Oraşul-fantomă în care sărăcia i-a împins pe oameni să-și facă sobă la bloc
Calafat este unul dintre multele municipii rămase doar cu titlul. Din opt fabrici, nu mai are niciuna. Portul este aproape pustiu, un sfert din populaţie a plecat, iar cei care au rămas trăiesc în blocuri toate îi sunt pline cu sobe şi hornuri.
Soarele-i aspru. Fad. Rece...Din blocuri răsar coşuri înfipte în pereţii cârpiţi alandala cu izolaţii improvizate. La Calafat... toporul compune muzica iernii. Gaze nu-s. Conducta e abia la Segarcea: 77 de kilometri distanţă. Sistemul de termoficare al oraşului a fost răpus de sărăcie, şomaj şi indolenţă... acum nouă ani. De când s-a ales praful, fiecare trăieşte cum poate. Din cei 17.000 de localnici, un sfert îşi caută fericirea-n pribegie. Cei rămaşi rezistă. Proaspăt pensionar, Cornel şi-a încropit o polată în spatele blocului. Şi încearcă să păcălească gerul iernii cu plop, salcâm şi fag bulgăresc. Că-i 200 - 250 de lei metrul ster, peste Dunăre, nu 400 ca la noi.
La sobă, le cară cu găleata. De două ori pe zi. Uneori de trei.
Localnic: Fiecare cum se gospodăreşte. O lingură din asta de cenuşă cu motorină... Acum începem să punem lemnele... Astea le încrucişăm să ia foc mai repede, să nu pătimim. Şi acum dăm foc aici, aşa... Aşa... S-o ia un pic. Şi aşa se trăieşte în Calafat cu căldura...
Chin e şi-n blocul vecin. Nicolae şi-a lăsat copiii la bloc şi s-a mutat la ţară, la Bistreţ. Iarna revine des. C-o afumătură, c-un vin, cu ce poate. Dar musai cu lemne.
Localnic: Deja ăsta cred că-i al zecelea. Al zecelea sac care-l car! Ce să facem? Asta-i situaţia. Nu ştiu dacă e de vină primarul sau dacă-i de vină cineva... Dar cred că cineva e de vină.
Pentru confort şi-a luat centrală pe lemne. A pus-o pe balcon, într-un colţ. Îi cumpără lemn cam de 3.000 de lei, iarnă de iarnă. Şi până-n amurgul lui martie, ea e baza.
Localnic: Îmi încălzeşte apa la 60 de grade, consumă puţin... Cam iese fumul, dar e bine că mi se afumă şi cârnaţii. În loc să ai balconul curat, să stai cu flori pe el, cum aveam odinioară, stăm cu lemne pe balcon, iarna. De la fumul care iese, mi se afumă şi carnea. Mai intră şi-n casă, fumul. Ce să facem? Asta-i viaţa.
Peste drum de blocul lui Nicolae, zac patru rufe, la zvântat. Niţă, soţia şi-un câine mic trăiesc la parter. N-au centrală şi nici sobă de teracotă. Nostalgici, au păstrat intact caloriferul de odinioară. Îl folosesc ca suport pentru şosete. Acum au pariat pe un godin. Îi trec fumul prin două recuperatoare de căldură, de 60 de lei bucata, şi aşa se încălzesc.
Constanţa Vărzaru, consilier Primăria Calafat: Aici a fost un punct termic. Punctul termic numărul 11, cel mai mare din municipiul Calafat. Alimenta peste 80 de scări de blocuri.
Constanţa Vărzaru, consilier Primăria Calafat: Cauza falimentului a fost plata facturilor. Neplata facturilor. S-a creeat un... o deficienţă şi datorită şomajului. Cele două platforme industriale mari ale Calafatului au intrat în faliment, fabrica de conserve, fabrica de textile, fabrica de zahăr, fabrica de amidon... N-au mai avut bani şi oamenii au început să nu mai plătească aceste facturi. Şi neplata a dus la neaprovizionarea combustibilului necesar funcţionării.
Aşa a murit sistemul public de termoficare. Sunt vreo 80 de blocuri în oraş, 188 de scări, 3.500 de apartamente şi nicio asociaţie de proprietari înregistrată. Au pierit şi ele, tot sufocate de sărăcie şi delăsare. Din cauza asta, nu-şi pot monta centrale de bloc pe credit. Şi nici primăria nu le poate anvelopa locuinţele. Soluţia încălzirii centralizate poate veni însă din pământ. Între 1972 şi 1974, inginerii fostei Întreprinderi de Foraj şi Cercetări Geologice Speciale au căutat petrol în zona Calafat şi au găsit apă termală. Conform rapoartelor vremii, la 2.000 de metri adâncime, apa termală a Calafatului are 96 de grade Celsius, iar la 3.000 de metri 134 de grade Celsius. Un inginer geolog a readus vechile cercetări în actualitate şi-a înştiinţat primarul Calafatului că are la îndemână cea mai viabilă şi mai ieftină soluţie de rezolvare a problemei încălzirii.
Primar Calfat, Lucian Ciobanu: Problema ar fi că adâncimea este destul de mare şi s-ar putea face aceste foraje numai cu o schelă petrolieră. Intenţionăm ca în anul 2019, în colaborare cu acest inginer, să facem un proiect în aşa fel încât să putem beneficia de această apă termală. Ar fi uşor să se facă distribuţia pentru că deja există canalele şi conductele prin oraş. Există şi punctele termice de care ne putem folosi.
Conform specialiştilor, apa termală din Calafat poate fi scoasă la suprafaţă cu o investiţie de patru - cinci milioane de euro. Banii pot fi obţinuţi din fondurile europene. Politica provincială însă nu-i mereu pentru urbe şi cetăţeni. Deşi soluţia este cam unica salvare a Calafatului, din punct de vedere termic, o parte dintre consilierii locali o refuză.
Primar Calfat, Lucian Ciobanu: M-au luat mai mult în râs, spunând că vorbesc despre OZN-uri.
OZN-uri sau ba, la 500 de kilometri depărtare, în Beiuş, un proiect similar a dat deja roade. Din 2001, oraşul este încălzit cu apă termală, iar cetăţenii plătesc cele mai mici facturi la cădură, din ţară. În lumea largă, energia termală încălzeşte sere şi apa crescătoriilor piscicole, ajută la pasturizarea laptelui, a berii şi chiar la producerea curentului electric. Practic, dar dacă apa termală ar fi captată la Calafat, godinul lui Niţă, centrala forestieră a lui Nicolae şi teracota lui Cornel ar rămâne poveste. Ar dispărea coşurile din pereţii blocurilor, funinginea din aer şi grămezile de lemne. Toporul n-ar mai cânta muzica iernii, 17.000 de oameni şi-ar recăpăta mândria, iar Calafatul chiar ar deveni un municipiu real, neocolit de investitori.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
