România furată | Cine este de vină pentru valul de rujeolă care a ucis 31 de oameni
România se confruntă cu cea mai mare epidemie de rujeolă din ultimii șapte ani. Sunt 7.500 de bolnavi, iar 31 de oameni au murit. În plină epidemie, România nu avea dozele de vaccin care protejau populaţia împotriva acestei boli. În primele cinci luni ale anului, Ministerul Sănătăţii s-a bazat pe o rezervă de peste 200.000 de doze rămase de anul trecut, fără să aibă încheiat vreun contract de furnizare de vaccin ROR. O greşeală din care au învăţat ţările vecine, aparent doar ele, care se simt acum vulnerabile în faţa rujeolei.
Timișoara, iunie 2017. Sute de copii au ajuns, în fiecare lună a ultimului an, la Spitalul de Boli Infecțioase "Victor Babeș" cu diagnosticul de rujeolă. Opt au murit. Timişul a fost centrul epidemiei de rujeolă din România - cea mai mare dn Uniunea Europeană în ultimii ani.
Prin mâna doctorului Virgil Musta au trecut vieţile a mii de copii bolnavi.
„În perioada de vârf de epidemie, în lunile decembrie - ianuarie - februarie, chiar şi martie am avut în jur de 200-300, chiar şi 400 de cazuri de rujeolă pe lună. Pentru noi, medicii, cel mai greu în această epidemie au fost momentele tragice când am trebuit să anunţăm aparţinătorii de deces”, spune dr. Virgil Musta, medic la Spitalul "Victor Babeș" din Timișoara.
Monica Luminos conduce secţia de boli infecţioase de la Institutului "Matei Balş", din Capitală. Pentru părinţii fără experienţă, boala poate fi înşelătoare, mai ales la debut. Medicul explică că în primele zile, rujeloa se manifestă ca o banală răceală: faci febră, îţi curg ochii, tuşeşti.
„După aia începe să apară erupţia. Întâi apar pe faţă, pe gât, a doua zi trec pe abdomen şi pe torace şi a treia zi se generalizează deja. Apar complicaţiile - pneumonia rujeolică, care este foarte severă, sau mai poate să apară encefalita rujeolică, care este severă, chiar în perioada de stare. Şi după 5 zile, 6 zile erupţia se pigmentează, capătă aspectul ca şi cum pielea ar fi murdară. Este o boală virală, deci nu am nevoie de antibiotic”, explică prof. dr. Monica Luminos, medic la Institutul "Matei Balş" din București.
Rata de fatalitate foarte mare
„Este recunoscută ca fiind cea mai contagioasă dintre bolile infecţioase. Adică, gradul ei de răspândire este extrem de mare. Practic, pentru un caz de rujeolă avem până la 10-15 cazuri secundare în câteva zile”, spune medicul Adriana Pistol.
Dr. Adriana Pistol este directorul Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisible. Aici au fost monitorizate toate cazurile de îmbolnăvire.
„Avem o rată de fatalitate, cum spunem noi, mare, foarte mare. Mai mare decât scrie literatura”, mai spune ea.
În România, rujeola a explodat în ultimul an. În primele nouă luni ale lui 2016, au fost confirmate aproape 700 de cazuri de rujeolă şi trei morţi, copii sub un an. De atunci şi până acum numărul bolnavilor a ajuns la aprope 7.500. 31 au murit. În Ardeal şi Banat au fost confirmate cele mai multe cazuri de rujeolă, respectiv în Timiş, Caraş Severin şi Arad. Cel mai bine au stat judeţele din sud, atât la numărul de îmbolnăviri, cât şi la cel al morţilor.
„Sub nicio formă nu putem să fim fericiţi şi mulţumiţi că se petrece încă un astfel de eveniment. Sunt state ale lumii unde nu mai văd astfel de cazuri de ani de zile. Iar, Organizaţia Mondială a Sănătăţii are chiar un obiectiv major pentru Europa ca această boală să fie eliminată”, adaugă dr. Adriana Pistol, director CNSCBT.
Rujeola este principala cauză de mortalitate în rândul copiilor, la nivel mondial. În 2015, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a înregistrat 134.200 de victime. În Europa, în ultimimele decenii, a existat o scădere semnificativă a numărului de îmbolnăviri, ca urmare a vaccinării.
