ROMÂNIA FURATĂ. Unde au dispărut mii de medicamente
Mariana Paşca are 54 de ani. În 2014, primeşte o veste grea: are cancer mamar. Era începutul lunii octombrie. Medicul i-a spus că boala se instalase cu un an în urmă. Era în stadiul al III-lea, penultimul.
Ea este doar una dintre cele 7.600 de românce care, în 2014, au fost diagnosticate cu această boală.
În 2016, în România, 460.000 de oameni, adică 2,5 la sută din populaţie, sunt în evidenţa medicilor cu o formă de cancer.
Mariana Paşca, pacientă: „Toată lumea spunea: Grăbeşte-te! Grăbeşte-te, că nu e timp de pierdut”.
A început imediat curele de chimioterapie, apoi a urmat operaţia. Apoi, şedinţele de radioterapie. Apoi, i s-a prescris Tamoxifen, un medicament pe bază de hormoni, care previne revenirea bolii.
Mariana Paşca: „Nu pot schimba acest Tamoxifen mai devreme de trei ani de la operaţie. Deci, trei ani. Şi eu nu am decât un an şi vreo două luni”.
În aprilie 2016, avea să simtă pe propria piele ce înseamnă să îţi trebuiască un anume tratament.
Mariana Paşca: „Uite, am reţeta. Am întrebat peste tot. Cred că am întrebat la o sută de farmacii. Am bătut, efectiv am făcut băşici în tălpi, la propriu. Mi-a spus cineva: dacă nu găseşti la farmacia din spatele Academiei, nu găseşti în altă parte. Am fost şi a spus: Nu. Mai devreme de 1 septembrie, nu”.
Mariana nu poate aştepta până atunci. După ce a bătut tot oraşul, i-a trecut prin minte să renunţe la tratament.
Soluţia salvatoare a venit de la fiica ei: a comandat medicamentul de pe un site din Moldova. Pentru mai şi iunie şi-a asigurat tratamentul contra cost. A plătit 200 de lei pentru un medicament pe care România i l-a asigurat gratuit până în aprilie, când compania care îl produce nu îl mai poate aduce în ţară.
Mariana Paşca: „Am fost cu el la un farmacist şi mi-a spus: Doamnă, ce scrie pe el e bun. dar, ştiu ce e în el? Acum eu îl iau, dar eu ştiu”.
De ce a dispărut Tamoxifenul
Tamoxifenul a dispărut din farmaciile din România la sfârşitul lunii ianuarie. Asta după ce firma care îl producea, Sandoz, a anunţat că închide secţia din Germania şi va deschide una nouă, în septembrie, în India. Până atunci, Mariana şi celelalte zeci de mii de românce care au nevoie de acest medicament îşi fac rost de el cum pot.
Autorităţile spun că această criză este una artificială. După trei luni de la dispariţie din farmacii, statul român l-a adus din Bulgaria, prin intermediul UNIFARM. Acesta este singurul depozit de medicamente de stat care ar trebui să aducă în ţară medicamentele care lipsesc, atunci când apare o criză.
Adrian Ionel, director Unifarm: „Suntem într-una din încăperile unde Tamoxifenul este depozitat. După o scurtă perioadă de disparţie a acestuia din piaţă, în urma solicitării ministerului Sănătăţii, am reuşit şi am adus acest medicament în ţară”.
Adrian Ionel, director Unifarm: „Am postat o listă cu farmaciile la care poate fi găsit acest produs pe site-ul Unifarmului”.
Am luat lista şi încă de a doua zi am colindat, aleatoriu, farmaciile aflate pe lista Unifarmului.
Reporter: Tamoxifen aveţi?
Farmacistă: Tamoxifen, nu.
Reporter: Şi când îl aduceţi?
Farmacistă: Nu ştiu să vă spun. E deficitar. A venit în ultima dată o singură dată în ultimele trei-patru luni.
Am încercat şi la farmacia aflată la cinci minute de merspe jos de ministerul Sănătăţii, considerată una dintre cele mai bine aprovizionate din Capitală.
Farmacistă: „Am avut. S-a terminat şi nu ştiu exact când mai aducem. Nu ştiu dacă mai primim luna asta”.
Aceaşi poveste şi la Braşov, Constanţa, Oradea, Cluj, Sibiu şi Iaşi. Medicamentul l-am găsit într-o singură farmacie din 12 în care am fost. Mai erau doar trei cutii în depozit.
