Din|interior. În căutarea „Atlantidei de pe Dunăre”. Ce a rămas din legendara Ada Kaleh
Undeva în adâncul apelor se află „Atlantida Dunării”: insula Ada Kaleh, „Insula Cetate”, în limba turcă. O fâşie de pământ pe Dunăre, de aproape 2 kilometri lungime şi 500 de metri lăţime, în apropiere de oraşul Orşova de astăzi, pe care se înălţa o cetate ce uimea călătorii prin exotismul ei. Cine oprea pe insula Ada Kaleh, la începutul secolului al XX-lea, era primit cu braţele deschise de locuitorii turci. Putea gusta o baclava adevărată sau o cafea turcească autentică. Ada Kaleh era un adevărat brand turistic.
Pe Ada Kaleh locuiau în jur de 600 de turci, urmaşi ai cuceritorilor otomani care preluaseră controlul asupra insulei de pe Dunăre în secolul al XVIII-lea de la austro-ungari. Aceştia din urmă au fost cei care au construit pe insulă prima dată o fortăreaţă, în stil austriac, ocupată şi transformată ulterior de turci într-o adevărată grădină, plină de flori, smochini, chiparoşi şi trandafiri. Era un tărâm oriental, pe un fluviu european. Un tărâm pierdut însă pentru totdeauna.
Insula scufundată
Comuniştii au pecetluit soarta insulei şi cetăţii Ada Kaleh. În anul 1970, în urma construcţiei barajului de la Porţile de Fier I, Ada Kaleh a fost scufundată.
„În spatele barajului s-a format lacul de acumulare ce cuprinde peste 2 miliarde de metri cubi de apă şi odată cu inundarea acestei insule s-au îngropat sute de ani de istorie. Statul român a fost cel care a despăgubit locuitorii Ada Kaleh când au plecat şi s-a hotărât strămutarea acestei cetăţi pe insula Şimian, în aval de Turnu Severin”, explică Mariana Drăghia, muzeograf coordonator la Muzeul Porţile de Fier I, unde se mai păstrează, printre detalii tehnice despre producţia de energie electrică, un colţ cu obiecte de pe Ada Kaleh.
După ce insula a dispărut, turcii s-au risipit prin lume. Din 1970 şi până astăzi, bucăţile din cetatea Ada Kaleh strămutate pe Şimian au fost lasate pradă degradării. Ce s-a mutat pe Şimian de pe Ada Kaleh nu mai are nimic de-a face cu insula pierdută. Iar cei care au locuit cândva pe Ada Kaleh încă mai viseaza la casa lor de pe ape.
„Turiştii erau foarte încântaţi”
Omer Kadri era un copil de numai zece ani când insula pe care locuia cu familia sa a fost înghiţită de valurile Dunării. Îşi aminteşte ca Ada Kaleh era un loc cu adevarat special. Un loc viu, unde străinii care veneau cu vapoare pe Dunăre se opreau ca să savureze baclavaua, dulceaţa de smochine, cafeaua turceasca. Dar, mai ales, ca să cunoasca oamenii locului.
„Turiştii erau foarte încântaţi. Îi vedeai după ochi că admiră lucrurile acelea. Nu mai spun de natura de acolo. Bogată, pomi fructiferi. Probabil că pentru mulţi reprezenta o atracţie. Oamenii aceştia, străinii erau atraşi de case. Stăteau şi se uitau în casele oamenilor, unde vedeau o uşă deschisă, de exemplu în ultimul an am locuit pe insulă în casa lui bunicul Zechir, o casă situată la drum, deci deschideai uşa erai în casă. Trecea lumea se uitau la ce are omul în casă, rupeau crengi de smochin”, povesteşte Omer Kadri.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Când comuniştii au decis dispariţia Ada Kaleh în favoarea dezvoltării industriei energetice, Omer Kadri a devenit, alături de alţi insulari, martor la risipirea comunităţii. Astăzi, legaturile cândva strânse dintre insulari sunt tot mai firave.
„Comunismul pe insulă a intrat foarte dur. Primele măsuri au fost deportări şi imediat ne-au pus cu botul pe labe. Am fost aşa de supuşi şi cu frica asta am trăit până mai încoace, că de aia mama nu mă lăsa nici măcar turceşte să vorbesc. Am înţeles repede ce înseamna şi alte naţionalităţi”, spune Omer Kadri.
Un nou Ada Kaleh
Puţini turci care locuiau pe insulă reuşesc să vadă cum arată zidurile cetăţii Ada Kaleh aruncate la întâmplare pe insula Şimian, lângă Drobeta Turnu Severin, acum 40 de ani. Locul nu are nimic din atmosfera de pe insula turcească.