Singura metodă sigură împotriva rujeolei
Penultima epidemie de rujeolă din România fusese în 2012. Din cei peste 7.400 de bolnavi, doar unul a murit.
În 2010 - 193 de cazuri
În 2011 - 4784 de cazuri - 1 deces
În 2012 - 7450 de cazuri - 1 deces
În 2013 - 1159 de cazuri - 1 deces
În 2014 - 165 de cazuri
În 2015 - 55 de cazuri
Vaccinarea s-a dovedit singura metodă sigură de protejare în faţa rujeolei. Cu toate astea, în ultimii ani, rata imunizării scade tot mai mult, urmare a refuzului părinţilor de vaccinare.
În România, situaţia este şi mai dezastruoasă: nu există o evidenţă clară a numărul de copii nevaccinaţi, deci nici una cu copiii care nu sunt imunizaţi pentru că părinţii nu au dorit asta.
„E foarte posibil ca la ora actuală să avem un pic mai mulţi vaccinaţi decât raportăm, pentru că sunt mulţi care vaccinează într-un alt mediu privat în afara medicului de familie. Există pediatri, neonatologi, epidemiologi care au cabinete şi care vaccinează în mod legal copiii, pentru că părinţii preferă să intre în acest mediu să îşi vaccineze copii cu vaccinuri cumpărate. Oriunde şi l-ar fi administrat problema este că există un mare deficit al acestui sistem electronic de raportare. În sistem nu raportează decât medicul de familie. Accesarea sistemului nu este deloc uşoară. Noi practic suntem obligaţi să facem asta fiind înregimentaţi în sistemul respectiv, dar din mediul privat nu eşti obligat să faci birocraţie suplimentară”, spune dr. Sanda Alexiu, preşedintele Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti.
Problemele furnizării de vaccin
Copiii români nu sunt imunizaţi pentru că vaccinul apare sporadic.
„În momentul în care nu ai vaccinuri absolut deloc deja efectul mişcării antivacciniste e neglijabil dacă nici cei care vor să îşi vaccineze copii nu au cu ce. România solicită vaccinuri astăzi şi ar vrea să le aibă peste o săptămână. Alte ţări contractează cu cel puţin un an înainte pentru că unele vaccinuri au cicluri de producţie care se duc aproape de doi ani. Piaţa mondială are o problemă de câţiva ani de producţie, pentru că o unitate de producţie are nevoie de până la zece ani pentru a fi certificată în ceea ce priveşte standardele de calitate. În consecinţă o astfel de unitate de producţie nu apare peste noapte. E nevoie de foarte mult timp. Capacitatea mondială de producţie nu reuşeşte să satisfacă sută la sută din această cerere şi România nu a sesizat că lucrurile se agravează şi a continuat să meargă pe modelul de contractare care poate funcţiona acum câţiva ani, dar în prezent nu mai funcţionează satisfăcător”, spune Liviu Popescu, dir. rel. ext. ARPIM.
„Nu aflăm peste noapte că nu avem anumite stocuri şi v-aş ruga să îi puneţi la muncă pe cei din ministerul pe care îl gestionaţi astfel încât să evităm situaţii de acest tip. Asta e ceea ce îmi doresc să faceţi şi vă rog să o faceţi”, spunea Sorin Grindeanu în 5 aprilie 2017.
„În zece judeţe am fost informat că am ajuns la fundul sacului, motiv pentru care ieri au fost demarate procedurile şi astăzi am semnat demararea procedurii pentru achiziţionare de urgenţă a unui număr de 115.000 de doze de vaccin ROR. În acelaşi timp continuă şi procedura de achiziţie pe acord cadru pe achiziţie de vaccin ROR”, îi răspsundea Florian Bodog, actual și fost ministru al Sănătății.
Fără vaccinuri în plină epidemie
În aprilie fuseseră deja confirmate peste 4.000 de cazuri de rujeolă. 18 muriseră. În plină epidemiei, Ministerul Sănătăţii nu avea niciun contract de furnizare a vaccinului ROR, cel care oferă protecţie împotriva rujeolei, oreionul și rubeolei.
