Săptămâna Patimilor. Semnificaţia zilei de miercuri

 Miercuri este ziua în care se pune în mișcare infernala mașinărie a prinderii și uciderii lui Iisus. Iuda le promite căpeteniilor iudaice predarea lui Iisus, apoi se întoarce în comunitatea apostolilor pentru a participa împreună la Cina de Taină. 

Campania electorală nu a ajuns în cătunele din munți: „N-am știut”

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Miercuri este ziua în care se pune în mișcare infernala mașinărie a prinderii și uciderii lui Iisus. Acum, autoritățile iudaice, speriate de predicile lui Iisus în templu, hotărăsc să-l prindă pe furiș pentru a nu stârni revolta mulțimii și să-l lichideze. Soluţia concretă vine însă de la un ucenic al acestuia, Iuda, supranumit Iscariotul.

Tot în această zi s-a petrecut o scenă deopotrivă ciudată şi memorabilă, situată de evanghelistul Marcu în casa unui lepros din Betania, numit Lazăr. Scena e cunoscută de tradiţie sub numele de „ungerea din Betania”, după numele unei localități din Ierusalim. Conform relatării lui Marcu, în camera în care mâncau Iisus şi ucenicii intră o femeie ţinând în mâini un vas de alabastru plin cu nard, un parfum extrem de scump. Femeia sparge vasul şi varsă parfumul peste capul lui Iisus. Gestul femeii stârneşte dezaprobarea ucenicilor şi mai cu seamă a lui Iuda care, conform relatării evanghelistului Ioan, avea funcţia de „contabil” al comunităţii, adică „ţinea punga” pentru cheltuielile comune.

Ucenicii ar fi preferat ca nardul, parfumul, să fie vândut și nu risipit, iar banii să fie împărţiţi săracilor. Enervat, Iuda pleacă şi le propune autorităţilor iudaice predarea lui Isus.

În ce-l priveşte pe Iuda, trebuie spus că portretul lui diferă de la evanghelist la evanghelist. Ioan îi este cel mai potrivnic, mergând până la diabolizarea sa. Matei e rezervat. El vorbeşte despre remuşcările care l-au cuprins pe fostul apostol aflând de sinuciderea lui Iuda, după ce restituise iudeilor faimoşii treizeci de arginţi.

Revenind la ziua de miercuri, Iuda le promite căpeteniilor iudaice predarea lui Iisus. Verbul grecesc folosit de toţi evangheliştii înseamnă exact „a preda”, nu „a trăda”, așa cum s-a impus ulterior. Apoi, Iuda se întoarce în comunitatea apostolilor pentru a participa împreună la Cina de Taină.

Cristian Bădiliță este doctor în istoria creştinismului antic al Universităţii Sorbona, specialist în literatura patristică greacă şi latină şi unul dintre coordonatorii traducerii comentate a Septuagintei. Trăiește la Paris din 1995.