Zidurile mutate aici stau să cadă. Când turcii mai nimeresc în vizită, au nevoie de un ghid printre tufişuri, ca să găsească mormintele părinţilor – părţi din cimitirele turceşti au fost mutate odată cu zidurile, de pe Ada Kaleh, pe Şimian, în anii 60. Cu toate că au valoare de monument, nu le apără nimeni. O parte au fost profanate de-a lungul anilor.
Cât timp urmele cetăţii cad în uitare pe insula Şimian, peste apă, la Drobeta Turnu Severin, autorităţile locale susţin că vor demara un proiect turistic, pe bani europeni, in jurul brandului Ada Kaleh. Consiliul Judeţean Mehedinţi a aprobat un proiect pentru transformarea insulei Şimian şi a rămăşiţelor cetăţii Ada Kaleh într-un complex turistic uriaş. Ideea nu este una nouă.
Fosta conducere a Consiliului Judeţean a întocmit inclusiv un plan care prezintă cum ar trebui să arate complexul turistic care îşi va lega numele de Ada Kaleh. Proiectul nu are însă mai nimic în comun cu „paradisul oriental” de altădată.
„Va fi o insulă destul de modernă, cu acces pentru turişti pe care se va îmbina trecutul cu prezentul, pe lângă clădirile deja existente, care vor fi reabilitate, vor fi realizate noi construcţii care vor fi îmbinate cu clădirile vechi”, spune Ştefan Mednyanszky, secretar al Consiliului Judeţean Mehedinţi.
Un conflict pe terenuri
Proiectul va mai avea însă de aşteptat: dreptul de proprietate pentru terenul de pe mal, ce urma să devină un mic port care să faciliteze trecerea pe insulă, este contestat în instanţă de câţiva locuitori ai comunei Şimian. Pe scurt, fâşia de teren a fost trecută din domeniul public, în proprietatea anumitor persoane, imediat ce s-a aflat că pe insulă s-ar putea dezvolta un complex turistic. Mişcarea a stârnit nemulţumiri.
„Pe partea stângă a fluviului, de pe teritoriul românesc, mai era un domeniu public al statului unde aveam şi acolo un port şi o altă infrastructură pentru turism. Din păcate, fostul primar al comunei Şimian a înstrăinat acest teren. Acum este de datoria instituţiei prefectului, să sperăm că va recupera acest teren în justiţie şi-l va reda proiectului turistic iniţial, ca să spun aşa. Probabil că s-au gândit la faptul că aici vor avea loc nişte schimbări spectaculoase şi preţul terenului va creşte exponenţial. Şi atunci, probabil că au fost câţiva băieţi deştepţi care au spus că pot fenta legea şi să se îmbogăţească peste noapte”, e de părere Marius Bălu, fost preşedinte al CJ Mehedinţi.
Împroprietăririle au stârnit şi revolta unor localnici din comuna Şimian. Aceştia susţin că ei sunt proprietarii terenurilor de pe mal incluse în proiectul turistic şi că fostul primar le-ar fi dat, pe nedrept, noilor proprietari. „ Acel teren, l-a dat fostul primar Ghinescu Ion, l-a dat la alte persoane, care n-au tangenţă nici nu sunt cunoscute pe raza comunei. Noi suntem născuţi, crescuţi aici”, e supărat unul dintre localnici.
„Facem case de vacanţă!”
De cealaltă parte, contactat de reporterii emisiunii „Din|interior”, fostul primar al comunei, Ion Ghinescu, s-a apărat spunând că ar fi fost obligat de lege să dea pământul.
Cei care au fost împroprietăriţi, „au avut cereri la legile fondului funciar şi obligă primăria să-i dea teren pe raza fondului funciar. (...) Eu eram obligat să mă descarc în balanţa cu terenuri cu acele sentinţe civile. Sentinţe civile pe care trebuia să le pună în aplicare. (...) Dacă eu eram vinovat într-un fel, cu siguranţă cineva venea şi mă trăgea la răspundere”, se justifică fostul primar.
Cât instanţa încă mai dezbate soarta terenului de pe malul Dunării, oamenii din Şimian îşi fac deja planuri. Se gândesc ce vor face cu banii după ce vor vinde terenurile legate de proiectul ce stă la umbra brandului Ada Kaleh. „Facem casă de vacanţă!”, crede o femeie din comună. „Benzinărie, MOL!”, adaugă altcineva din comună.
Pe turcii care au locuit cândva pe insula scufundată nu i-a întrebat însă nimeni ce cred despre toate astea. Dacă li se pare o idee bună un nou Ada Kaleh, cu hoteluri, casinouri şi restaurante. „Nu. Ăsta cu cazinouri şi fără să scoţi în evidenţă istoria, asta nu”, e de părere Omer Kadri.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
