ROMÂNIA FURATĂ. Afacerea Radioterapia
Iunie 2015. Institutul Oncologic Bucureşti. Zeci de bolnavi de cancer aşteaptă ore în şir ca să prindă un loc pe listele pentru radioterapie. Cei mai norocoşi sunt programaţi peste două luni. Alţii nu-l mai apucă niciodată. Cu toţii caută soluţii - încearcă să cumpere bunăvoinţa unor medici sau merg la clinicile private.
Reporter: Cum se procedează? Nu ştiu...
Ruda unui pacient: Eu am scăpat uşor. Da. Am dat, mi se pare că, 200 (nr. euro).
Reporter: Trebuie cineva să o trimită aici. Nu?
Ruda unui pacient: Da, da. Ştiţi cum e: trebuie să aveţi trimitere de la un anumit doctor oncolog.
Oficial, în România, tratamentul de radioterapie, la stat sau la privat, este gratuit, conform unui subprogram din cadrul programului oncologic naţional, valabil de la 1 mai 2015.
Pentru a primi tratamentul, bolnavul trebuie să îndeplinească doar trei condiţii - să fie asigurat în sistemul public de sănătate, să aibă bilet de trimitere de la un oncolog care are contract cu CNAS şi să meargă la un centru de radioterapie care să aibă serviciile medicale decontate de Casă.
„De când este subprogramul de radioterapie, asta a fost una din condiţiile de bază, ca pacientul să nu trebuiască să mai plătească absolut nimic”, a declarat Vasile Ciurchea, președintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
„Deci, program înseamnă faptul că pacientul are acces la radioterapie şi că noi acum decontăm procedurile de radioterapie. În momentul de faţă şi planul de tratament este decontat”, afirma Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătăţii.
„Pacienţii oncologici nu au mult timp de aşteptare, de multe ori nu au posibilităţi materiale şi atunci ne-am gândit că trebuie să asigurăm acest tratament tuturor pacienţilor, indiferent de starea lor materială”, mai spunea Vasile Ciurchea.
Şi actele oficiale îi contrazic pe oficialii din Sănătate, care susţin că pentru radioterapie nu există un buget limitat. Printr-un ordin al preşedintelui Casei de Sănătate, pentru radioterapie au fost alocate șase milioane de euro, bani pentru tratamentul a 14.600 de pacienţi. Banii au fost suficienţi doar pentru trei luni, spun surse medicale. O demonstrează şi faptul că, la începutul lunii iulie, CNAS a suplimentat bugetul cu încă patru milioane de euro. Oncologii apreciază că şi aceşti bani sunt insuficienţi.
În România există 21 de centre de radioterapie, dintre care şase private: NeoLife, Gral Medical, Polisano Sibiu, Centrul de Diagnostic şi Tratament Braşov şi Centrul de Radioterapie Amethyst, cu sucursale la Otopeni şi Cluj.
În 2014, Casa de Asigurări a cheltuit aproape 8 milioane de euro (7.917.045 de euro), pentru proceduri medicale legate de radioterapie. Din aceşti bani, aproape 3,5 milioane (3.418.181 de euro) s-au dus către centrele private, unde pacienţii au putut primi gratuit doar o parte din tratamentul oncologic. De la 1 mai 2015, statul şi-a luat angajamentul ca toate procedurile legate de radiorapie - şedinţele propriu zise, analizele, computerul tomograf şi schema de tratament personalizată - să fie gratuite complet pentru pacienţii asiguraţi în sistemul public.
Taxe pentru servicii medicale conexe
În realitate, fiecare centru privat percepe taxe pentru servicii medicale conexe. Sumele variază de la una-două sute de lei până la aproape şase mii.
NeoLife Medical Center: „Primul pas pentru pacientă este programarea la un consult pe partea de radioterapie la unul din medicii noştri radioterapeuţi. În urma consultului se face un dosar medical. Analiza dosarului medical costă 200 de lei. Aceşti 200 de lei se achită la finalul consultaţiei. Dacă doamnei i se va recomanda radioterapie şi dacă este vorba de radioterapie care se decontează şi dacă la noi plafonul nu a fost atins, programăm pacienta să facă şedinţele de radioterapie”.
