Din|interior. Trenul inventat de Henri Coandă care putea circula cu 500 de kilometri la oră
Palatul Parlamentului, Bucureşti. În luna noiembrie, în cadrul unui forum economic, premierul Chinei, Li Keqiang, a anunţat că ţara sa vrea să acorde României un împrumut de 10 miliarde de dolari pentru investiţii. Banii vor fi folosiți, printre altele pentru achiziția unor trenuri de mare viteză fabricate în China.
Anul acesta, chinezii au construit, în țara lor, cel mai lung tronson de cale ferată din lume. Magistrala, are 2.300 de kilometri si uneşte capitala Beijing de oraşul Guangzhou. Dar problema trenurilor chinezeşti este că, atunci când circulă cu viteza de 350 de kilometri pe oră, devin nesigure.
Puţini ştiu însă că în anii 70 marele savant român Henri Coandă a inventat un tren mai rapid decât al chinezilor, capabil să circule cu viteze de peste 500 de kilometri pe oră.
Strălucitul inginer Henri Coandă a proiectat un tren rapid, revoluționar, care trebuia să circule printr-o reţea de conducte şi transporta atât mărfuri cât şi pasageri. Vagoanele se deplasau, în interiorul conductelor, pe baza diferenței de presiune atmosferică, create artificial, de către un ventilator și un compresor.
Coandă a proiectat un tren de călători care trebuia să circule prin conducte, pe ruta Bucureşti-Ploieşti. Distanţa de 60 de kilometri, dintre cele două oraşe, urma să fie parcursă într-un timp record.
„La transportul de persoane s-a gândit la un Bucureşti-Ploieşti în 6-8 minute”, spune Sorin Dinea, inginer.
Marele savant dorea ca invenţia sa să fie aplicată şi la transportul de marfuri, între Portul Constanţa şi combinatul siderurgic de la Galaţi.
Înainte de 1989, sistemul de transport gândit de Coandă a fost aplicat, pe distanţe mici, la două unităţi miniere de la Baia Mare şi Caraorman. Conductele transportau contaiere cu materii prime de la cariere la uzine. Deși aceste invenții au dat rezultate, după anul 1989 cercetările au fost abandonate din lipsă de fonduri. În prezent, baza în care s-au făcut experimentele a ajuns o ruină.
Proiectul de construcţie a unui tren de mare viteză a fost conceput în anii `70, după ce Nicolae Ceauşescu le-a cerut savanților o alternativă ieftină la metrou. Întors în ţară în anul 1969, Henri Coandă a înfiinţat Institutul de Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică INCREST. Aici a proiectat un tren care circula în conducte și atingea viteze record pe baza diferenţei de presiune atmosferică. În anul 1972, Coandă s-a stins din viață iar invenția sa a fost perfecționată și experimentată de către discipolii săi. Unul dintre cei care au făcut parte din echipa lui Coandă este inginerul Dan Ionescu.
„Era o premieră mondială, era bazată pe un brevet de invenție a lui Coanda și erau soluții care pentru vremea respectivă puteau fi aplicate”, spune Dan Ionescu, inginer.
C.E.T. Vitan, zona de sud a Bucureștiului. În anul 1971, cercetătorii au realizat, în premieră mondială, transportul unor mărfuri, prin conducte, pe baza diferenței de presiune atmosferică, pe o distanță de 300 de metri.
„S-a ajuns la concluzia că dezideratele impuse de Coandă prin proiect au fost realizate, sunt încurajatoare, și s-a decis înființarea unei alte instalații mai ample”, afirmă Dan Ionescu.
Valea Teleajănului, judeţul Prahova. În vecinătatea localităţii Măneciu, în anul 1974, cercetătorii au construit o unitate de cercetare în care au aplicat, la scară mare, transportul de mărfuri și de persoane prin conducte. Baza a fost construită, departe de ochii curioşilor, într-o pădure, iar experimentele se țineau în secret.
