O fetiță cu ochi negri s-a născut pentru a doua oară, la 2 ani. Este doar unul dintre copiii care nu pot fi salvați în România și ajung la tratament în străinătate. La exact 8 luni de când o însoțeam pe Sofia în drumul ei spre Paris, unde căuta tratament pentru boala genetică rară de care suferă, am vizitat-o și am găsit un copil cu totul schimbat. Nici acum România nu are o ambulanță aeriană publică, iar asociația care a dus peste 100 de copii la tratament în străinătate se chinuie în continuare să cumpere un avion.
Sofia și mama ei sunt în parc, iar fetița a descoperit minunea mersului pe propriile picioare.
„Hai, hai, hai, așaaa, bravoooo!!! Bravo Sofie, bravo!”, o încurajează mama.
Până la veselia de astăzi, Sofia a dus o luptă grea chiar și pentru un adult. Privind-o, mama își amintește de ziua care i-a schimbat viața: 2 octombrie 2020, când a plecat la tratament, în Paris.
„Atunci când dai de o boală genetică, în general, orice boală, viața se transformă într-un chin. Eram puțin fără speranțe reale. Am zis ok, hai să sunăm să vedem. După ce am închis telefonul, nu îmi venea să cred că este adevărat”, ne povestea atunci, în avion, Olga Tătărușanu, mama Sofiei.
Un avion comercial întreg, închiriat pentru transportul Sofiei la Paris
Era într-o aeronavă cu 120 de locuri, dar toate goale, pentru că întreg avionul fusese rezervat, pentru ca Sofia să ajungă la Paris și să se facă bine. Era singura soluție. O însoțea medicul Cătălin Cârstoveanu, deja cunoscut pentru dragostea și atenția pe care le-o oferă copiilor bolnavi.
„Au urmat 4 luni cu foarte emoții, cu foarte mult stres pentru ea. Cu foarte multe anestezii, foarte multă durere, multe nopți nedormite, oameni străini, o viață foarte grea pentru un copil de 3 ani”, povestește Olga Tătărușanu - mama Sofiei.
După 4 luni de tratament, Sofia a revenit acasă.
- Cum a fost zborul spre casă, cum v-ați simțit?
- Foarte fericite, am avut peripeții și înapoi în Franța. Într-un final a fost posibil și acest pas și când a decolat, ne-a pufnit plânsul, mărturisește Olga Tătărușanu.
Fetița aleargă acum de parcă ar vrea să recupereze lunile lungi în care a stat doar în pat.
„Doar pe jos vrea să meargă, singură, făcând excepție în cazurile în care îi este frică și atunci merge la mami sau tati. Înainte de transferul la Paris, putea să facă doar câțiva pași”, povestește mama.
România încă nu are o ambulanță aeriană
În România mulți copii nu pot fi salvați. Când reușesc, totuși, să obțină un tratament peste hotare se lovesc de lipsa unei ambulanțe aeriene. În ajutorul lor, o asociație adună bani pentru aceste transferuri costisitoare și astfel, peste 100 de copii au fost duși la medic.
„Niciodată nu luăm în calcul o secundă varianta că nu ne iese. Pe la zborul al cincilea, am hotărât că trebuie să luăm un avion, mai avem foarte puțin”, spune Adelina Toncean - fondatoarea asociației „Blondie”.
- Ce a însemnat zborul ăsta pentru dumneavoastră? o întrebăm pe mama Sofiei.
- A însemnat totul.
- Pe o scară de la 1 la 10, cum credeți că era Sofia atunci?
- De la 1 la 10, pot să zic că era sub 1!
Iar Sofia a ajuns, în câteva luni, la aproape 10. Pentru copilul cu ochi negri zborul spre Paris a însemnat o nouă viață, la care a ajuns prin oameni buni, care reușesc să facă mai mult decât un stat.
Editor : Luana Pavaluca