Centrul de Diagnostic şi Tratament Oncologic Braşov: „Şi veniţi cu toate documentele medicale, normal, cu tot istoricul bolii al pacientului. Da. Cu pacienta, normal. Urmează să se facă o scanare a zonei care urmează să se fie iradiată şi se întocmeşte un plan de tratament. Consultaţia costă 500 de lei”.
Clinica Polisano: „Ca să ajungeţi să faceţi radioterapie la noi, la Sibiu, trebuie să treceţi printr-o consultaţie, care costă 100 de lei. În urma consultaţiei, domnul doctor o să vă stabilească schema de tratament şi o să vă spună toate detaliile legate de radioterapie şi când vă puteţi programa şi în ce condiţii. Există şi fonduri de la stat pentru radioterapie, dar se fac liste de aşteptare. În funcţie de cum sunt pacienţii pe liste de aşteptare sunt sunaţi şi chemaţi când primesc fondurile. Listele de aşteptare sunt destul de lungi”.
Centrul de Radioterapie Amethyst: „Avem contract cu Casa de Asigurări. Pentru început veţi avea nevoie de o programare la unul dintre medicii noştri radioterapeuţi. Această primă consultaţie vă costă 300 de lei. Dacă doamna doreşte să înceapă tratamentul la noi în clinică va avea nevoie de un bileţel de trimitere fie de la medicul de familie, fie de la oncologie către radioterapie. Şedinţele de radioterapie sunt decontate de Casa de Asigurări. Ceea ce nu este decontat de Casa de Asigurări este decizia de validare a planului de tratament şi asigurarea calităţii tratamentului. Acestea vă costă 5.750 de lei, indiferent de numărul de şedinţe de care pacientul/pacienta va beneficia”.
Președintele CNAS: „O să facem un control”
Pus în faţa exemplelor, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate decide să verifice singur. Reporterii Digi24 au sunat din nou la centrele private.
Centrul Amethyst: Însă, pacientului îi rămâne de plată partea de decizie de validare a planului de tratament.
Reporter: Ce înseamnă această decizie de validare şi cât mă costă. Adică...
Centrul Amethyst: Înseamnă că pacientul va mai plăti în jur de 5.750 de lei.
Reporter: Eu am găsit, v-am spus, am căutat pe internet şi am văzut că radioterapia este decontată integral. Şi de asta vreau să ştiu ce înseamnă...
Centrul Amethyst: Da, cei 640 de lei per ședință sunt decontați de Casa de Asigurări.
Reporter: Atât?
Centrul Amethyst: Da.
„O să facem un control și să vedem ce înseamnă acea validare a tratamentului. Deci spun încă o dată că nu trebuie pacientul să plătească sau nu are pacientul de plătit absolut nimic”, insistă Vasile Ciurchea, preşedintele CNAS.
După trei săptămâni, vin şi rezultatele anchetei. „Am constatat că, într-adevăr, pentru radioterapie la furnizorii privaţi există o percepere de bani, dar pentru altceva decât ceea ce este descris în programul de radioterapie. Pentru servicii medicale conexe, gen consiliere psihologică, kinetoterapie, masaj, sau pentru o a doua opinie. Cu acordul pacientului, percep o anume sumă. Pentru consultaţie, nu. Nu am întâlnit cazuri unde să fi fost percepute sume de bani pentru şedinţele de radioterapie, pentru planul de tratament. Este la latitudinea pacientului dacă doreşte alte servicii în plus de cele pe care noi le decontăm.”, spune Vasile Ciurchea.
Acelaşi lucru îl susţin şi centrele private.
Centrul Amethyst: „Serviciile oferite de noi contra cost privesc creşterea preciziei radioterapiei şi asigură un indice terapeutic superior faţă de tehnicile decontate de CNAS. Preţul lor derivă din costurile de achiziţie, întreţinere şi manipulare ale echipamentelor pentru serviciile oferite suplimentar cu scopul de a creşte precizia şi acurateţea tratamentului”.
Centrul de Diagnostic si Tratament Oncologic Braşov: „Tratamentul de radioterapie este gratuit (inclusiv simulare CT, plan de tratament, medicaţie concomitentă) în centrul nostru, aşa cum a fost şi în anul 2014 când nu exista obligativitatea legală a gratuităţii”.
Cine vrea tratamentul mai repede trebuie să plătească
În România, un bolnav de cancer care şi-a plătit toată viaţa de angajat contribuţiile de sănătate, aşteaptă, în medie, trei-patru luni până să beneficieze de radioterapie în spitalele de stat sau pe listele decontate de la privat. Dacă vrea să primească tratamentul mai repede, plăteşte.
