O căsătorie de compromis i-a deschis granițele către succes. O poveste de afaceri cu iz de cafea: Leonard Caffe
De la cultura de cafea la cultura cafelei este cale lungă, dar antreprenorul Mihail Florescu a ales să o cultive pe ultima. Amestecarea diverselor soiuri pentru a obţine gusturi distincte, modul de prăjire a boabelor reprezintă o artă care se deprinde în decenii de practică. Mihail Florescu a ales să combine soiuri şi să extindă un business pe bază de cafea fără a face rabat la calitate. Într-un nou episod România Fast Forward vă invităm să aflați povestea de viață și de afaceri a unui om care ştie că tot secretul stă în aromă și în pasiune.
Mihail Florescu - antreprenor Leonard Caffe: Asta este zestrea mea de la soția mea Federica, pentru că este o maşina Petroncini. Asta era o fabrică a familiei Petroncini. Are 40-50 de ani maşina asta şi este o bijuterie.
- Iar aici?
- Aici sunt cu mama mea la o cafea, în biroul, se vede, sărăcuț pe vremea aceea. Asta este povestea cu mama mea. Cred că este din 72.
- Iar fotografia aceasta este pe plicul de cafea?
- Da, este pe plicul de cafea, am tăiat puțin din televizor. Cafeaua bunicii. I-am dăruit mamei mele aceste chestii.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
***
Bun găsit! Sunt Sergiu Voicu, începe România Fast Forward. Astăzi stăm la o poveste cu aromă de cafea cu antreprenorul Mihail Florescu.
- Bună ziua. Ce cafea? Cu ce începem?
- Ținând cont că este foarte cald, aş începe cu o cafea rece. Ce zici de chestia asta, să o guști. Este inovaţia noastră. Este o cafea rece, făcută chiar de mine, macerată 74 de ore şi se servește rece.
- Foarte bună.
- Începem cu o cafea rece şi cu o afacere foarte caldă.
- În foarte multe cazuri antreprenoriatul începe de când ești foarte mic. Vă aduceți aminte primele elemente de business din copilărie?
- Îmi plăcea ideea de a cumpăra şi a vinde.
- Aţi fost mereu un comerciant?
- Da, mereu mi-a plăcut ideea de comerț. Am copilărit în spatele Morii Asan, aşa se numea. Ulterior a devenit fabrica de ulei şi aici veneau din toată ţara vagoane cu floarea-soarelui, pe care le violam cu tot felul de cuie ca să curgă floarea-soarelui, pe care o prăjeam. Am început să prăjesc ceva. Seminţele. Şi acum am ajuns să prăjesc cafeaua.
- Vă plăcea cafeaua în tinereţe?
- Am început să beau cafea pe la 12-13 ani. Din partea mamei, bunicul meu din Macedonia, i-a lăsat mamei mele această moştenire de a consuma cafea. Şi trebuia să cumpăr 100 de grame de arabica, ce costa 10.30 și 100 de grame râşnită pe loc.
- Vă mai aduceţi aminte preţurile de atunci?
- Perfect. 8,30 şi 10,30. Eram şi eu foarte curios, ce o găsi mama mea şi bunica. Și atunci eu o gustam, goleam ceştile.
- Primul loc de muncă?
- Primul loc de muncă la 14-15 ani, făceam la o presă nenorocită niște dopuri de șampanie.
- Studiile pe ce s-au dus?
- După Liceul Dimitrie Cantemir, am făcut un an ASE. După armată am dat la Drept, am intrat, spre bucuria familiei. M-am și însurat, ca să fie. Am divorțat. Și am devenit avocat, am făcut stagiatura la Sfântul Gheorghe, în secuime. Tatăl meu, ca avocat, îmi vorbea foarte mult de procese, de sentințe, se vorbea foarte mult acasă despre chestia asta. Dar în cei doi ani mi-am dat seama că sunt foarte limitat în ceea ce fac și că vreau mai mult. Am zis să plec să văd mai mult, să învăț mai mult. Să fac altceva. Am devenit ghid ONT, vorbind bine Italiană și franceză.
Mihail Florescu simțea însă nevoia de deschidere, iar România comunistă nu i se potrivea.
