Cine a fost Ștefania Mărăcineanu, profesoara cu doctorat la Sorbona care a realizat în 1931 prima ploaie artificială 

Un document oficial recent al Curții de Conturi, despre combaterea efectelor climatice în agricultura românească, vorbește în premieră despre studiile româncei Ștefania Mărăcineanu, savanta care în perioada interbelică a a descoperit radioactivitatea artificială. Studiile și cercetările ei n-au fost recunoscute, premiul Nobel pentru descoperirea radioactivității artificiale fiind atribuit soţilor Frederic şi Irene Joliot-Curie în 1935, la 11 ani după ce Ștefania Mărăcineanu își publica doctoratul la Sorbona cu un studiu pe această temă. 

 “Deși a fost prima cercetătoare din lume care a enunțat ipoteza radioactivității, cei care au fost recunoscuți oficial pentru această descoperire, și recompensați cu Premiul Nobel în anul 1935, au fost soții Irene şi Frederique Joliot - Curie, care au utilizat și continuat rezultatele cercetărilor efectuate de Ștefania Mărăcineanu în anii petrecuți la Paris pentru definitivarea lucrării de doctorat, susținută în anul 1924, fără a se face nici un fel de referire la numele acesteia”.

Afirmația de mai sus aparține specialiștilor Curții de Conturi, care au publicat recent, în luna mai a acestui an, un raport de audit al performanței, cu titlul: “Prevenirea și combaterea efectelor schimbărilor climatice în agricultura românească”. Documentul a fost trimis pe adresele Președintelui României, Guvernului României și Parlamentului României. În cadrul acestui document se mai face o afirmație importantă:  “Primul experiment reușit de generare artificială a ploilor a fost realizat de românca Ștefania Mărăcineanu, în anul 1931, când, cu sprijinul profesorilor Dimitrie Bungențianu și Vasilescu Karpen și a celebrului pilot Constantin "Bâzu" Cantacuzino a reușit, în vara anului 1931, „injectarea norilor joși cu săruri chimice radioactive” și provocarea primei ploi artificiale din lume”. 

Numele Ștefaniei Mărăcineanu este foarte puțin cunoscut. Compania Google a aniversat totuși anul trecut 140 de la nașterea româncei cu un doodle desenat pe pagina motorului de căutări google.com. “Cercetările ei au condus la ceea ce este cel mai probabil primul exemplu de radioactivitate artificială. Mărăcineanu s-a înscris la Universitatea Sorbona din Paris pentru a-și termina doctoratul în fizică, pe care l-a câștigat în doar doi ani! În 1935, Irène Currie, fiica lui Marie Curie, și soțul ei au primit un premiu Nobel comun pentru descoperirea radioactivității artificiale. Mărăcineanu nu a contestat premiul Nobel, dar a cerut ca rolul ei în descoperire să fie recunoscut. Munca lui Mărăcineanu a fost recunoscută de Academia de Științe a României în 1936, unde a fost aleasă ca director de cercetare, dar nu a primit niciodată recunoaștere globală pentru descoperire”, scriau cei de la Google pe 18 iunie 2022. 

În semn de recunoaștere a contribuției sale în domeniul radioactivității artificiale și cel al generării artificial e a ploilor, Romfilatelia a lansat, în anul 2013, o ediție filatelică omagială.

Însă, pe timbre, în locul Ștefaniei Mărăcineanu, era o imagine cu Marie Curie. “O regretabilă eroare”, spun specialiștii Curții de Conturi, care atrag atenția că “nici Guvernul României nu a promovat și nici nu a utilizat cu mândrie numele savantei”. 

Ei spun că numele Ștefaniei Mărăcineanu ar fi trebuit pus în titulatura Autorității pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor, așa cum, spre exemplu, s-a făcut în cazul Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești”.

Mai mult, se spune în documentul Curții de Conturi, Guvernul României ar putea solicita Consiliului Uniunii Europe înființarea, la București, a unei Agenții Internaționale de Coordonare a Activităților de Intervenție Activă în Atmosferă din spațiul comun european.

Povestea Ștefaniei Mărăcineanu

Ştefania Mărăcineanu era la finele Primului Război Mondial profesoară de chimie şi fizică la Şcoala de Fete din Bucureşti. Conducerea politică a României ia atunci decizia de a sprijini formarea de specialişti români prin specializarea în străinătate, în domenii de interes pentru dezvoltarea economică a statului român, a cadrelor didactice tinere. 