„Statul ar trebui să plătească, însă statul nu alocă suficiente fonduri ca să poţi să te programezi mâine. Ţi se spune că o să vă punem pe lista de aşteptare, vă sunăm noi. Te lupţi mai degrabă cu timpul decât cu boala”, afirmă o femeie diagnosticată, anul trecut, cu cancer la sân. A făcut chimioterapie, a fost operată. Apoi a fost trimisă la radioterapie.
„Un om care a fost diagnosticat cu cancer şi care vine dintr-un sat renunţă din start la orice variantă de a se trata, pentru că ştie că nu au banii aceia să facă asta”, adaugă pacienta.
Datele Institutului Naţional de Sănătate Publică arată că în jur de 60.000 de români sunt diagnosticaţi anual cu cancer. Conform studiilor medicale internaţionale, în 70 la sută din cazurile nou-diagnosticate, radioterapia este obligatorie. Asta înseamnă că, anual, aproape 45.000 de români ar trebui să urmeze tratamentul.
Anul trecut, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a decontat, de la bugetul de stat, doar tratamentul pentru puţin peste 17.000 de oameni. Nu există o evidenţă clară a numărului de pacienţi care au făcut tratament pe banii lor.
Un aparat de radioterapie la un milion de locuitori
Statul nu ştie nici câţi bolnavi nu au reuşit să facă radioterapie.
„În Germania, nu aveam voie mai mult de șapte zile să amân o iradiere. În 20-40 de zile, mărimea unei tumori se poate dubla. Deci, ea e activă, ea nu ține cont că e Crăciun și Paște și trebuie tratată, ori operată, ori chimioterapie, ori iradiere. Deci, ea nu știe de sărbătorile noastre și concedii, și mentenanță”, spune prof. dr. Cristian Chiricuță, de la centrul Amethyst Radiotherapy.
„Medicii ar dori să facă mai mult dacă ar avea cu ce, iar pacientul şi-ar dori să fie tratat mai bine dacă ar avea cu ce. Diagnosticul în sine a fost dur. Te obişnuieşti cu el. Lista de aşteptare da, mă înfricoşa. Faptul că a trebuit să stau pe o listă de aşteptare câteva luni. În cazul ăsta aş recomanda pacienţilor să se programeze imediat ce au fost diagnosticaţi cumva, ca să poţi să fii sigur că în momentul în care trebuie să te apuci de tratament să poţi să îl faci, să nu mai aştepţi încă câteva luni pentru asta”, afirmă pacienta diagnosticată cu cancer la sân.
Pacienta a mers, până la urmă, în mai 2015, la un centru privat. Casa de Sănătate i-a decontat şedinţele de radioterapie dar, ca să beneficieze de ele, a plătit schema de tratament şi diverse analize. În total, o mie de euro pentru un tratament de o lună.
Între 2012 şi 2014, statul a decontat în medie cinci şedinţe de radioterapie pentru fiecare dintre cei 47.980 de bolnavi de cancer care au beneficiat de acest tratament radio în cei doi ani. E vorba despre 15.166.360 de euro. Ceea ce înseamnă un număr de 293.510 servicii, evaluate la sume cuprinse între 29 şi 640 de lei şedinţa, în funcţie de tipul ei.
„Eu, personal, dacă aş avea o funcţie oarecare de conducere şi ar veni cineva la mine şi mi-ar spune: iradiem un sfert din pacienţii care ar trebui iradiaţi... mai întâi aş verifica în ce măsură datele sunt corecte sau nu şi după aceea aş încerca să fac ceva”, explică dr. Mircea Savu, medic radioterapeut de la Institutul Oncologic București.
În 2007, dr. Mircea Savu a participat la întocmirea primului şi singurului raport despre situația laboratoarelor de radioterapie din România. În baza acestuia, trebuia realizat un plan național pentru radioterapie, care trebuia aplicat în următorii doi ani.
„Radioterapia a avut un parcurs staţionar. La fel ca şi în 2006-2007, în momentul de faţă avem în România, în medie, un aparat de radioterapie la un milion de locuitori”, precizează dr. Mircea Savu.
Spania are un plan strategic național
Spre deosebire de România, în Spania există un plan strategic naţional pentru radioterapia oncologică pentru perioada 2015-2018.
