1989 | Televiziunea publică, factor de manipulare
Pe 22 decembrie 1989, românii liberi au năvălit în studioul 4 al televiziunii de stat. Doar că, după entuziasmul şi anunţarea victoriei la postul public, lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură. 27 de ani mai târziu, procurorii militari au avansat ideea că în timpul evenimentelor din decembrie 89 comunicatele transmise la televiziune au creat aparenţa unui război civil.
22 decembrie 1989. După aproape jumătate de secol în care televiziunea de stat a fost instrumentul de propagandă al regimului comunist, în studioul 4 al Televiziunii Române au năvălit românii liberi.
„Armata în Bucureşti e cu noi! Dictatorul a fugit! Eroicul popor român, victorios! Am învins! Am învins!”, exclama atunci Mircea Dinescu.
„Studioul ăla era gol, când am ajuns acolo am zis ce dracu zicem? M-am gândit că important e să zicem c-a fugit dictatorul. Îi întrebăm pe ăia domnule putem să intrăm? Nu nu nu! Zice sunt încinse aparatele, mai aşteptaţi! Ăia aşteptau să vină securitatea să ne ia gâtul”, povestește scriitorul Mircea Dinescu.
„Mă aflu aici în calitate de mamă în primul rând şi fac un apel către toate mamele din România să ne apărăm copiii, să ne apărăm cultura de aici înainte”, spunea atunci Olga Delia Mateescu.
„Mi se părea că toţi trebuie să fim acolo, să fim mulţi. Eram cu o carte în mână, mi se părea că e foarte important faptul că lumea trebuie să ştie strofa a doua din „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie””, spune actrița Olga Delia Mateescu.
Au trecut 27 de ani de când, în studioul 4 al televiziunii de stat, s-a auzit pentru prima dată "Am învins! Dictatorul a fugit!". La scurt timp după anunţarea victoriei, însă, pe postul naţional de televiziune a fost lansată ipoteza existenţei teroriştilor. Anunţul a condus la o psihoză în masă.
- Stimaţi oameni, televiziunea este atacată din toate direcţiile. Se pare că elemente teroriste au pătruns inclusiv pe culoarele acestei instituţii.
„Televiziunea a fost un instrument de manipulare absolut oribil şi folosit fără niciun scrupul”, afirmă Sorin Cucerai, jurnalist.
„Adevărul e că, eu una în acel moment ,aveam senzaţia că sunt terorişti. Credeam că ar putea fi. Am trecut prin gloanţe sau… aşa am crezut. Chiar mă-ntreb!”, adaugă Olga Delia Mateescu.
„A fost momentul foarte rapid prin care practic revoluţia a început să fie deturnată, pentru că cine avea controlul informaţiilor putea ulterior să facă orice doreşte cu acele informaţii”, mai spune Sorin Cucerai.
Abia de curând, după trei decenii de incertitudini şi declaraţii evazive, procurorii militari au stabilit că unul dintre punctele cheie ale evenimentelor din decembrie 1989 a fost Televiziunea Română şi că mesajele transmise pe post au creat o diversiune informaţională.
„Era o întreagă structură care trebuia să-şi niveleze drumul spre putere pe care şi l-au nivelat foarte repede. Aceste diversiuni au bătătorit bine toate aceste întâmplări încât s-apară ei ca salvatori. Interesul generalilor era să se producă o confuzie şi un talmeş balmeş a la Naşu, şi din acea confuzie să iasă ei eroi”, afirmă Sorin Cucerai.
„Speranţele pe care le aveam atunci s-au spulberat repede în noianul de anunţuri ciudate”, mai spune Olga Delia Mateescu.
„Atunci a fost de fapt ca să zic aşa marea năpârlire. În care toţi şi-au pus banderola şi generali de securitate, şi de armată, şi ofiţeri, şi turnători şi securişti”, adaugă Mircea Dinescu.
Zdruncinarea moralului şi instaurarea fricii în rândul cetăţenilor, în timp de conflict, prin mesaje de natură a crea o stare de panică şi de confuzie, sunt componente ale războiului psihologic.