- Eu între timp aveam actele depuse de căsătorie. În doi ani de zile am primit aprobare în Consiliul de Stat. Și am plecat în '80 pe data de 3 martie din țară.
- Pe cine aţi cunoscut?
- Am cunoscut o turistă. A fost o căsătorie de compromis. Avea cu 9 ani mai mult decât mine.
Căsătoria nu avea să dureze. Dar Mihail Florescu şi-a găsit în Italia un loc bun de muncă şi a decis să îşi reconstruiască viaţa de familie.
- Cum ați ajuns să o cunoașteți pe actuala soție?
- Aici este o poveste foarte draguță. Eu lucram la Xerox, o școală de vânzare nemaipomenită. Eu nu știu nimic. Nu știu să apăs pe un d-ăsta. Dar am vândut atât de multe mașini, că am primit și premii în bani, dar substanțiale.
- Și v-ați dus să vindeți aparate Xerox la Petroncini. Iar acolo?
- Acolo m-a întâmpinat doamna. Eu nu știam că este proprietara fabricii. După o săptămână-două, o sun să o întreb dacă putem să ieșim la o cafea. Ea mi-a spus că nu este ziua potrivită, pentru că mi-a murit câinele. Insist, iar ea îmi spune: domnule, eu sunt o femeie logodită.
Dar asta nu a contat.
Oana Aron - antreprenor al lanțului de cafenele Caffe Ritatza: Și de atunci tot cursul vieţii i s-a schimbat. A fost dragoste la prima vedere.
Relația dintre Federica Petroncini și Mihail Florescu s-a legat rapid. În Italia, românul plecat pentru o viață mai bună a decis să își construiască nu doar o nouă viață, dar și să pună pe picioare propria afacere. A început cu o firmă care vindea purificatoare de aer și sisteme de ventilație pentru spațiile închise. Afacerea a mers o perioada atât de bine, încât în momentul în care a decis să o vândă, a simțit că s-a îmbogățit. În același timp, priceput om de vânzari, Florescu a decis să organizeze și târguri cu cuptoare de cafea Petroncini și astfel i s-a născut o nouă pasiune, cea pentru cafea.
Mario Di Santo - antreprenor Sweet Coffe Torino, colaborator din Italia al lui Mihail Florescu: Viaţa lui este o aventură. Este un personaj aproape ieşit dintr-o poveste. Din viaţa lui s-ar putea scrie o carte.
Mihail Florescu - antreprenor Leonard Caffe: În România m-am întors în '91 cu afaceri. Am făcut repede ce lipseşte românilor, cafeaua. Era ceva mizerabil. Ce aduceam eu în timpul comunismului, pentru că am plecat legal. Numai cafea, valiza plină. Jumătate mi-o ciordeau la vamă, cealaltă jumătate o salvam pentru mama, bunica, prieteni.
- Pentru că era nevoie atât de mult în România, chiar şi după comunism, de această cafea, aţi încercat să intraţi pe o nişă şi să aduceţi cafea în România...
- Am venit imediat! Am zis de asta ştiu, de asta m-am ocupat. Între timp, acolo, Federica m-a pus să mă perfecţionez.
- Şi v-aţi dus la Timişoara să porniţi acolo o afacere cu cafea.
- M-am dus şi am fost de altfel primul în ţară, nu mai exista. Nimeni nu mi-a luat-o înainte.
- El în România a fost pionier în domeniul cafelei, confirmă Mario Di Santo, antreprenor din Torino.
Mihail Florescu a investit 80 de mii de mărci pentru a pune pe picioare prăjitoria românească de cafea cu tehnologie italiană.
- Am adus cultura cafelei expresso. Acele maşini care făceau acea cafea scurtă. Nimeni nu înţelegea. Au fost 5 ani de suferinţă. Realizează durerea mea, Sergiu, când pe lânga fabrica pe care o aveam pe str. Paris, în plin centru, maşina se vedea pe un geam imens cum prăjeşte şi ăștia treceau, ipoteticii mei clienţi. care de fapt nu au devenit niciodată, cu cărucioare d-alea de aragaz, că aşa era moda, povestește Mihail Florescu.
- Şi veneau cu cărucioarele pline de cafea de contrabandă?
- Da!