Spaniolii vor ca, în următorii ani, numărul bolnavilor care primesc tratament să crească, o dată cu intensificarea programelor de prevenţie. Femeile în vârstă de minimum 45 de ani fac anual screening pentru cancerul de sân şi teste de sânge pentru depistarea cancerul de colon. Bărbaţii sunt obligaţi să facă teste anuale, după ce au împlinit 45 de ani, pentru cancerul de prostată.
Ana Manas Rueda conduce o clinică de radioterapie din Madrid. Foarte importantă, spune doctoriţa, este descoperirea bolii în fazele incipiente.
„De multe ori pentru tratarea cancerului, pentru a obține acest numar atât de mare de vindecări precum aici în Spania, aproximativ de 70 %, e nevoie de mai multe arme terapeutice. Trebuie făcută chimioterapie preliminară, care reduce tumora, apoi decidem dacă facem radioterapie, chirurgie sau chirurgie urmată de radioterapie. Este arma terapautică ce vindecă cel mai mare număr de cancere, după chirurgie. Cancerul este foarte scump de tratat pentru că tratamentele sunt scumpe, iar cei care supraviețuiesc tratamentelor rămân în control permanent până la moarte”, explică dr. Ana Manas Rueda, şefa clinicii de radioterapie din cadrul Spitalului La Paz Madrid.
Francezii se tratează gratuit
Şi în Franţa, pacienţii fac radioterapie gratuită atât la stat, cât şi la privat. Pentru asta trebuie să îndeplinească o singură condiţie: să aibă card de sănătate.
„Pacientul dispune de posibilitatea de a alege între public şi privat. În funcţie de urgenţa tratamentului pot să înceapă tratamentul în aceaşi săptămână sau, din păcate, se ajunge la trei săptămâni - o lună.”, spune : dr. Carmen Murariu, medic radioterapeut la Institutul Jean Godinot, Franţa.
În Franţa există 177 de centre de radioterapie, în care se învestesc anual peste 800 de milioane de euro. În cazul în care un aparat cedează, acesta se repară în maximum două zile.
În 2013, revista The Lancet Oncology publica un studiu care arăta ca, în medie, în Europa există 5,3 aparate de radioterapie la un milion de locuitori. În România, existau doar 1,3 aparate, ceea ce ne situa pe ultimul loc. În Macedonia, erau 1,5 aparate la un milion de locuitori, iar în Bulgaria 2.
Cel mai bine la acest capitol stau Belgia, cu 8.7 aparate, Elveția, cu 9,4, şi Danemarca - 9.7. În toate cele 33 de tări studiate, au fost identificate 1.286 de centre de radioterapie. Doar 19 erau în 2013 în România.
„Ar trebui să existe în România un centru de radioterapie în fiecare spital județean”, spune dr. Mircea Savu.
În ultimii doi ani, în România, s-au închis două centre, cel de la Spitalul Clinic Judeţean Braşov şi cel de la Spitalul de Urgenţă Bacău, şi au fost deschise trei. Unul la Bucureşti, Neolife, unul Cluj, Amethyst, şi unul la Timişoara, Oncohelp. Astfel, în prezent există 14 centre la spitalele de stat, 6 în privat şi unul care aparţine unei asociaţii. Asociaţie care până în prezent nu a obţinut aprobare de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru ca tratamentul să fie decontat de stat. Aici, pacienţii trebuie să plătească 100 de lei pe şedinţa de radioterapie.
Aparatură aprobată la începutul anilor 2000
Datele Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nuclear (CNCAN) arată că majoritatea aparatelor de radioterapie au primit aprobarea de funcţionare la începutul anilor 2000.
În România există 24 de acceleratoare liniare, 9 aparate de brahiterapie, 5 de telecobaltoterapie, 1 gamma knife şi 1 aparat de tomoterapie. Aparatele de tomoterapie şi telecobaltoterapie şi acceleratoarele liniare sunt aparate a căror sursă de iradiere se află la distanţă de pacient.
În cazul brahiterapiei, sursa de iradiere este introdusă în interiorul tumorii sau în vecinătatea acesteia. Brahiterapia este indicată în cazul cancerelor de col uterin,de prostată, orofagiene şi ale cavităţii bucale.
Gamma knife-ul este folosit în cazul tumorilor cerebrale.