Oficial, Tamoxifen-ul ar trebui să existe în 65 de societăţi comerciale care au cel puţin o farmacie. Pe piaţă ar fi trebuit să ajungă 9 mii de cutii în aprilie şi alte 5 mii de cutii în iunie, toate cumpărate de Unifarm din Bulgaria. Unul din reprezentanţii farmaciilor în care ar fi trebuit să se găsească acest medicament explică motivul pentru care femeile operate de cancer mamar nu ajung să pună mâna pe medicament: Noi sunăm şi zicem am dori Tamoxifen. Aveţi? Nu. A, păi, când o să aveţi? Păi, uite vă trecem aici într-o listă şi când avem vă trimitem câte avem. Săptămâna trecută cred că ne-au venit câteva zeci de cutii.
Cele câteva zeci de cutii ajung doar câtorva paciente. Pentru o lună de terapie este nevoie de două cutii, iar medicii oncologi prescriu pe o reţetă, care e valabilă 30 de zile, tratamentul pe trei luni. Astfel, o pacientă primeşte dintr-un foc şase cutii.
Tamoxifenul este doar unul dintre miile de medicamente care au dispărut din farmacii în ultimii ani. Pentru unele există înlocuitori. Pentru altele, nu.
Petru Crăciun, director general Cegedim: „Am identificat un număr de peste 800 de denumiri de medicamente care înseamnă aproximativ o treime din totalul medicamentelor pe reţetă care au avut scăderi de 25%, 50%, 75% sau au dispărut. Ritmul normal de evoluţie în piaţă este la nivelul 10, maximum 20 de molecule pe an, intrări şi ieşiri. Cu un ritm de zece ori mai mare, piaţa românească se îndreaptă către ceva care nu cred că ne-am dorit şi care nu cred că ar trebui să se întâmple”.
Petru Crăciun analizează evoluţia pieţei farmaceutice atât din România, cât şi din străinătate. A ajuns la concluzia că românii ajung tot mai greu la tratamente.
Petru Crăciun: „Drumul spre iad e pavat cu bune intenţii. Ideea de a avea un medicament bun la un preţ foarte mic este destul de atractivă. Rolul autorităţilor este, printre altele, şi cel de a avea responsabilitatea pentru ce se întâmplă. Ori, forţând preţurile prin mijloace administrative nu se obţine decât ce s-a obţinut în mare parte deja: o problemă de disponibilitate în masă”.
Cel mai mic preț, probleme mari
În 2009, Ion Bazac, şeful Sănătăţii de la vremea aceea, stabilea modul de calcul al preţului medicamentelor care se vindeau pe reţetă.
Actul normativ prevedea ca statul român să plătească companiilor farmaceutice prețul cel mai mic sau cel mult egal cu cel mai mic preț al aceluiași medicament din 12 țări: Republica Cehă, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Slovacia, Austria, Belgia, Italia, Lituania, Spania, Grecia și Germania.
Timp de 7 ani, companiile farmaceutice au găsit metode să evite ordinul şi decontau de la stat preţul medicamentului în funcţie de ţara din care îl aduceau, chiar dacă nu era cel mai mic.
În 2015, ministrul Nicolae Bănicioiu a stabilit că ordinul se aplică întocmai. Aşa s-a ajuns ca statul să deconteze, teoretic, cel mai mic preţ.
„Această intrare în normalitate a prețurilor medicamentelor înseamnă, de fapt, o schimbare în beneficiul sistemului de sănătate, astfel încât majoritatea medicamentelor vor avea o revizuire în scădere a prețurilor. Asta va însemna o economie substanțială la bugetul de stat, care se va regăsi în tratamente și medicamente inovatoare pentru pacienți”, declara fostul ministrul al Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, într-un comunicat de presă dat publicităţii în luna februarie a anului trecut.
Până la 10 martie 2015, toate companiile farmaceutice erau obligate să îşi actualizeze lista de preţuri, pentru ca, din iulie acelaşi an, medicamentele să fie deja ieftinite.
În iunie 2015, Nicolae Bănicioiu, aflat tot la ministerul Sănătăţii, decide o nouă măsură care avea rolul de a scădea preţurile medicamentelor: obliga companiile farmaceutice să calculeze preţul medicamentelor originale din portofoliu luând ca referinţă preţul medicamentelor generice. Ceea ce înseamna o scădere a preţului pastilelor orginale cu 35% sub minimul european.
Genericele sunt copii după formula originală a medicamentului, mai ieftine.
Măsurile de reduce a preţurilor au dus, la scurt timp, la dispariţia din farmacii a unor medicamente destinate bolnavilor de inimă, diabet, Parkinson şi diagnosticaţi cu o formă de cancer. Era sfârşitul lunii octombrie 2015. Pacienţii începuseră să nu îşi mai găsească medicamentele de care aveau nevoie.