În România nu exista încă o cultura a cafelei, iar vânzările erau prea mici pentru a creşte afacerea. Maşina de prăjit avea o capacitate de 100 kg de cafea pe oră, dar vânzările dintr-o lună de abia ajungeau la 300 de kilograme.
Acesta a fost principalul argument pentru care s-a gândit să deschidă o firma şi în Capitală.
„Şi-a dorit foarte mult să deschidă o prăjitorie şi în Bucureşti, motiv pentru care, fiind asociat şi într-o altă societate, ne-am întâlnit pe scările acelei clădiri, am hotărât de comun acord să începem împreună şi să deschidem această firmă”, povestește Andrușu Niculae, contabil. „Aşa a început prima fabricuţă de cafea verde. Cu o maşină mai primitivă de prăjit. Funcţiona pe motorină: Dura preîncalzirea cafelei vreo 2-3 ore. Vă daţi seama ce producţie de cafea ieşea zilnic. Foarte foarte mică. La început cumpăram patru saci pe zi. Nu aveam finanţe. Ulterior, în câteva saptamâni, ne-am făcut nişte clienţi unde vindeam 10-15 kg pe zi. Şi într-o lună am intrat şi în Constanţa unde vindeam 800 de kg de cafea pe săptămână”, povestește partenerul de afaceri.
Pentru că afacerea era totuşi greu de susţinut, Mihail Florescu s-a asociat cu Leonard Alecu, cel care de altfel a şi dat numele cafelei şi brandului Leonard Caffe.
- Aici a fost primul sediu?
- Primul sediu al nostru.
- Unde eraţi aici?
- Eram pe strada Avrig 7, sector 2, lângă Primaria Capitalei.
- Sediul era căptuşit cu tablouri pe exterior.
- Da. Cafeaua pe care noi o prăjeam în spate o vindeam în acest magazin de cafea, pe care l-am înregistrat în 97.
- Cum vă împărţeaţi atribuţiile la început? Eraţi doi angajaţi în firmă, cum vă împărţeaţi, ce aveaţi de făcut?
- Prăjeam cafeaua înainte, apoi o depozitam şi apoi făceam şi vânzarea, povestește Andrușu Niculae.
- Aveţi obiecte vechi peste tot, şi în fabrică, şi în sediu, şi în cafenele, peste tot.
- Am început prin 96, când la magazinul de cafea nu aveam şi cafenea. Persoanele veneau şi cumpărau cafea doar pentru acasă. La un moment dat, cafeaua fiind dată gratis pentru degustare şi am adus 2 scaune. Intrasem pe piaţa Bucureştiului. Pe urmă au început vecinii, am şi eu o maşină de cusut, nu vreţi să v-o dau. Stă pe balcon. Vă dau 2-3 kilograme....şi schimbul era obiect vechi pe cafea. Și mi-a plăcut foarte mult, încât fenomenul l-am extrapolat, am pus peste tot maşini de cusut. Cred că am exagerat, spune Mihail Florescu.
- Când ai venit prima oară în fabrica în care suntem şi noi acum cum a fost ? Când ai văzut sacii ăştia de cafea peste tot?
- Mă aşteptam să fie ceva impresionant. Pentru că dânsul este impresionant şi cu toate poveştile pe care mi le spusese deja, mă aşteptam să vâd aici un mic muzeu. Ştiu că este pasionat de antichităţi, spune Oana Aron, antreprenor Caffe Ritatza.
- Cum a reuşit în business?
- Fiind avocat de meserie, intra pe sub pielea omului, îl cântareşte şi după îi atrage lânga el, spune Andrușu Niculae.
- Dânsul mi-a spus din primele momente că eşti ca fata mea. El având o fată pe care o cheamă tot Oana, de aceeaşi vârstă aproximativ cu mine. Îl percep şi ca pe un fel de tată al nostru, al celor mai învăţăcei în domeniul cafelei, spune Oana Aron.
- Noi nu am fost barista, nu am lucrat niciodată în domeniul cafelei, noi am învăţat prepararea cafelei pas cu pas, împreună cu el. Basicul cafelei la filtru şi expresso de la el am învăţat, spune Vlad Timaru, antreprenor al lanțului de cafenele Coffe 2 Go.
- Iar în lumea asta bucureşteană a cafelei sunt diversi oameni, unii care l-au cunoscut şi l-au îndragit şi alţii spun că e ăla smecher, dar chiar e șmecher, spune Oana Aron.