Varian şi Elekta sunt marii jucători din industria mondială a producătorilor de maşinării de radioterapie.
Siemens era un important jucător pe această piaţă în Europa, dar din 2010 a renunţat la a mai produce aparate de radioterapie. În România, cele mai noi aparate provin de la Varinak Europe SRL, firmă cu acţionariat turcesc, prezentă în România din 2010.
Cel mai vechi aparat, unul de cobaltoterapie, este la Spitalul Clinic Municipal de Urgență din Timișoara. Are 40 de ani. Aici mai există două acceleratoare - unul din 2001, la Spitalul Municipal, şi celălalt, din 2014, la Asociaţia Oncohelp.
La spitalul Spitalul Clinic Județean de Urgență din Craiova există un aparat de cobaltoterapie din 1977 şi un accelerator din 1999.
Cele două aparate de cobaltoterapie de la spitalele judeţene din Galaţi şi Constanţa datează din 2000. G4
La Iași, la Institutul Regional de Oncologie există patru aparate: trei acceleratoare - unul din 2001 şi două din 2012 - și un aparat de brahiterapie din 2012. La Oradea, există: un accelerator și un aparat de brahiterapie - ambele din anul 2011. La Sibiu, radioterapie se face numai la Clinica privată Polisano, cu un aparat de tomoterapie din 2013.
La cele două centre din Cluj există 5 maşini- la Institutul Oncologic sunt două acceleratoare, unul din 2009 și altul din 2000, și un aparat de cobaltoterapie din anul 1998.
La Centrul privat Amethyst, există un accelerator și un aparat de brahiterapie. Ambele din 2014. Un centru de radioterapie Amethyst există și la Otopeni. Aici funcţionează două acceleratoare din 2012 şi un aparat de brahiterapie din 2013. G6
Cele mai multe centre funcţionează în București. Sunt șase la stat (Spitalul Colţea, Institutul Oncologic, Spitalul Militar "Carol Davila", Spitalul Elias, Spitalul Bagdasar-Arseni şi centrul de cercetări Ştiinţifice Medico-Militare) și două la privat (Neolife şi Gral Medical). Cel mai vechi datează din 1998, iar cel mai nou - din 2013.
Bolnavii care au nevoie de radioterapie şi nu sunt din Capitală sau din marile oraşe sunt nevoiţi să parcurgă sute de kilometri. Odată ajunşi la ghişeul de informaţii, află că trebuie să revină peste câteva luni.
„Dacă există o listă de aşteptare, sigur nu există din cauza lipsei de bani. Pentru că banii pentru radioterapie îi avem, sigur, poate nu avem suficienţi bani de la început, dar ei vin pe parcurs. Cred că lista de aşteptare este dată în principal de lipsa de specialişti, în principal de capacitatea aparatului. Că nu poate face mai mult decât un număr fix. Lista de aşteptare poate să dispară cu totul doar dacă se înfiinţează mult mai multe centre de radioterapie”, susține Vasile Ciurchea, preşedintele CNAS.
Anul trecut, ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, anunţa înfiinţarea de noi centre de radioterapie cu fonduri obţinute de la Banca Mondială. Ministrul spunea că, într-un an şi jumătate, problema radioterapiei urma să fie rezolvată. Până acum, nu a apărut niciun centru nou.
Proiect sistat la Spitalul Municipal Ploiești
Spitalul Municipal Ploieşti este unul dintre locurile în care ar trebui să fie înfiinţat un centru de radioterapie. Conducerea spitalului a pregătit chiar şi locul în care urmeată să fie construită clădirea în care va veni un acceperator de ultimă generaţie.
„Aici a fost o magazie care era dezafectată. Nu mai era conform standardelor şi necesarului pe care îl aveam, cert este că am dărâmat-o şi profităm de acel spaţiu din spate care era liber şi care nu mai folosea la nimic. Motiv pentru care acum beneficiem de acest lucru şi pe o suprafaţă de 600 şi ceva de metri construim ceea ce ne dorim cu toţii”, explică dr. Carmen Dumitru, managerul Spitalului Municipal Ploieşti.
Conducerea spitalului încearcă încă din 2004 să îşi deschidă centrul. În 2008, după ce a primit asigurări financiare de la Primărie şi de la Ministerul Sănătăţii, directorul spitalului a comandat un studiu de fezabilitate pentru un buncăr destinat cobaltoterapiei. Proiectul a costat 30.000 de lei, plătiţi de spital, din bani proveniţi din donaţii.