Silvia Nica, medic specialist ATI, Spitalul Universitar Bucureşti: „Ne confruntăm o lipsă a unui antiaritmic foarte important - Amiodaronă injectabilă. De ceva timp lipseşte Digoxina tablete din farmacii, ne aşteptăm să se prezinte pacienţii cu fibrilaţie cronică la noi, la Unitatea de Primiri Urgenţe”.
Dr. Smaranda Arghirescu, medic oncologic pediatru: „Schemele acestea de terapie pentru cancer au nişte doze foarte bine calculate şi un ritm de administrare foarte bine stabilit. Temporizarea administrării unui medicament are repercursiuni asupra prognosticului acelui caz”.
Autorităţile spun că, pentru majoritatea medicamentelor, există înlocuitori. Medicii, în schimb, avertizează că tratamentul unui bolnav cronic nu poate fi schimbat brusc, deoarece compoziţia genericelor nu este identică şi nici efectele lor adverse nu sunt aceleaşi.
Deşi folosesc aceleaşi substanţe active de bază, companiile care fac generice nu primesc de la compania producătoare iniţială a medicamentului reţeta completă.
Dr. Bogdan Tănase, medic chirurg oncologie IOB: „Pentru Sintrom, erau înlocuitori care făceau aceaşi treabă, poate cu nişte avantaje, dar la un preţ de zece ori mai scump”.
Noua metodă de calcul a preţului medicamentelor a speriat marile companii farmaceutice. Multe au luat în calcul plecarea din România.
În prezent, catalogul de prețuri al medicamentelor eliberate cu prescripție medicală în România cuprinde 5.430 de medicamente. La 1 ianuarie 2015, același catalog cuprindea 6.114 produse. Pentru următoarea listă de preţuri, care intră în vigioare la 1 noiembrie, companiile au depus 4.400 de dosare de preţ. Deci, celor 684 de medicamente care au dispărut în primul semestru al anului, li se mai adaugă încă 1000.
2.000 de nume comerciale de medicamente au dispărut
Laurenţiu Mihai, director executiv al Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România: „Am numărat undeva aproape de 2.000 de nume comerciale de medicamente care au dispărut, în principal din cele generice, mai ieftine, iar dispariţia aceasta este rezultatul direct al politicii falimentare a României în domeniul medicamentelor. Vânzarea la export îţi este afectată de preţul reglementat din România. E foarte greu să convingi să vinzi în Belarus cu un preţ mai mare decât în România, care e văzută ca un stat mult mai bogat”.
Pe 24 iunie 2016, la un an şi o lună de la intrararea în vigoare a ordinului ministrului Nicolae Bănicioiu, actualul şef al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, a decis suspendarea actului normativ până la 1 noiembrie.
Vlad Voiculescu, ministrul Sănătăţii: „Semnalele pe care le avem din piaţă sunt îngrijorătoare. În anul 2015 şi 2016 există 1.718 notificări la Agenţia Naţională a Medicamentului, notificări de retragere de medicamente. E greu să mă gândesc la o situaţie în care statul eşuează mai grav decât aceea în care nu reuşeşte să îi pună la îndemână medicului medicamentul de care are nevoie pentru a-şi trata pacienţii. Ministerul Sănătăţii deja lucrează la o nouă politică a preţului medicamentului. Politica medicamentului care să aibă în vedere nu numai metodologia de stabilire a preţului, ci şi întregul ecosistem care asigură accesul medicamentului la pacient”.
Un alt motiv al dispariţiei medicamentelor de pe piaţă este clawback-ul, o taxă care variază între 5 şi 11 la sută din veniturile companiilor farmaceutice. Taxa merge la stat şi ar folosi finanţării sistemului public de sănătate.
Laurenţiu Mihai, director executiv al Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România: „Nu numai că ai cel mai mic preţ din Europa, dar în acelaşi timp dai şi înapoi statului, de cele mai multe ori în avans pentru că sunt termenele de plată lungi, undeva la 20%. Vă daţi seama că e un model de afacere care nu poate continua”.
Românii riscă să nu mai găsească în farmacii nici medicamente originale şi noi. Reprezentanţii Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM) au anunţat că, în urma deciziei fostului ministru Nicolae Bănicioiu, vor dispărea 123 de medicamente destinate bolilor cronice.
Dintre acestea 28 sunt pentru bolnavii cu afecţiuni cardiace, 19 - pentru boli neurologice, 8 - pentru afecţiuni endocrinologice, 7- pentru boli respiratorii, 6 medicamente destinate oncologiei şi tot atâtea bolilor de piele.
