ALEGERI REPUBLICA MOLDOVA. Transnistria, țara care nu există
De altfel, cei aproape 200.000 de cetățeni cu acte moldoveneşti nu au la dispoziţie nicio secţie de vot în Transnistria. O analiză Bloomberg apreciază că politicienii proeuropeni evită să forţeze revenirea Transnistriei sub controlul Chişinăului, pentru că le-ar reduce şansele de a rămâne la putere. Teritoriul separatist ar aduce o creştere de 15 la sută a electoratului prorus, iar comuniştii şi socialiştii ar reveni la guvernare. Exact cei care pledează pentru o Moldovă Federalizată.
După 24 de ani de la autoproclamarea independenţei Transnistriei, autorităţile de la Chişinău nu au niciun control asupra regiunii estice a ţării. Mulţi dintre oamenii de aici s-au născut şi au crescut într-un stat care nu există oficial, şi aproape s-au resemnat.
„De când Moldova e despărţită, nici Filat, Voronin, nici Lucinski, nici un guvernator din ţară nu a fost în stânga Nistrului să se întâlnească cu poporul. Pe dânşii nu îi doare nimic de stânga Nistrului. Cu finanţele nu mai spunem. Nu ajută pe nimeni cu nimic”, a spus Mihai Dîrul, activist transnistrean.
„În stânga Nistrului avem în momentul de faţă o situaţie incertă. Nu cunoaştem situaţia reală, nu ştim ce se pregăteşte, nu ştim ce scenarii pot aplica sau la care pot participa cei din stânga Nistrului. Observăm diverse acţiuni din partea administraţiei separatiste prin care ei încearcă să ia un control mai deosebit al anumitor segmente de populaţie”, a spus Ion Manole, director executiv Promo LEX.
Povestea începe din 2 septembrie 1990, când separatiştii proclamă Republica Moldovenească Transnistreană și, cu sprijinul trupelor rusești, preiau controlul asupra celei mai mari părți a regiunii. Apoi, în noaptea de 1 spre 2 martie 1992, separatiştii atacă postul de poliţie din Dubăsari - ultimul bastion al Chişinăului în Transnistria. Incidentul marchează începutul războiului civil.
„În urma conflictului din Transnistria la care am luat parte, la platoul Cocieri, voluntari, pe noi nimeni nu ne-a adus în armată. Băieţii noştri au intrat de unii singuri într-o unitate militară a Armatei 14 şi au luat armament şi am început acolo să ne opunem după ce a fost arestat la Dubăsari poliţia noastră şi am început acolo să ne opunem... După asta s-a implicat de acum şi Moldova şi atunci după toate luptele alea nu ne mai puteam întoarce acasă. Au murit oameni de-o parte şi de alta”, a spus Vlad Grecu, refugiat Transnistria
La sfârşitul lunii martie era stare excepţională în toată Moldova. Vicepreşedintele rus Aleksandr Rutskoi cere independenţa regiunii, iar pe 21 iunie, preşedintele rus Boris Elţîn ameninţă cu o intervenţie militară dacă luptele nu încetează. O zi mai târziu, Moldova declară război Rusiei şi concentrează noi trupe. După o lună, pe 21 iulie, Republica Moldova și Federația Rusă semnează Convenția pentru reglementarea pașnică a conflictului armat. Însă Rusia continuă să ofere regimului separatist sprijin militar, politic și economic.
„După toate luptele alea nu ne mai puteam întoarce acasă. În plus, apartamentul a fost ocupat de o familie de cazaci. În apartament locuia sora mai mare cu trei copii şi ei au intrat cu armele şI i-au spus noi ştim unde e el, în 24 de ore să eliberaţi apartamentul. Şi tot, foarte simplu şi ea s-a supus. Era război, au murit oameni, asta nu e simplu, nu e pur şi simplu că s-a bătut cineva acolo, a fost război. Noi nu am pierdut războiul, ne-au trădat”, a spus Vlad Grecu, refugiat Transnistria.
Situatia este şi astăzi neclară şi tensionată. Un raport al Departamentului de Stat american relatează despre torturile din închisorile Transnistriei. Organizațiile non-guvernamentale acuză aşa-zisul guvern de la Tiraspol de grave abuzuri şi încălcări ale drepturilor omului.
„Omul cel care nu e de acord cu politica din Tiraspol, acel om este urmărit de miliţia separatistă, eu nu o dată am fost arestat de KGB, am fost şi bătut şi capul mi l-au fărâmat şi arestat cu pistoletul şi cu picioarele m-au bătut, mi-au luat tot din casă, e o stare activă între... o tabără apără Moldova. Mă doare sufletul - se distruge graiul modovenesc. Mulţi sunt nevoiţă să dea copiii la limba rusă”, a spus Mihai Dîrul, activist transnistrean.
„Regimul de la Tiraspol îşi poate permite orice fără a fi sancţionat sau de oprit atunci când săvârşesc abuzuri la adresa persoanelor”, a declarat Ion Manole, director executiv Promo LEX.
Rușii au lăsat câteva mii de militari în zonă pentru a menține republica separatistă, unde Chişinăul nu are nimic de spus. De aceea, oamenii care îşi privesc ţara-mamă din celula numită Transnistria se consideră abandonaţi.
„Nu avem nicio aşteptate, o să mă duc la alegeri, o să votez pentru un partid pro-european, dar nu am nicio aşteptare, pentru că ei nu au uitat numai de stânga Nistrului, dar şi de partea asta, se răfuiesc la putere, ajung la Putere dar nu se mai gândesc la ceea ce declară în timpul campaniei electorală”, a mai spus Vlad Grecu.
„Moldova nu are cu ce apăra, nu are cu ce ajuta, nu are cu ce face. Poporul când se deprinde cu regimul separatist din Tiraspol”, a spus Mihai Dîrul, activist transnistrean.
Teoretic, cetăţenii moldoveni din regiunea transnistreană au drept de vot pentru Parlamentul Moldovei. Însă acest corp electoral este ignorat politicieni în campanie. Pentru Republica Moldova, reglarea relaţiei cu Transnistria se va transforma într-o prioritate dacă va alege decisiv drumul spre Uniunea Europeană, unde nu poate ajunge decât cu toate problemele rezolvate. Mai ales acele legate de graniţe şi vecini.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