În 2009, acceleratoarele moderne au înlocuit cobaltoterapia. A fost nevoie de un nou studiu de fezabilitate. Spitalul a mai plătit 99.800 de lei, tot din banii proveniţi tot din donaţii.
Apoi, nici municipalitatea, administratorul instituţiei sanitare, nici Ministerul Sănătăţii nu au mai avut bani. Managerul spitalului a decis sistarea proiectului.
„Studiile, arhitecții sunt pe fază, toate lucrurile sunt demarate, așteptăm să se finalizeze proiectul ca să putem să îl ridicăm în SEAP (nr. Sistem Electronic de Achiziţii Publice) și să facem licitația pentru începerea construcției clădirii”, precizează dr. Carmen Dumitru.
Pregătiri la Spitalul Universitar București
Şi Spitalul Universitar Bucureşti a demarat procedurile pentru ridicarea centru nou de radioterapie. Construcţia subterană de 1.600 de metri pătraţi ar urma să aibă aparatură pentru RMN, brahiterapie şi două acceleratoare care ar costa aproape 12 milioane de euro. Cheltuiala ar trebui să fie suportată de Ministerul Sănătăţii, administratorul spitalului.
Lucrările au început acum cinci ani: zona a fost delimitată, s-au ridicat pilonii. În prezent, spitalul se află pe ultima sută de metri cu finalizarea proiectului. Potrivit conducerii, în cel mai optimist scenariu, proiectul va fi publicat în sistemul de achiziţii publice pentru organizarea licitaţiei pe 15 august.
„Aici îngrijim, în acest spital, în departamentele de oncologie și respectiv secția de hematologie pacienți oncologici în număr de aproximativ 1.800 de cazuri noi în fiecare an. Acești pacienți vin uneori de două, de trei, de zece, de 12 ori, în fiecare lună, necesitând tratamentele specifice. În momentul în care se pune problema iradierii lor, lucru care se petrece pentru cel puțin două treimi dintre ei, lucrurile devin dificile”, spune dr. Dan Jinga, şeful secţiei de Oncologie de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
Bolnavii internaţi la Universitar care au nevoie de radioterapie sunt transferaţi cu ambulanţa la Spitalul Militar Central sau la Institutul Oncologic Bucureşti, în funcţie de locurile libere. Cei trataţi în ambulatoriu îşi caută singuri locul unde să se trateze.
Ministrul Sănătăţii promite şi cumpărarea de aparatură nouă, în spitalele care au deja un centru de radioterapie. Dar şi aici e o problemă - pentru amplasarea unui aparat de ultimă generaţie trebuie refăcute buncărele vechi. Personalul medical şi pacienţii trebuie protejaţi.
Costurile ridicării unui centru de radioterapie sunt între 2,5 şi 4 milioane de euro, în funcţie de aparatură. Un aparat de radioterapie costă între un milion și jumătate și două milioane și jumătate de euro. Un centru de radioterapie nu poate funcţiona fără computer tomograf, iar costurile unui aparat nou variază între 400 şi 500.000 de eruo. De asemenea, trebuie luată în considerare şi construirea unui buncăr, ale cărui costuri ajung până la 600.000 de euro.
Cheltuielile nu se termină aici. Unitatea sanitară trebuie să pună deoparte anual între 80.000 de euro şi 100.000 de euro, bani necesari pentru mentenanţă.
„Foarte important este pentru cel care achiziţionează un accelerator de particule în contract să fie trecută şi perfecţionarea medicilor. A cadrelor, a celor care folosesc aparatul. Este un aparat extrem de complex, este o uzină întreagă”, atrage atenția Vasile Ciurchea.
Un spital privat din România investeşte în instruirea unei echipe, formată din 2 medici radioterapeuți , 2 fizicieni, 6 asistente, 2 infirmiere și 1 registrator medical, care răspunde de un singur aparat de radioterapie, până la 200.000 de euro.
În Braşov, în 2013, CNCAN a retras autorizaţia de funcţionare a singurului aparat de radioterapie de la Spitalul Judeţean Braşov, pe motiv că era pentru că prea uzat.
Acum secţia a fost închisă. Medicii şi pacienţii aşteaptă ca Ministerul Sănătăţii să cumpere un aparat funcţional.
