Duminica Învierii, ziua Împărăției veșnice, ziua Luminii și a bucuriei fără de sfârșit

Data actualizării: 13.04.2017 18:27 Data publicării: 16.04.2017 06:01

Hristos a Înviat! Dacă Iisus nu a înviat, atunci credința noastră nu are nici un conținut, nici o valoare, scria Sfântul Pavel corintenilor. Învierea, sărbătorită în Duminica Paștelui, este centrul credinței creștine.

Începând cu Duminica Floriilor până în Duminica Învierii marcăm semnificaţia fiecărei zile împreună cu reputatul teolog Cristian Bădiliță.

Cristian Bădiliță este doctor în istoria creştinismului antic al Universităţii Sorbona, specialist în literatura patristică greacă şi latină şi unul dintre coordonatorii traducerii comentate a Septuagintei. Trăiește la Paris din 1995.

Gândiți-vă o clipă la șocul pe care l-au avut femeile care au venit la mormântul în care fusese așezat cu două seri înainte trupul mort al lui Iisus și n-au găsit decât un giulgiu și câteva bucăți de pânză împrăștiate. Mormântul era gol. Pământul mustește de morminte pline cu cadrave. Primul mormânt gol din istoria omenirii este cel al lui Iisus. În rai nu existau și nu există morminte. În rai nu există decât viață. Mormântul gol al lui Iisus este raiul pe pământ. Femeile, apoi ucenicii care au intrat în acel mormânt părăsit de moarte au contemplat pur și simplu raiul. De aceea, evanghelia după Ioan ne spune că mormântul se afla în mijlocul unei grădini.

Prin Adam, moartea intră în rai. Prin Iisus, moartea iese din rai.

Tot evanghelia după Ioan spune că prima persoană care a descoperit mormântul gol a fost o femeie, Maria Magdalena. Crezând că trupul lui Iisus a fost furat, a început să plângă. Atunci aude un glas cunoscut care o strigă: Marie! Lacrimile de jale se transformă brusc în lacrimi de bucurie imensă. Își dă seama că omul din fața ei, pe care ea îl confundase cu grădinarul, nu era altul decât Iisus, Iisus viu, Iisus ieșit biruitor din ghearele morții.

Cu duioșie îi răspunde: Rabuni, adică învățătorule, și dă să îi îmbrățișeze picioarele. E celebra scenă noli me tangere, nu mă atinge. De fapt, Iisus îi spune nu mă reține, acesta e sensul verbului grecesc. De ce? Pentru că nu se urcase încă la Tatăl. Iisus arde de dorul tatălui, arde de nerăbdare să-și revadă Tatăl față către față, iar gestul femeii l-ar fi întârziat. Dar urcându-se la Tatăl, El nu-i părăsește pe oameni. Se va întoarce mai întâi la apostoli, apoi la noi toți. A doua lui venire va fi cu norii, în slavă, să judece vii și morții, iar Împărăția lui nu va avea sfârșit, cum rostim în crez.

În fiecare duminică sărbătorim Învierea, prima zi a săptămânii, dar și a opta zi, ziua Împărăției veșnice, ziua luminii și a bucuriei fără de sfârșit.