Începând cu data de 22 decembrie, după fuga Ceauşeştilor, la Televiziune au început să fie lansate informaţii referitoare la prezenţa grupurilor teroriste, otrăvirea apei, aruncarea în aer a rezervelor de sânge, atacarea unor sedii de instituţii, unităţi militare etc.
„Manipularea pusă la cale în studiourile televiziunii, avea un sens precis. Să legitimeze noua conducere. Şi nimic nu legitimează noua conducere în sensul acceptării de către popor, decât un conflict, o dramă, sânge, morţi, frică”, susține jurnalistul Sorin Cucerai.
Ancheta desfăşurată timp de 27 de ani, în Dosarul Revoluţiei, a omis să analizeze legătura dintre evenimentele care s-au soldat cu pierderi de vieţi omeneşti şi mesajele care au fost difuzate la Televiziune şi Radio.
„Coloane blindate, terorişti, antiterorişti, de fapt, terorişti, aceste detaşamente criminale se îndreaptă spre clădirea radioteleviziunii”, anunța atunci Teodor Brateş, fost redactor-şef adjunct al Actualităţilor TVR.
„Pare să fie vorba de un război psihologic, atunci prin repetarea constantă a unor zvonuri demonstrat false şi prin apelul emoţional intens de a sprijini armata în calitate de civil neînarmat”, mai spune Sorin Cucerai.
„La ora aia, existau în Bucureşti, în diverse case de pe traseul lui nea Nicu aşa zise simulatoare de mitralieră, la guerrilla urbană, o chestie electronică care părea că trage continuu cu mitraliera înţelegi? Şi asta era şi în Piaţa Palatului şi la Televiziune”, spune Mircea Dinescu.
O regulă de bază în cadrul unui conflict armat este aceea de impune o anumită cenzură a informaţiilor emise pe canalele media.
În acest sens, potrivit unui document oficial al Parchetului, în declaraţia dată de Teodor Brateş, în decembrie 89 redactor-şef adjunct al Actualităţilor TVR, pe data de 22 decembrie, începând cu ora 19:00, informaţiile care intrau pe post erau discutate în prealabil cu un comandament militar înfiinţat la etajul 11 al televiziunii.
Însă, despre comandamentul militar care decidea ce informaţii sunt transmise la TV, anchetatorii din Dosarul Revoluţiei nu au aflat nimic, concret, timp de 27 de ani.
„Ancheta nu a reuşit şi nici nu şi-a propus să identifice persoanele din cadrul comandamentului militar, nu a stabilit ce atribuţii aveau acestea, dacă printre aceste atribuţii se regăseau şi cele legate de instituirea cenzurii; nu s-a stabilit identitatea persoanei/persoanelor care au decis înfiinţarea acestui comandament; nu s-a stabilit cine erau cei care furnizau informaţiile celor care ulterior le transmiteau pe post; cum se primeau aceste informaţii, dacă erau verificate/cine le verifica şi cum, în cazul în care nu erau verificate, de ce, în condiţiile în care liniile telefonice şi comunicaţiile în general funcţionau perfect”, se aratp în ordonanța Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În studiourile 4 şi 5 ale televiziunii de stat, generali, oficiali ai Armatei sau din rândul fostei Securităţi şi reprezentanţi ai noii structuri politice, Consiliul Frontului Salvării Naţionale, au transmis constant comunicate către ţară.
„E foarte greu de probat dacă respectivii aveau de apărat un plan bine pus la punct dar post factum le-a ieşit tentativa de a manipula cetăţenii României”, spune Sorin Cucerai.
Timp de trei decenii, procurorii militari nu au avut în vedere faptul că persoane rămase neidentificate au lansat pe postul naţional de televiziune informaţii false, zvonuri privind existenţa unor forţe teroriste, fapt care a creat confuzie şi panică în rândul populaţiei şi a avut ca rezultat foarte multe victime, morţi şi răniţi.
Noua anchetă şi-a propus să îi identifice pe cei care se fac vinovaţi de lansarea informaţiilor care au creat, în decembrie 89, aparenţa unui război civil.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
