Pe o fâşie de doar 130 de kilometri, între Baziaş şi Orşova, există trei probleme grave de mediu: rezervaţii naturale poluate cu PET-uri sau construcţii în albia Dunării care pun în pericol specii rare. Şi peste toate se ridică nori de praf toxic de la fostele exploatări de cupru de la Moldomin SA.
„Avem o poluare transfrontalieră. Nu ne poluăm pe noi înşine, acolo poluăm şi Serbia, aş zice chiar mai mulţi locuitori din Serbia”, spune Cornel Sturza, preşedintele Grupului Ecologic de Colaborare Balta Nera.
Aceasta este cea mai gravă problemă de mediu de pe Clisură. Însă poluarea pe Dunărea românească începe chiar de la Baziaş, punctul de intrare al fluviului în România. Dunărea aduce, lună de lună, tone de gunoaie de pe traseul ei din Europa.
O altă problemă de mediu de la intrarea Dunării în ţară sunt construcţiile în ariile protejate. Zonele de rezervaţie, protejate prin lege, sunt puse în pericol de mormane de pietriş şi ciment depozitate în albia fluviului. Este un conflict deschis între interesele unor dezvoltatori şi protecţia mediului.
Apa pe care o poluăm pe tot parcursul Dunării ajunge să fie băută de locuitorii din Deltă. Acolo, oamenii trăiesc ca acum câteva sute de ani.
Cea mai mare parte a Dunării trece prin Romania. O resursă uriaşă, neexploatată. Specialiştii în mediu spun că, dacă nu ne vom trezi în curând, s-ar putea să fie prea târziu pentru rezervatiile de pe cursul ei.
Cât de gravă este poluarea fluviului în ţara noastră, aflaţi duminică, de la 18.30, dintr-un nou episod al serialului „Dunarea, un fluviu acoperit de nepasare”.