Podul Libertăţii din Budapesta împlineşte în curând 120 de ani. A fost închis circulaţiei vara această pentru renovări, iar oamenii l-au ocupat imediat. Fac acolo yoga sau organizează picnicuri.
De-a lungul vremii, colaborarea între cele două oraşe ungare de pe malul Dunării, Buda şi Pesta a devenit tot mai intensă. Unificarea lor în 1873 a fost o formalitate, dar necesitatea dezvoltării transportului a devenit şi mai importantă. Un rol central l-au avut podurile. Dintre toate, Podul Libertăţii este poate cel mai îndrăgit de budapestani şi cu siguranţă cel mai circulat.
Construcţia podului a început în 1894 şi a fost terminată în octombrie 1896, în prezenţa împăratului Franz Iosef. Noul pod a primit chiar numele suveranului austriac. Arhitecţii au avut grijă ca, pe lângă funcţionalitate, să aibă şi un aspect maiestuos. Însă războiul nu are considerente estetice. În ianuarie 1945, trupele germane în retragere au minat acest pod, ca de altfel pe toate din capitala ungară. Dar explozibilul nu l-a distrus complet, iar anul următor a fost reconstruit şi a fost primul care a făcut din nou legătura între Buda şi Pesta. De atunci poartă şi numele de podul Libertăţii. Anul acesta podul a fost închis pentru renovare, dar budapestanii îl iubesc atât de mult că s-au mutat acolo imediat.