Şi Spitalul Municipal din Timişoara este pe lista Ministerului Sănătăţii. Cei de aici aşteaptă un aparat nou, în locul celui vechi de 40 de ani.
„Problema este să poţi plăti şi anumite taxe ca să întreţi aparatul. Şi acest lucru de multe ori nu se consideră când cumperi un aparat. Deci, aparatul iniţial costă 2 milioane şi service-ul ăsta în străinătate - cam 100.000 de euro pe an. Păi, dacă tu nu ai prevăzute aceste fonduri şi când ţi se defectează aparatul aştepţi semnături şi aprobări, a doua zi aparatul nu va funcţiona”, spune prof. dr. Cristian Chiricuță, de la Centrul de Radioterapie Amethyst.
„Service-ul trebuie să îndeplinească anumite condiţii şi să fie făcut de producător sau de cineva agreat de producător, pentru că e o maşină complicată, nu este o maşină pe care poţi să o repari cu şurubelniţa”, spune Vasile Ciurchea.
„Marea problemă o reprezintă banii. Şi ăsta este unul din motivele pentru care împreună cu alţi colegi am încercat ca într-un program real de radioterapie să existe un fond de rezervă din care să poată fi achiziţionate rapid piesele de schimb. Nu există acest fond”, declară dr. Mircea Savu.
Potrivit datelor Sistemul Electronic de Achiziţii Publice, din 2007 şi până în prezent, spitalele au plătit peste 30 de milioane de euro (30.656148 euro) pentru mentenanţa aparatelor de radioterapie, piese de schimb şi pentru şi construirea unui centru de radioterapie.
Cei mai mulţi bani i-a primit firma Siemens S.R.L care, în prezent, asigură mentenanţă. Societatea a câştigat contracte în valoare de peste 7,5 milioane de euro ( 7561024 euro) în ultimii opt ani.
Locul doi în topul firmelor care au obţinut cele mai multe contracte cu spitalele se stat este ocupat de Varinak Europe S.R.L. În perioada 2010-1015, Varinak a semnat contracte în valoare de 4 milioane de euro (4.007.680 euro) cu cu Institutul Regional de Oncologie Iaşi, Institutul Oncologic Prof. dr. Ion Chiricuţă Cluj, Institutul Oncologic Bucureşti, Spitalul Militari carol Davila şi cu Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă Craiova.
ODELGA HANDELSGESELLSCHAFT M.B.H. a câştigat un singur contract, de peste 7 milioane de euro (7.124.420 euro), cu Institutul Oncologic prof dr Alexandru Trestioreanu din Bucureşti. Compania austracă a vândut în 2009 spitalului un aparat de radioterapie şi accesoriile necesare.
Concernul din Austria a fost reprezentat în România de Odelga Grup, din care fac parte Odelga Operator SRL şi Odelga Med SRL. În 2013, cele două firme aprobă cesiunea a 95% din capitalul social al SC Odelga Grup SRL către Loman Trading (Overseas) Limited, un offshore din Cipru.
ICCO Medical S.R.L. a câştigat contracte de aproape 200 de mii de euro (192.200 euro) pentru furnizarea de piese de schimb pentru repararea curentă a aparaturii de cobaltoterapie şi radiologie de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sfântul Apostol Andrei din Galaţi.
Într-un punct de vedere trimis Digi24, ICCO Medical precizează că, exclusiv pentru spitalul din Galaţi a avut livrări de piese de schimb de patru ori mai mici.
„SC ICCO Medical a încheiat contracte de service şi furnizare piese de schimb originale cu spitalele în urrna participării la licitaţii publice, toate informaţiile fiind complet transparente. Orice societate autorizata CNCAN poate încheia astfel de contracte. În prezent la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi mentenanţa este efectuată de altă firmă”, spun reprezentanții companiei.
Firma aparţine lui Costan Călin-Filimon - unul dintre cei mai bogaţi braşoveni. Companiile acestuia, reunite sub grupul ICCO Braşov, au câştigat contracte şi cu Ministerul Finaţelor, Ministerul Transporturilor sau cu Hidroelectrica. Numele omului de afacerii braşovean apare într-un dosar, alături de primarul Braşovului, George Scripcaru.
Numărul românilor care se îmbolnăvesc de cancer creşte de la an la an. Numai în 2014 anul trecut au fost raportate aproape 66.000 de cazuri noi.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