Ministrul Sănătăţii Florian Bodog refuza un interviu filmat, dar preciza că: „La sfârşitul anului 2016 la nivel naţional exista un stoc de 207.652 doze de vaccin ROR. Aceasta cantitate, în mod normal, ar fi trebuit să ajungă pentru o perioadă de aproximativ 4 luni în anul 2017 (aprilie 2017). Scăderea vârstei de vaccinare la 9 luni (de la 12 luni), intensificarea acţiunilor de vaccinare la nivelul medicilor de familie şi mobilizarea tuturor cadrelor medicale implicate pentru identificarea tuturor copiilor din grupele de vârsta 9 luni - 9 ani şi gradul diferit de vaccinare înregistrat la nivelul medicilor de familie au determinat în unele judeţe, cele mai afectate de rujeolă de fapt, epuizarea stocurilor de vaccin”.
Cine vinde vaccinurile
La o lună de la Şedinţa de Guvern, Ministerul Sănătăţii atribuie prin procedură de urgenţă două contracte de furnizare vaccin ROR, în valoare de peste un milion de euro. De banii aceştia s-au cumpărat aproape 120.000 de doze
Ele trebuiau să ajungă, nu doar la copii care împlinesc nouă luni, ci şi cei care ajung la vârsta de 5, respectiv 7 ani, conform programului naţional de vaccinare. Dozele se dovedesc, din nou, insuficiente.
Datele SEAP arată că din 2012 până în prezent Ministerul Sănătăţii a încheiat contracte de furnizare de vaccin ROR în valoare de peste 9 milioane de euro. În perioada 2012- 2014 contractul de furnizare de vaccin, în valoare de peste 4 milioane de euro a fost atribuit firmei Polisano SRL.
Apoi, în perioada 2014-2016, Ministerul a atribuit un contract în valoare de peste 3,7 milioane de euro fimei distribuitoare de medicamente Farmexpert DCI SRL.
După o perioada de cinci luni, timp în care Ministerul Sănătăţii nu a avut contract de furnizare de vaccin, instituţia încheie în regim de urgenţă două contracte - unul în valoare de peste 940.000 de euro încheiat cu Farmexpert DCI SRL şi încă în valoare de peste 78.000 de euro cu firma prodfucătoare de vaccinuri GlaxoSmithKline SRL.
„Greaua moștenire”
Ministrul Sănătăţii Florian Bodog ştia că România se confruntă cu o criză de vaccin încă de la preluarea primului său mandat, din data de 4 ianuarie 2017. La două săptămâni de la venirea sa, transmitea printr-un comunicat de presă că „a găsit o situație dezastruoasă, cu vaccinuri insuficiente sau chiar neachiziționate. Din cele 5 vaccinuri obligatorii cu care trebuie imunizați copiii, numai în cazul vaccinului împotriva tuberculozei, adică al vaccinului BCG există doze suficiente. În cazul celorlalte vaccinuri am constatat lipsa de stoc sau stocuri insuficiente, ba chiar un vaccin neachiziționat (vaccinul diftero-tetano-pertussis)”.
Şase luni mai târziu situaţia nu diferă cu mult. Criza de vaccin ROR pare a fi rezolvată, rămâne problema celorlalte vaccinuri. Vaccinul hexavalent, utilizat pentru prevenirea îmbolnăvirii prin difterie, tetanos, tuse convulsivă, poliomielită, hepatită de tip B și infecția cu Haemophilus B lipseşte de la cei mai mulţi medici de familie.
Irina Manolache a devenit mamă pentru a doua oară acum mai bine de o lună şi are experienţa în a-şi face singură rost de vaccinuri pentru copii ei încă de acum doi ani şi patru luni.