- L-am cunoscut pe domnul Florescu acum doi ani şi ceva şi rapid am zis că este o persoană foarte simpatică şi m-a invitat în România. Am legat o bună prietenie. 1, pentru că mi-a plăcut proiectul. Noi exportăm în 50 ţări din întreaga lume. Şi 2, pentru că am văzut o mare oportunitate de afaceri. Cu aceste maşini pe care noi le producem reuşim să creştem imaginea micilor afaceri locale, povestește Mario Di Santo, antreprenor Sweet Coffe.
„Căutam un alt furnizor de cafea pentru proiectul nostru, fix acum 6 ani, iar cel pe care îl contactasem anterior ne-a refuzat și am ajuns, la a doua căutare, la acest Leonard Caffe. Ne-a convins de la prima întâlnire, că vom lucra cu el. Nu știam dacă e cafeaua scumpă sau nu, noi cu el am vrut să lucrăm”, povestește și Vlad Timaru, antreprenor Coffe 2 Go.
- Şi cum v-a convins?
- Are un ingredient pe care l-am folosit şi noi ulterior, pasiunea. Mai mult decât raţiuni comerciale, pasiunea a fost cea care ne-a cucerit, spune Vlad Timaru.
- Din câte ţări aduceţi cafea?
- Aduc din 25-27 de țări, spune Mihail Florescu.
- Și de vizitat le-ați vizitat?
- Nu pe toate.
- Miroase extraordinar aici. În cât timp se prăjește cafeaua?
- 22 de minute fiecare ciclu. Sunt 60 de kilograme într-un sac. Scade de la 14 la 20% cafeaua în procesul de prăjire. Scade în greutate.
***
- Căutam un prăjitor de cafea, nu aveam idee. Am ajuns întâmplător la dânsul. Ne-a fascinat din primul moment. Nu a fost nevoie decât să ne arate cum prăjeşte dânsul pe o maşină extrem de veche. Un Petroncini. Şi am avut încredere, am mers din prima cu el. Ne-a făcut un blend al nostru. Nu mă gândeam că o să fie atât de minunat. M-a sunat într-o zi absolut întâmplător şi mi-a spus...notează acum: 15% India parchment, 20% cherry, restul nu vă spun că e secret. Dar a ieşit extraordinar de bine, fix gustul pe care mi-a spus că o să-l obţină, că o să scoată amăreala şi o se simtă gustul adevarat, asta a ieşit de la prima încercare. Nu a fost nevoie să mai umblăm, povestește Oana Aron, antreprenor Caffe Ritatza.
- Sunt boabe mai mari, mai mici, mai deschise. Ce face diferenţa?
- Face diferenţa locul unde cresc. Originea fiecărei cafele. Cafelele de şes au un bob imperfect, pentru că la şes sunt foarte mulţi dăunători. Cu cât mergi mai spre altitudine, cu atât ai o cafea perfectă, explică Mihail Florescu.
- Şi eu, şi patronul, şi ceilalţi colegi am degustat cred peste 1000 şi ceva de cafele până să ajungem la sortimentele acum brănduite. Într-o ceaşcă, o cafea trebuie să conţină şi cremozitate, şi dulceaţă, şi cofeină. Am ajuns să importăm 23-25 de tipuri de cafea din diverse colţuri ale lumii, spune Andrușu Niculae.
- De exemplu, Kenya este numita regina cafelei. Au soiuri extraordinare pentru că ele cresc până la 2000 metri pe sol vulcanic. De asemenea, Tanzania care se învecinează.
Tot timpul aduc o cafea nouă. Acum aduc din Mali.
Aici sunt combinaţii, de exemplu asta este din cafelele mele, ne arată Mihail Florescu.
- Este o cafea mai specială asta?
- Da, este o cafea mai specială, o producţie mică şi este din Jamaica. De aceea îi şi spune Jamaica Blue Moon. Este o cafea foarte scumpă pe care nu o recomand nimănui să o bage într-un amestec de alte cafele, spune antreprenorul.
- Cât costă?
- 85 de euro kilogramul.
- Cum este antreprenorul Mihail Florescu?