Ştefania Mărăcineanu obţine astfel în 1919 o bursă la Paris acordată de Ministerul Ştiinţelor din România. La Universitatea Sorbonne va urma timp de un an cursurile de radioactivitate ale Mariei Curie. La 26 mai 1924, Ştefania Mărăcineanu susţine, la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Paris, lucrarea de doctorat cu titlul “Cercetări privind constanta poloniului şi penetrarea substanţelor radioactive în metale”, pentru care a primit calificativul Très Honorable.

Susţinerea tezei a avut loc în faţa unei comisii din care făcea parte şi Marie Curie. După doctorat, Ştefania Mărăcineanu rămâne în Franţa, până în 1930, pentru a-și continua cercetările, alături de alţi savanţi europeni.  În 1930, Ştefania Mărăcineanu se întoarce în România, refuză ofertele din străinătate şi preferă să ducă o muncă de pionierat acasă, întemeind primul laborator de radioactivitate din ţară la Politehnica Bucureşti. S-a ocupat şi de fenomenele meteorologice, reuşind să descopere procedeul de declanşare artificială a ploii cu ajutorul unor săruri radioactive şi, de asemenea, să stabilească legătura între cutremure şi precipitaţii. Ștefania Mărăcineanu a înregistrat pe 10 iunie 1031 la Direcțiunea Proprietății Industriale din cadrul Ministerului Industriei și Comerțului cererea de brevet nr. 18547, cu titlul „Un mijloc de a provoca ploaia”. În 1931 a provocat prima ploaie artificială din lume, în Bărăgan. Autorităţile au ignorat valoarea descoperirii, aşa încât, dezamăgită, Ştefania a plecat la Paris unde a găsit sprijin pentru a-şi continua cercetările în Algeria, unde a condus experimente într-o regiune deşertică, prin injectarea în atmosferă a unor săruri radioactive. 

În 1935, soţii Frederic şi Irene Joliot-Curie sunt cei care câştigă Premiul Nobel, pentru descoperirea radioactivităţii artificiale. Studiul lor, publicat în ianuarie 1934, trebuie să fi generat atunci discuții aprinse în lumea științifică de vreme ce cinci luni mai târziu, într-un articol publicat în “Neues Wiener Journal”, cei doi menţionau: “Ne amintim că savanta româncă, domnişoara Mărăcineanu, a anunţat în 1924 descoperirea radioactivităţii artificiale”.

Ştefania Mărăcineanu a exprimat consternarea ei pentru faptul că Irene Joliot-Curie folosise o mare parte din observaţiile sale de lucru referitoare la radioactivitatea artificială, fără să menţioneze aceasta. Mărăcineanu a susţinut public că a descoperit radioactivitatea artificială în timpul anilor ei de cercetare din Paris. 

Ea a continuat să aibe preocupări ştiinţifice, susţinând în 1943, la Academia Română, o lucrare despre diverse experimente de generarea a ploilor, efectuate în perioada 1942-1943. Datorită dificultăţilor din perioada războiului, lucrarea nu a mai apucat să fie publicată. Ștefania Mărăcineanu a părăsit această lume la 15 august 1944. Nu se știe foarte sigur unde a fost ea înmormântată. 

Un interviu din anul 1935 cu Ștefania Mărăcineanu

Publicația Ilustrațiunea Română, din 30 ianuarie 1935, scrie într-un articol cu titlul “D-ra Mărăcineanu, la lucru” despre controversa recunoașterii contribuției sale la descoperirea radioactivității artificiale. Redăm integral articolul din 1935.

Azi - când doamna Irène Joliot-Curie anunţă ca un succes personal atât de importanta descoperire a radioactivităţii artificiale, când toată lumea ştiinţifică şi profană e gata s'o proclame pe urmaşa descoperitoarei radiului ca pe o nouă salvatoare a omenirii,- a sosit, sperăm, clipa ca o mare savantă română, d-ra Ştefania Mărăcineanu, să-şi ocupe locul ce i se cuvine pe scena progresului, apărând pe primul plan, depe care cu nedrept a fost trecută în umbră.

Domnişoara Mărăcineanu nu e cunoscută compatrioţilor săi, la începutul carierei sale ştiinţifice, decât din câteva ecouri răsunând din presa străină, parvenită până la urechile atât de puţin credule ale concetăţenilor, atunci când e vorba de fraţii lor. Apoi ea îşi face reapariţia în patria sa - după zece ani de absenţă, închinaţi numai lucrărilor ştiinţifice - şi devine foarte bine cunoscută ţării prin îndrăzneţele sale experienţe, prin care pretinde a produce ploaia artificială.