„La primul copil am cumpărat toate vaccinurile. Era şi atunci un început de criză. Lucrurile s-au schimbat între timp destul de mult şi în momentul în care a apărut cea de-a doua sarcină şi cel de-al doilea copil care acum are o lună şi căruia trebuie să îi facem primul vaccin la vârsta de două luni. Primul obstacol pe care l-am întâmpinat a fost în maternitate, unde s-a renunţat deja la unul dintre vaccinuri. Respectiv în maternitate la momentul actual se face numai vaccinul împotriva tuberculozei. Cel împotriva hepatitei B nu se mai găseşte de niciun fel pe piaţă. Petru are deja o lună şi noi am început de ceva vreme să ne interesăm cum putem face rost de aceste vaccinuri. Medicul de familie nu le are. Nu le are de luni bune. Are pe hold o mulţime de copii care deja au trecut cu mult de vârsta la care trebuia să se întâmple prima vaccinare, respectiv două luni. Sunt undeva la şase-şapte luni şi nu au făcut primul vaccin, iar în momentul în care primeşte doze, care fireşte nu sunt îndeajuns pentru a vaccina toţi copii pe care îi are în evidenţă, o ia din ordinea priorităţilor. Aşa că, fără să mă ascund, am început să ne activăm toate relaţiile pe care le avem în domeniul medical să văd dacă asta e o variantă să îl vaccinăm pe Petru în acest fel. Există nişte site-uri de unde se pot comanda aceste vaccinuri doar că trebuie să comanzi minim zece doze altfel nu ţi le aduc. Eu am nevoie de trei şi ar trebui să mai caut încă şapte oameni care să mai completeze până la acele zece doze. O altă variantă ar fi să îl aducem noi de undeva din afară. Trebuie ţinut la o anumită temperatură şi este un risc pe care, da, ţi-l asumi. Am auzit chiar de cazuri în care au fost medici care nu au fost de acord să vaccineze copii cu vaccinuri aduse de părinţi din alte zone în acest fel pentru că le-a fost teamă pentru că nu au fost respectate condiţiile de transport. Și atunci fie faci vaccinul de degeaba, fie există alte tipuri de repercursiuni pe care unii dintre medici, fireşte, nu doresc să şi le asume”, spune Irina Manolache.
De ce nu se găsesc vaccinuri în farmacii
Vaccinul este de negăsit şi în farmacii:
- Nu aducem şi nici nu avem până în 2018 nu cred că vom avea cum. Am primit un mail că nu se vor aduce.
- Deci, sincer eu pentru o nepoţică l-am adus din Grecia. L-au căutat în Bulgaria nu l-au găsit şi tocmai în Grecia l-au găsit.
Am fost la 13 farmacii din diverse cartiere din Bucureşti şi peste tot ni s-a spus că acest vaccin nu se găseşte, cu o singură excepţie. Am găsit o doză la farmacia situată la doi paşi de Ministerul Sănătăţii.
- Cum aş putea să îl cumpăr? Vin cu reţetă, cu o geantă?
- Vi-l dau acum dacă doriţi.
- Cât costă?
- 281 de lei.
„De ce nu găsiţi în farmacii, vă spun de ce nu găsiţi în farmacii. În momentul în care o companie a câştigat licitaţia, ceilalţi nu se mai uită ce se întâmplă doi ani în ţara respectivă unde au pierdut şi se duc în alte pieţe. Este o atitudine corectă şi normală. Cei care câştigă, tot timpul, pe primul loc este piaţa publică, să fie clar, public însemnând tu trebuie să livrezi către stat ceea ce ai promis că livrezi. Cred că este singura zonă a industriei farmaceutice care este în shortage continuu de producţie. Adică se produce mai puţin decât se cere”, explică Tibor Pentek, fost consilier guvernamental.
Tibor Pentek a fost country manager al Sanofi Pasteur - unul dintre cei mai importanţi producători de medicamente la nivel mondial. Din luna mai a fost desemnat de fostul premier Sorin Grindeanu consilier guvernamental responsabil cu criza vaccinurilor.
„Cu hexavalentul, din câte am înţeles, Ministerul a semnat contractul, s-au livrat, iar în momentul ăsta există stocuri în judeţe, am şi eu situaţia pe care am primit-o şi vor veni şi dozele care urmează. Au venit acum în iunie vreo 50.000 de doze şi urmează ca până la mijlocul lui iulie să mai livreze încă 250.000 de doze. (Reporter: Şi atunci cum ne explicăm? Nu se duc medicii să ia dozele?)
