințile oamenilor se obține de la știri”
Cosmin Prelipceanu este „Jurnalul de seară”. De mulți ani. Cum combați rutina? Există rutină și la știri?
Cosmin Prelipceanu, realizatorul emisiunii „Jurnalul de Seară”: Rutină? La știri? Niciodată. În fiecare zi e altceva. În august împlinesc 23 de ani de când fac meseria asta. Și nu m-am săturat. Îmi place. Mă ține în priză. Poate și pentru că sunt curios, vreau să aflu și să spun. E meseria-pasiune. Este și motivul pentru care orice altceva aș face la tv, orice fel de emisiune, nu mă pot despărți de știri. Confrații jurnaliști din generația mea s-au desprins de știri. Eu nu pot. La știri se întâmplă lucrurile. Și la știri își formează oamenii primele opinii despre orice. Talk-show-urile preiau, bătătoresc, răscolesc, le aduc oamenilor opinie. Rareori, dacă nu chiar niciodată, opiniile formate inițial se mai schimbă. Cu alte cuvinte, materia primă pentru mințile oamenilor se obține la știri.
Prin ce se diferențiază „Jurnalul de Seară” de celelalte emisiuni de știri din prime-time?
Concurența nu are emisiuni de știri în prime-time. La ei primează emisiunile de opinie, emisiuni în care jurnaliștii și invitații vin cu opinii gata formate și ore întregi fac tot posibilul să le vâre oamenilor în cap opiniile lor. Nouă, la "Jurnalul de Seară", ne place să păstrăm legătură cu "materia primă", cu oamenii, evenimentele, declarațiile. Aducem și noi opinie, dar în mod echilibrat. Iar în materie de politicieni îi aducem pe toți, din toate părțile. Ceea ce pentru mulți telespectatori este enervant. De ce? Pentru că în era Facebook oamenilor le place să se îngâne. Vor să îi audă doar pe cei care gândesc că ei. Să asculți pe cineva de o altă părere a devenit complicat, presupune efort și este atât de sâcâitor pentru contemporanii noștri să îi asculte pe "ceilalți"! Ăsta e efectul de bulă, de gașcă, de bisericuța, spuneți-i cum vreți. Din cauza Facebook, oamenii nu mai vor să facă efortul de a se confrunta cu opinii contrare. Din păcate, fenomenul este nociv pentru democrație. Oamenii care nu ies din propria bulă, care nu fac niciun efort să îi cunoască pe "ceilalți" devin cetățeni inerți. Nu îi interesează ce se întâmplă în societate și de cele mai multe ori nu votează. Bref, noi mergem împotriva curentului. Și ne încăpățânăm să respectăm o regulă democratică de aur: toate părțile trebuie să foe reprezentate. Dezbaterea, întâlnirea și dialogul sunt singurele care ne pot spune în orice moment dacă ei greșesc sau dacă noi greșim.
Pentru jurnalistul în acțiune, emoția durează o fracțiune de secundă
Cum „arată” o ședință a echipei Jurnalului?
Jurnaliștii sunt o specie aparte. Sunt înfocați, au opinii puternice și vor să se facă auziți. De aceea, orice ședință cu jurnaliști adevărați este o luuungă întâlnire în care fiecare are ceva de spus. De mai multe ori.
Ce te-a mișcat cel mai mult în timpul transmisiunilor de la summit-ul de la Sibiu? Dar în timpul celor de la Colectiv?
Când ești la lucru, emoțiile durează o fracțiune de secundă. Dacă ai pretenții de la tine și vrei să livrezi la un anumit standard, orice te distrage de la ce ai de făcut este dat la o parte. Dar ești om și, vrei nu vrei, mai dă și câte o emoție peste tine. La Sibiu ți se făcea pielea de găină când în piața aia mare, pe ploaie, într-o liniște absolută se auzeau la un moment dat aplauzele oamenilor care țineau neapărat să îi salute pe liderii care ieșeau din clădirea în care se ținea summit-ul. La comemorarea Colectiv am rămas cu gura căscată când, în clădirea maternității din apropierea clubului, la ultimul etaj, asistentele care aveau grijă de viețile nou-născute au aprins candele pentru cei care și le pierduseră.
Se vorbește adesea despre responsabilitatea jurnaliștilor. Publicul are și el responsabilități în relația cu presa?
Publicul are o responsabilitate față de sine. E ca la igiena corporală. Mă spăl pentru mine sau ca să nu miros urât pe stradă? Nu cumva ar trebui să existe și igiena creierului, așa cum există cea corporală? Apoi, avem mare grijă să mâncăm sănătos. În funcție de ce băgăm în gură, viață noastră este frumoasă și sănătoasă sau pe dos. Păi, pentru creier de ce nu am avea grija pe care o avem pentru corp? Ne băgăm în cap chiar orice, fără discernământ?
Cât de mult influențează rețelele sociale grila de surse de informare a jurnaliștilor?
Noi la Digi24 nu dăm o informație doar pentru că a apărut pe rețelele sociale. Nu vreți să știți de câte ori, la o minimă verificare, am constatat că informațiile erau greșite, prost înțelese sau imaginile fuseseră luate cu ani în urmă, în context diferit de cel prezentat. Facebook nu este un mediul al adevărului, ci mai degrabă al persuasiunii. Și oamenii nu lasă adevărul să le strice o frumusețe de demonstrație. De aceea, dacă mai ținem la adevăr, avem nevoie de redacții profesioniste. Redacții cu reguli, care își construiesc o relație de încredere cu publicul.
Presiunea concurenței și a publicului, aliații din umbră ai știrilor false
În ce fel este influențată munca jurnalistului de televiziune de fenomenul știrilor false?
Dacă jurnalistul are șansa să lucreze într-o mare redacție, care ține la reputația ei și verifică informația, munca este aceeași. Ce se schimbă este presiunea tot mai mare din partea concurenței și finalmente a publicului de a trata subiecte umflate cu minciuni sau subiecte care sunt pe cale să se umfle, dar care au plecat de la minciuni. Ce te faci dacă pornind de la o minciună sau chiar un buchet de minciuni, concurența ține telespectatorii lipiți de ecran luni întregi și apoi instituțiile statului trec la acțiune, iau decizii pornite chiar de la acele minciuni? Asta este provocarea!
Cum poate publicul să recunoască o știre falsă?
Mare grijă la surse! Repet. Nu mâncați de la colț de stradă, de ce să vă informați de pe niște site-uri cu nume de gumă de mestecat? A două regulă: consultați în mod regulat cel puțin două surse. Și a treia regulă, cea mai complicată: vorbiți despre actualitate, despre politicieni. Nu vă fie teamă că aveți o părere diferită (teama de a fi exclus)! Argumentați-vă opiniile și ascultați cu atenție argumentele contraopinentului! Asta e gimnastică pentru adevăr.