Cercetătorii au construit o conductă de 300 de metri și au experimentat transportul de mărfuri. Pentru simulări s-a folosit piatra extrasă din albia râului Teleajăn. Pentru transportul de persoane inginerii au realizat o conductă de 1.600 de metri. Dan Ionescu a testat ambele garnituri de tren.
„Nu avea de ce să ne fie frică, viteze pentru transport de marfuri nu erau atât de mari, erau de circa 10 metri pe secundă. Nu era nicio problemă pentru că, containerele pe care le proiectasem noi erau foarte stabile”, explică inginerul.
La baza de lângă Teleajăn au lucrat 50 de specialişti. Unul dintre ei, Constantin Olteanu, s-a ocupat de controlul instalaţiilor.
„După ce executăm, avem tot interesul să vedem şi cum funcţionează. Deci aceste piese pentru instalaţii erau confecţionate aici, eram muncitori din toate meseriile, frezori, strungari, sudori”, își amintește Costantin Olteanu, controlor instalații.
Invenţia lui Coandă a fost aplicată pe distanţe mici la două unităţi miniere de stat, la Baia Mare şi Caraorman, pentru transportul materiilor prime de la cariere spre uzine. După `89, statul român nu a fost interesat să dezvolte sistemul de transport de mare viteză gândit de Coandă. Cercetătorii au propus acest sistem de transport unor firme private, însă afaceriștii români nu s-au arătat interesați să cumpere tehnologia. Din baza de cercetare de la Teleajăn nu au mai rămas decât pilonii.
Inginerul Dan Ionescu îşi aminteşte de o discuţie cu Nicolae Ceauşescu despre acest sistem revoluţionar de transport. Dictatorul era interesat de soluții alternative pentru metrou din cauza costurilor prea mari de construcţie. Inițial, Ceaușescu nu a fost impresionat de proiect.
„S-a uitat și spre stupoarea noastră n-a spus decât eu în acest obiect nu m-aș urca. Ne-a lasat muți, fară nicio replică”, povestește Dan Ionescu, care a avut curajul să îl contrazică.
„Nu ştiu dacă aveam 30 de ani, m-am trezit vorbind şi i-am spus da, dar noi ne-am mai gândit că această instalaţie ar mai putea fi folosită între staţiunile de pe malul mării în care ar exista de asemenea tronsoane subterane, eventual subacvatice, cu zone transparente unde s-ar opri pasagerii, ar admira peisajul marin”, explică inginerul.
Ceauşescu și-a schimbat opinia și așa invenția lui Coandă a ajuns să fie aplicată, în primă fază, în industria minieră. Pentru transportul de persoane, fostul dictator a optat pentru continuarea lucrărilor la metrou. Proiectul a rămas, pentru moment, în stand-by. Și așa avea să rămână până în zilele noastre.
În anul 2012, Statele Unite au anunţat că vor să construiască un tren de mare viteză care va funcţiona după principiul gândit de Coandă. Trenul este proiectat să circule, într-un sistem tubular, cu viteze de până la 6500 de kilometri la oră şi va face legătura între oraşele New York şi Los Angeles. Distanţa dintre cele două metropole, de 4.000 de kilometri, va putea fi parcursă în aproximativ 45 de minute.
Sorin Dinea este un tânăr inginer pasionat de opera marelui savant. Colegii săi din domeniul ştinţific l-au denumit Micul Coandă pentru că a continuat cercetările asupra Efectului Coandă.
„Bănuiesc și simt că a venit timpul aplicării multora din invențiile lui Henri Coandă și o să auzim și o să și o să folosim așa ceva cât de curând”, spune Sorin Dinea.
El consideră că trenurile inventate de Coandă sunt de viitor. În opinia sa, aceste garnituri ar putea fi folosite cu succes la Marea Neagră, în domeniul turismului subacvatic.
În România nu am dus și nu ducem lipsă de oameni geniali, cu invenții excepționale, care pot schimba lumea. Ne lipseşte însă curajul și interesul să le punem în practică realizările. Cât despre opera excepțională a lui Henri Coandă, în timp ce noi i-am transformat experimentele în ruină, americanii sunt deciși să i le preia și să revoluționeze transportul cu trenul în întreaga lume.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