Este foarte greu de spus cum se ajunge. Cel mai uşor este să dai vina pe alţii, nu? Ăsta e un sport naţional, arătăm cu degetul la alţii. Nu o să rezolvăm nimic”, spune Tibor Pentek.
Contracte pe bani grei
În primele trei luni ale acestui an Ministerul Sănătăţii nu avea contract de furnizare nici pentru vaccinul hexavalent. În martie a încheiat un contract în regim de urgenţă în valoare de 19 milioane şi jumătate de euro.
Din 2013 şi până în prezent Ministerul Sănătăţii a încheiat contracte pentru achiziţionarea de vaccin hexavalent în valoare de peste 46 de milioane de euro.
În perioada 2013-2016, contractele de furnizare de vaccin hexavalent au fost atribuite firmei Polisano, în prezent aflată în insolvenţă.
În mai 2016 contractul de furnizare de vaccin hexavalent în valoare de 8.6 milioane de euro este atribuit prin procedură de urgenţă Unifarm-ului, distribuitorul de medicamente al statului.
În martie 2017, Ministerul Sănătăţii atribuie un contract de peste 19.5 milioane de euro distribuitorul de medicamente Farmexpert DCI SRL.
De ce apar crize de vaccinuri periodic
Faptul că România practică din 2015 cele mai mici preţuri din Europa atunci când vine vorba de achiziţia de medicamente compensate, printre care se numără şi vaccinurilor incluse în programul de imunizare, este un alt motiv pentru care la noi în ţară apar astfel de crize.
„În momentul în care oferi cel mai mic preţ din coşul de referinţă din Uniunea Europeană îţi creează un handicap atunci când concurezi alături de alte ţări. Este o strategie în detrimentul pacienţilor din România. În momentul în care stabileşti cel mai mic preţ în România şi Germania are un preţ care poate să fie de patru ori mai mare, există această tentaţie permanenţă pentru un distribuitor autorizat să le ia de pe piaţa din România de la cel mai mic preţ şi să le vândă în Germania la câteva zile cu un profit care poate fi de zece ori mai mare decât ar fi putut să realizeze în România şi oricâte măsuri de control şi se încearcă diverse mecanisme de control la acest capitol de păstrare a medicamentelor pe piaţa din România”, explică Liviu Popescu, dir. rel. ext. ARPIM.
Iar acest lucru este perfect legal. Exporturile paralele nu pot fi interzise definitiv pe teritoriul României. Ele sunt considerate comerţ intracomunitar şi au fost declarate legale. Atunci când se confruntă cu o criză, autorităţile pot interzice exportul unui medicament, dar numai pe o perioadă determinată. De regulă, de şase luni.
Semnalul de alarmă tras de un medic din Ucraina
Răspâdnirea rapidă a rujeolei în România a alertat statele vecine. În Ucraina, Ambasada Statelor Unite a emis o avertizare cetăţenilor americani aflaţi pe teritoriul acestei ţări cu privire la epidemia de rujeolă din România.
„Există o probabilitate mare ca în Odessa, Ivano-frankivsk, un copil sau un matur să se fi îmbolnăvit de rujeolă din România”, spune Evgeny Komarovsky, medic pediatru din Ucraina.
La sfârşitul lunii ianuarie, el scria pe contul personal de Facebook o postare în care trăgea semnale de alarmă .
„Eu ca profesionist în domeniul bolilor infecţioase, care înţeleg cum decurge această boală şi care este procentul de mortalitate, atunci când aud că în România s-au îmbolnăvit 3.000 de copii şi au murit 20, un asemenea procent de mortalitate nu există. În cazul rujeolei moare 1 din 1.000. Din 3000 de bolnavi ar putea să moară trei. Dacă au murit 20 din 3000, fie se ascunde numărul bolnavilor, fie sunt alţi factori pe care noi nu-i luăm în calcul. Asta mă îngrijorează”, atrage atenția Evgeny Komarovsky.
Situaţia României în privinţa achiziţionării de vaccinuri este similară cu cea din Ucraina. Nici pentru autorităţile de acolo imunizarea nu reprezintă o prioritate.