- Nu cred că îl cunosc pe antreprenorul Mihail Florescu. Ne-am apropiat foarte tare şi cred că această componentă de business a lipsit. Nu ştiu ce face ca antreprenor, că pe mine nu m-a întrebat de bani când am cumpărat prăjitorul de la el. Ulterior eu i-am plătit, dar el nu m-a întrebat. Am mers pe încredere, spune Oana Aron, antreprenor la Caffe Ritatza.
- Noi la vremea aceea aveam doar un proiect pe hârtie, i-am spus cam cum vrem să arate şi a fost primul care a avut încredere în afacerea noastră. Şi asta ne-a dat aripi să mergem mai departe, povestește Vlad Timaru, antreprenor la Coffe 2 Go.
- El a fost primul vostru furnizor de cafea?
- Şi singurul.
- Şi a rămas singurul în aceşti șase ani de când sunteţi pe piaţă.
***
- Am spune despre domnul Florescu că este şi un profesor foarte bun. Ce ai învăţat de la el?
- Asta m-a învăţat el, când a venit la mine mi-a spus: Măi, cafeaua asta ce îţi spune ţie? Cum o miroase, cum o soarbe. Să respect cafeaua, să pun foarte mult suflet în ce fac. Fiecare ceaşcă de cafea este diferită şi trebuie să o tratezi corespunzător, spune Oana Aron.
- Ce mai face diferenţa şi unul dintre argumentele pentru care l-ai ales a fost că îţi aduce cafeaua prăjită imediat.
- Noi comandăm cafeaua marţi, ne-o prăjeşte miercuri şi ne-o aduce joi, confirmă Vlad Timaru.
- Se simte la gustul cafelei, la preparat. Pentru că a stat mulţi ani în Italia. Dvs. sunteți italian. Credeți că a avut un impact șederea lui acolo pentru business-ul de aici din România pe care l-a dezvoltat ulterior?
- Da, este un om care şi-a văzut foarte clar interesul în Italia,o ţară care face pionierat în domeniul cafelei în lume, cele mai mari branduri de cafea sunt italiene. Cele mai mari branduri de mașini de făcut cafea sunt tot italiene. În Italia cafeaua este un business mare și cu siguranță că viața lui Mihai Florescu în Italia a avut un impact mare în afacere, este de părere omul de afaceri Mario Di Santo.
- Dvs faceţi acum cafea artizanală!
- Şi voi ramâne aşa, deşi sunt primul, şi notorietatea mea şi Leonard Caffe ca brand putea să fie o fabrică de nu ştiu cât. Este o fabrică mare, dar eu investesc în clienţi şi am un preţ rezonabil. Preţul corect al cafelei. De aceea România nu se dezvolta, că preţul este excesiv. Este inadmisibil preţul. Este hoţie de-a dreptul. Şi o spun cu toată tăria şi ştiu ce spun, insistă Mihail Florescu.
- Cât de mult contează preţul în vânzarea cafelei pe care o aveţi?
- Contează. Preţul pe cafeaua boabe sau măcinată trebuie să fie unul acceptabil, tu măcinând să poţi să vinzi cafeaua cu maximum un euro pe expresso. Un preţ pe care eu îl consider corect pentru afacerea mea. Şi în Italia dacă mergi să bei un expresso te costă 1,2 euro la orice restaurant, cafenea. În România nu are de ce să coste mai mult de un euro, spune Vlad Timaru, antreprenor Coffe 2 Go.
- Cât de repede a crescut afacerea dvs? 25 de ani, 20 de ani de muncă.
- Nimeni nu mă înțelegea, eu am pierdut la bani!... Am pierdut căsuța mea, mărturisește cu regret Mihail Florescu.
- V-ați împrumutat să creșteți afacerea?
- Cum să nu!
- Credite la bănci sau împrumuturi la banci şi la familie?
- Aş spune că mi-am vândut casa şi mi-au ajuns o perioada de 5-6 ani.
- V-aţi vândut casa doar pentru afacere?
- Da!
- Temeri aţi avut vreodată că nu o să meargă deloc, că trebuie să închideţi?
- Nu, trebuie să fii pozitiv în chestia asta.
- Tot timpul aţi fost pozitiv?
- Absolut. Aş fi dat orice. Am avut momente foarte grele. Am avut oameni cărora le-am dat sufletul. Erau de 10-15 ani şi m-au furat, chestia cea mai urâtă posibil. Atunci am fost cu adevărat preocupat.