Dan Zaharescu, director executiv ARPIM: „Nu poţi să vinzi în piedere. Eu am, ca producător, o responsabilitate faţă de acţionarii mei, am o responsabilitate faţă de angajaţii mei, deci nu pot să generez piederi. Sau, pot să generez pierderi pe o anumită plajă foarte îngustă. Deci, pot să-mi asum pentru un anumit produs dacă îl consider strategic sau aşa să îl vând în pierdere, dar nu pot să fac acest lucru la scară largă”.
Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei: „România este o ţară mai săracă. E firesc ca Guvernul nostru, care e şi el mai sărac decât altele, să insiste ca preţurile pentru pacienţii români şi pentru buget să fie mai mici decât în alte ţări. Dacă cumva prin reglementările noastre se ajunge ca unele preţuri să fie atât de mici încât să fie neatractive să aduci un medicament, atunci cred că am putea să îi acordăm medicamentului un preţ un pic mai mare ca să poată să intre pe piaţa românească, pentru că altfel dacă îl aducem prin Unifarm, din străinătate, ne costă mai mult”.
Un alt motiv al dipariţiei medicamentelor a fost faptul că farmaciile nu au dorit să le cumpere pe cele ieftine, care nu aduc profit.
Dumitru Lupuleasa, preşedintele Colegiului farmaciştilor din România: „Constatăm că de la an la an, costurile sunt mai mari. De ce? Am de acoperit salarii, am de acoperit utilităţile care au crescut, nu au scăzut. Ori, în condiţiile în care preţul la medicamente are tendinţa să scadă tot timpul, nu mai faci faţă cu aceste cheltuieli”.
De cele mai multe ori, spun farmaciştii, ca să li se onoreze comanda, sunt obligaţi să mai cumpere şi alte medicamente de la aceiaşi distribuitori, chiar dacă nu au nevoie de ele.
Dumitru Lupuleasa, preşedintele Colegiului farmaciştilor din România: „După aceea trebuie să facă diverse artificii să scape de ele, să le distribuie. Pacientul este dezorientat. Pacientul aleargă dintr-o parte într-alata pentru că are reţeta în mână şi nu îţi găseşte medicamentul”.
Ce fac distribuitorii
Exporturile paralele sunt un alt motiv care au sărăcit piaţa de medicamente. Distribuitorii aduc în România medicamente cu preţul mic impus de stat şi le revând ţărilor din Uniunea Europeană cu un preţ mai ridicat, dar în acelaşi timp mai scăzut decât cel cu care producătorul vinde în ţara respectivă.
În România există peste 470 de depozite de medicamente, conform datelor Agenţiei naţionale de medicamente. 75% din piaţă este controlată de trei mari distribuitori: Mediplus Exim SRL, Farmexpert D.C.I şi Farmexim S.A.
Laurenţiu Mihai, director executiv al Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR): „Pentru tratamentul bolilor cardiovasculare, de exemplu, pentru tensiune, care costă o cutie, deci, tratamentul pentru o lună, trei lei, patru lei, cinci lei. Vă daţi seama că e mai ieftin decât o sticlă de apă minerală. Şi atunci e evident că nu mai pot fi ţinute pe piaţă. Spuneam că e o politică falimentară exact din aceste motive: te bucuri că ai preţul cel mai mic, dar la un produs care defapt nu mai există”.
Exporturile paralele nu pot fi interzise definitv pe teritoriul României. Ele sunt considerate comerţ intracomunitar şi au fost declarate legale. Atunci când se confruntă cu o criză, autorităţile pot interzice exportul unui medicament, dar numai pe o perioadă determinată. De regulă, de şase luni.
Robert Popescu, preşedintele Asociaţiei Distribuitorilor şi Retailerilor Farmaceutici din România (ADRFR): „Este adevărat că exportul paralel într-o oarecare măsură poate fi motivul dispariţiei de pe piaţă a câtorva produse. Aş vrea să spun doar atât că exportul paralel vizează circa 100 - 150 de medicamente din circa 8.000 şi ceva care sunt comercializate în România”.
Şeful Asociaţiei Distribuitorilor şi Retailerilor Farmaceutici din România spune că exporturile paralele nu ar mai reprezenta un motiv pentru dispariţia medicamentelor dacă s-ar aplica legea.