„Vaccinarea nu trebuie să fie o problemă personală a părinţilor, ci trebuie să existe o politică în acest sens. Vaccinarea trebuie să fie un criteriu de normalitate. Oamneii trebuie să vadă cum copiii preşedintelui sunt vaccinaţi, cum toţi membrii conducerii se vaccinează, mass-media trebuie să arate ce se întâmplă când părinţii nu îşi vaccinează copiii. Cum mor oamenii din cauza rujeolei, să explice ce este Hepatita B şi alte boli, să nu le fie milă, ei trebuie să vadă asta. Autorităţile trebuie să garanteze o calitate bună a vaccinurilor, asistenţă medicală adecvată în cazul în care apar complicaţii după vaccinare, dotarea cu vaccinuri şi ajutoare materiale”, mai spune Evgeny Komarovsky.
Situația din UE
Italia este, alături de România, ţara europeană cu cele mai multe cazuri de rujeolă. Zilele trecute, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a anunţat că 43% dintre cazurile de rujeolă, la nivel european, sunt în Italia.
La 2.000 de kilometri de noi, în Olanda, vaccinarea este o prioritate. Acolo rata de vaccinare este 95%, iar ultima epidemie de rujeolă a fost înregistrată în 2013-2014. Atunci a decedat o singură persoană.
„Aici în Olanda, colegii de la centrul nostru au făcut multe cercetări şi s-au uitat în special la factorii care până la urmă influenţează decizia parentală, decizia părinţilor de a-şi vaccina copilul. Se pare că părerea medicului de familie este crucială. De aceea este foarte important ca medicul de familie să ştie, să aibă datele cele mai actuale despre vaccinuri şi să poată da răspunsurile corecte şi să poată infirma miturile care circulă despre efectele secundare ale vaccinurilor”, spune dr. Aura Timen, medic din Olanda.
Medicul Aura Timen, de naţionalitate română, este şefa Centului Naţional de Control al Bolilor Transmisibile, din Olanda. Povesteşte că în ţara care a adoptat-o vaccinarea copiilor este considerată ca o datorie pe care fiecare părinte o face faţă de colectivitatea în care trăiesc.
„Această epidemie s-a produs la o populaţie foarte, cum aş spune, redusă din Olanda, o populaţie mică de cam 120.000 de oameni, care refuză vaccinarea strict pe motive religioase”, mai spune ea.
Pentru a menţine lucrurile sub control, Ministerul Sănătăţii din Olanda se implică activ. Aici toată lumea este introdusă într-un sistem electronic încă din prima zi de viaţă, unde apare istoricul medical al unei persoane şi tot aici este ţinută evidenţa vaccinurilor.
Cu o lună înainte ca un copil să fie vaccinat, părinţii primesc o înştiinţare în acest sens şi sunt invitaţi la cabinetul medicului de familie, unde află mai multe despre vaccinul pe care trebuie să îl facă. Apoi, părinţii sunt trimişi la un centru care se ocupă de vaccinarea propriu-zisă. Mai mult, statul face regulat campanii de informare pe toate canalele media despre beneficiile vaccinări.
„La ora actuală, mai ales în partea de lume unde locuim noi nu mai simţim atât de puternic efectul bolilor infecţioase cum se simţea în secolul trecut şi în secolele dinainte. Atunci mureau foarte mulţi copii. Două tremii dintre copii sub zece ani mureau de boli infecţioase. Este o consecinţă foarte tragică care a putut fi oprită datorită introducerii vaccinării. Tot programul de vaccinare este suportat de stat, întradevăr suportat de stat şi administrat prin centrele de vaccinare unde lucrează în medieci şi asistente medicale, personal tehnic specializat în domeniul îngrijirii copilului şi în domeniul vaccinării”, spune dr. Aura Timen.
Până când România va înţelege că prevenţia joacă un rol important în bunăstarea unei societăţi, părinţii sunt nevoiţi să se descurce fiecare cum poate.
„Pentru un părinte este frustrant oricum să nu îşi poată vaccina copilul indiferent în ce fel cu bani, fără bani. Pentru un părinte care e dispus şi îşi doreşte lucrul acesta şi consideră că este necesar pentru sănătatea propriului copil să şi-l vaccineze cu vaccinurile obligatorii este frustrant să nu aibă acces la ele”, spune Irina Manolache, mamă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