- Dar nu dezarmat?
- Nu dezarmat.
- În orice business sunt dificultăţi, fie ca e nou, vechi, și el și-a păstrat optimismul indiferent de problemele pe care le-a avut de înfruntat, confirmă Vlad Timaru. Să îl vezi mereu zâmbind, cu dezinvoltură... îl invidiez pentru asta. Mi-ar fi plăcut să pot păstra şi eu aceeaşi notă.
- Au venit acei nemţi cu simbolul piticul cu căciula roşie, să mă cumpere, m-au invitat la Viena. Și mi-au oferit o sumă, dezvăluie Mihail Florescu.
- Și nu ați vrut să vă vindeți visul?
- Nu. Eu le-am spus, ca să nu vând, mai puneți un zero. Și nu m-au mai invitat la Viena. Au spus că ăsta-i nebun. Dar eu nu vreau să vând, eu vreau să cresc alături de prietenii mei, să mor facând chestia asta, mărturisește Mihail Florescu.
Mai mult, bucureşteanul care trăieşte în Italia, dar are afaceri în România şi-a propus să deschidă cât mai multe cafenele în regim de franciză, fără să perceapă bani pentru aceasta. Obligaţia francizaţilor este să vândă doar produse marcă proprie şi să nu comercializeze produse care nu au legatură cu cultura cafelei. Iar asta a fost o reţetă a reuşitei pentru business, spune antreprenorul.
„V-am văzut pe net cafeaua dvs şi ne-ar interesa. Luam maşina şi plecăm, indiferent că era la Arad, Oradea sau Bistriţa. Vizita, să-i dai omului o mostră, ceea ce este foarte important, după părerea mea. Să bei cafeaua la el acasă, să te simţi ca la el acasă înseamnă raportul uman şi e o chestie care devine o armonie”, spune domnul Florescu.
În prezent are 25 francize în toată țara, plus trei cafenele proprii în Capitală.
Mihail Florescu are înregistrate peste 15 branduri de cafea. Iar cele mai multe le comercializează exclusiv prin reţele de hoteluri, baruri şi restaurante.
- Aţi ieşit cu cafeaua şi peste hotare.
- Suntem primii care am făcut import şi în Statele Unite. Avem Cafeaua Vampirului şi în aeroport. O cafea specială cu anumite condimente, explică Andrușu Niculae.
- Cafeaua Vampirului, brand special pentru export?
- Da. Se vinde foarte bine şi aici. O cumpără turiştii. Brandul acesta îl avem de vreo 15 ani, spune Mihail Florescu.
- Suntem Rolls Royce-ul cafelei din România. Vindem puțină, dar foarte bună. Asta ne menține de 26 de ani, spune Andrușu Niculae.
- Cafe Mic pentru ibric. Este prima mea cafea. Cafe Mic înseamnă Caterina, fiica mea, Federica și Mic, Michele. Întreaga familie. Și în același timp, ne putem gândi că este o cafea mică, explică Mihai Florescu.
- Cum ați ajuns furnizor al Casei Regale? Văd că aveți un sortiment dedicat regelui...
- Am ajuns furnizor pentru că sunt cel mai bun pe piața României și cel mai modest.
- Este, desigur, o onoare, pentru că sunt puţini cei care ajung furnizori ai Casei Regale, recunoaște Mario Di Santo.
- Care consideraţi dvs că este cheia succesului?
- Perseverenţa. Munca, onestitatea. Valorile vieţii. Nu vorbim de bani aici, vorbim de moralitatea a ceea ce faci. A producţiei pe care vrei să o dezvolţi. Eu cred că ştiu destul de bine să vând, dar dacă aş vinde mâine cartofi, cred că aş fi un dezastru. Fiecare trebuie să facă ce simte, produsul, şi atunci reuşita este 100%, spune Mihail Florescu.
- Cum vedeţi viitorul României?
- Să îmi smulg părul din cap...e aşa greu? Din păcate este o perioadă de tranzit, dar la care nu m-am aşteptat. Viitorul îl văd foarte bine. Generaţia asta....recomand generaţiei noi să citească, să citească, să citească, încheie Mihail Florescu.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
