Săptămâna Patimilor. Semnificaţia zilei de miercuri

 Miercuri este ziua în care se pune în mișcare infernala mașinărie a prinderii și uciderii lui Iisus. Iuda le promite căpeteniilor iudaice predarea lui Iisus, apoi se întoarce în comunitatea apostolilor pentru a participa împreună la Cina de Taină. 

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Miercuri este ziua în care se pune în mișcare infernala mașinărie a prinderii și uciderii lui Iisus. Acum, autoritățile iudaice, speriate de predicile lui Iisus în templu, hotărăsc să-l prindă pe furiș pentru a nu stârni revolta mulțimii și să-l lichideze. Soluţia concretă vine însă de la un ucenic al acestuia, Iuda, supranumit Iscariotul.

Tot în această zi s-a petrecut o scenă deopotrivă ciudată şi memorabilă, situată de evanghelistul Marcu în casa unui lepros din Betania, numit Lazăr. Scena e cunoscută de tradiţie sub numele de „ungerea din Betania”, după numele unei localități din Ierusalim. Conform relatării lui Marcu, în camera în care mâncau Iisus şi ucenicii intră o femeie ţinând în mâini un vas de alabastru plin cu nard, un parfum extrem de scump. Femeia sparge vasul şi varsă parfumul peste capul lui Iisus. Gestul femeii stârneşte dezaprobarea ucenicilor şi mai cu seamă a lui Iuda care, conform relatării evanghelistului Ioan, avea funcţia de „contabil” al comunităţii, adică „ţinea punga” pentru cheltuielile comune.

Ucenicii ar fi preferat ca nardul, parfumul, să fie vândut și nu risipit, iar banii să fie împărţiţi săracilor. Enervat, Iuda pleacă şi le propune autorităţilor iudaice predarea lui Isus.

În ce-l priveşte pe Iuda, trebuie spus că portretul lui diferă de la evanghelist la evanghelist. Ioan îi este cel mai potrivnic, mergând până la diabolizarea sa. Matei e rezervat. El vorbeşte despre remuşcările care l-au cuprins pe fostul apostol aflând de sinuciderea lui Iuda, după ce restituise iudeilor faimoşii treizeci de arginţi.

Revenind la ziua de miercuri, Iuda le promite căpeteniilor iudaice predarea lui Iisus. Verbul grecesc folosit de toţi evangheliştii înseamnă exact „a preda”, nu „a trăda”, așa cum s-a impus ulterior. Apoi, Iuda se întoarce în comunitatea apostolilor pentru a participa împreună la Cina de Taină.

Cristian Bădiliță este doctor în istoria creştinismului antic al Universităţii Sorbona, specialist în literatura patristică greacă şi latină şi unul dintre coordonatorii traducerii comentate a Septuagintei. Trăiește la Paris din 1995.