"Nimeni nu este profet în ţara sa !" - îmi împărtăşeşte vechiul adevăr, cu multă amărăciune în glas, domnişoara dr. Mărăcineanu, în timp ce-mi înşiră în faţă zeci de dovezi, cari vor reuşi s'o consacre : comunicările buletinelor ştiinţifice ale Academiilor de ştiinţe din Paris şi Bucureşti, articole de gazetă semnate de mari savanţi, certificate şi scrisori prin cari oameni de ştinţă şi profani se declară martori ai reuşitei experienţelor, cari nu vor întârzia să desăvârşească gloria savantei, atunci când vor fi scoase la lumină.

- "Întâmpin astăzi aceeaşi neîncredere cu producerea ploii artificiale, cum am întâmpinat acum zece ani cu descoperirea radioactivităţii artificiale a plumbului. Irène Joliot vine dupa zece ani şi anunţă descoperirea radioactivităţii aluminiului, urmând comod o cale anevoioasă, pe care i-am deschis-o eu. După zece ani, o variantă, deducţie firească a primei mele descoperiri, este primită cu eel mai mare entuziasm. Din fericire pentru mine nu toţi oamenii au fost pedepsiţi cu pierderea memoriei..."

Domnişoara Mărăcineanu îmi arată un articol din "Neues Wiener Journal", purtând data de 5 Iunie 1934, articol-interwiew luat doamnei Joliot, în care, printre altele, jurnalistul spune : Ne amintim că o savantă română, d-şoara Mărăcineanu, a fost prima care a anunţat fenomenul radioactivităţii artificiale".

- Nu vă supăraţi, d-şoară Mărăcineanu, dar ca reprezentant al profanilor în materie ştiinţifică, v'aş ruga să-mi daţi câteva elementare lămuriri asupra fenomenului radioactivităţii şi să-mi împărtăşiţi cum i-aţi smuls misterul.

- Importanţa elementelor radioactive în ştinţă este cunoscută azi de întreaga omenire. Un gram de radiu, de pildă, în transformare, degajează 37 miliarde de calorii, tot atât cât reuşesc să degajeze 500 kgr. de cărbuni. Trebue însă să ştiţi că orice corp radioactiv se distruge prin el însuşi, fie că are o viaţă efemeră de secunde, fie că trăeşte milioane de ani. Timpul de înjumătăţire a unei substanţe radioactive se produce întotdeauna la intervale regulate. În anul 1924, lucrând în laboratorul de radiu, conducătoarea laboratorului, doamna Curie, mi-a propus să studiez fenomenul poloniului, cel mai puternic descendent al radiului, care prezintă inegalităţi în timpul său de distrugere. După îndelungate cercetări am reuşit să descopăr cauza acestui fenomen : poloniul transmitea din radioactivitatea sa suportului de metal în a cărui imediată apropiere se afla, după cum un fier magnetic transmite magnet altui fier nemagnetizat - imprimându-i radioactivitatea artificială. Mi-am continuat cercetările în această direcţie mai târziu în laboratoarele Observatorului din Meudon, unde am făcut un pas înainte, constatând că şi soarele poate produce radioactivitate.

- Dar fenomenul ploii artificiale cum ni-l explicaţi ?

- Ploaia nu este decât o consecinţă imediată a influenţii solare în radioactivitate. În cercetările mele pentru radioactivitatea plumbului cercetam vechile acoperişuri de plumb ale Parisului, în special acoperişurile Observatorului. Am făcut constatarea că un încăpăţânat ghinion mă urmărea, cerul acoperindu-se cu nori ori de câte ori lucram pe acoperişuri. Am ajuns curând la concluzia că nu era o simplă coincidenţă care mă impiedica să lucrez, ci că expunerea unor substanţe radioactive la soare atrăgeau condensarea norilor. Omenirea e încă sceptică.

- Sunteţi încurajată în opera dv.?

- În anul 1925, cu ocazia vizitei oficiale la Paris a M. S. Regelui Ferdinand şi Regina Maria, preşedintele republicei mi-a făcut cinstea să le vorbească Auguştilor oaspeţi despre succesele mele în Franţa. Am primit din însăşi mâna M. S. Reginei Maria o subvenţie din propria sa casetă. Apoi în 1929 am primit premiul Ferdinand, acordat de fundaţia Ferdinand dela Iaşi. Cu fonduri astfel dobândite mi-am cumpărat aparate de radioactivitate moderne, cu care am putut organiza o secţie de radioactivitate în laboratorul de electricitate dela facultatea de ştiinţe din Bucureşti. Dar vă spun : Nimic nu mă va opri din drum. Şi Galileu a spus : E pour si muove".