Robert Popescu, preşedintele Asociaţiei Distribuitorilor şi Retailerilor Farmaceutici din România (ADRFR): „Respectiv interdicţia ca farmacia să aibă şi autorizaţie de distribuţie pentru că cu această dualitate o farmacie care primeşte produse pentru paceinţi din perspectiva distribuitorului care furnizează medicamentele defapt are o licenţă oficială ca aceste produse să nu le vândă altcuiva decât pacienţilor din România. Această obligaţie legislativă este introdusă în legea Sănătăţii din luna octombrie 2014. Nu este aplicată de atunci”.
Potrivit datelor industriei farmaceutice, piaţa medicamentelor se ridică la 2,5 miliarde de euro, în timp ce piaţa exporturilor ajunge la maxim 300 de milioane de euro.
Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei: „Ce propunem noi ar fi un mecanism mai raţional este să introducem o obligaţie de a furniza în primul rând piaţa internă şi abia după ce e satisfăcută cererea pentru pacienţii români numai după aceea să poată să fie exportate produsele”.
Codurile de identificare ale medicamentelor duc la apariţia unor crize inclusiv în spitalele din ţară.
Robert Popescu, preşedintele Asociaţiei Distribuitorilor şi Retailerilor Farmaceutici din România (ADRFR: „Există mai multe loturi cu mai multe coduri de identificare pe piaţă ale aceluiaşi medicament, subliez, aceluiaşi medicament, unul singur dintre acestea este decontabil. Şi suntem în situaţii absolut aberante, am fost în zeci de situaţii când pacienţii nu au găsit în farmacii sau mai rău în spitale produse cu toate că ele existau în distribuţie şi la producători. Soluţia e simplă: trebuie doar să ne întoarcem să anulăm o greşeală administrativă, să ne întoarcem la modul în care se lucra până în 2014 şi totul va fi ok”.
Pacienții se luptă cu timpul
În timp ce autorităţile caută soluţii, pacienţii se luptă cu timpul. Fiecare oră trecută în care nu şi-au luat medicamentul înseamnă ore în minus din viaţa lor.
După ce şi-a terminat provizia din Moldova, Mariana Paşca trece acum Dunărea, in sud. Caută Tamoxifen.
O cutie de tamoxifen costă 2,52 de leva, adică 5,85 de lei, de zece ori mai ieftin ca în Moldova. Pentru o lună de tratament, are nevoie de două cutii. Medicamentul este disponibil şi în Ungaria.
Farmacistă: 10 miligrame, sunt 60 de comprimate într-o cutie şi costă 1.435 de forinţi (aproximativ 20 de lei), 6 dar monede de 1 forint nu avem.
Reporter: Şi aşadar trebuie reţetă pentru el?
Farmacistă: Trebuie o reţetă.
Reporter: Mulţumesc. Mulţumesc frumos.
Farmacistă: Şi atunci pot să vă dau.
Farmacistele de la Ruse şi de la Mako sunt obişnuite cu românii care trec graniţa şi îşi cumpără de la ele medicamentele de care au nevoie şi pe care nu le găsesc în farmaciile din România.
Medicamentele care nu se găsesc în ţară pot fi cumpărate legal de la farmacii din spaţiul comunitar. Cu preţul din fiecare stat şi numai cu reteţa originală, chiar şi în limba română, de la medicul specialist.
În 2013, Vlad Voiculescu, actualul ministru al Sănătăţii, stabilit în Viena, a aflat că o serie de medicamente esenţiale lipsesc din farmacii şi chiar din spitale. A creat "Reţeaua citostaticelor". A făcut o listă cu persoanele care nu găseau în România medicamentele de care aveau nevoie.
Ionuț Gheorghe: „ Vlad întreba pe diferite reţele sociale cine se duce în România în zilele următoare. M-a rugat să mă duc să preiau nişte medicamente de la două farmacii din Viena şi să le las apoi în Bucureşti către o persoană pe care el o cunoştea. Apoi le-am dus în România şi i le-am dat respectivului băiat.
Ionuţ este unul dintre milioane de români care a plecat din România. De aproape cinci ani locuieşte la Viena. Are 35 de ani şi lucrează în domeniul bancar.
Felul în care s-au mobilizat sute de oameni ca să aducă medicamentele deficitare în ţară a devenit subiectul unui documentar.
Vlad Voiculescu, ministrul Sănătăţii: „În film se menţioneză de multe ori că plimbatul de medicamente este la limita legii. Nu mă gândeam atunci că voi ajunge în biroul de la Piaţa Revoluţiei”.
La trei ani de la înfiinţarea reţelei, Vlad Voiculescu spune că această practică nu a dispărut odată cu venirea lui în fruntea ministerului Sănătăţii. Românii care vin în ţară nu uită să îşi întrebe apropiaţii dacă nu cumva au nevoie de vreun medicament.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
