După multiple luxații ale umărului drept, un tânăr sportiv a fost supus unei intervenții chirurgicale cu risc de complicații catastrofale. La Spitalul de Ortopedie MedLife, dr. Ion-Andrei Popescu a efectuat, în premieră națională, o intervenție Latarjet complet artroscopic și a evitat complicațiile legate de fixarea cu șuruburi în tehnica deschisă.
J.A. face sport, practic, de când se știe. De la 7 ani, s-a dus la fotbal, atletism, patinaj. Nu ca spectator, ci în calitate de competitor. La fiecare disciplină, își dorea să învețe cât mai repede, pentru a fi acceptat în echipele mai mari, unde chiar se practica sportul respectiv. În adolescență, l-a captivat handbalul: „Vârful de activitate îl localizez în jurul vârstei de 15-18 ani. Chiar la debutul perioadei de formă maximă în trecutul sportiv, și anume la vârsta 15 ani, a apărut prima accidentare la umăr, o luxație a umărului, în urma unui blocaj al adversarului pe aruncare, eu fiind apărător pe timpul unui meci de handbal. Cauza a fost una simplă, dezechilibrul de mase între mine și adversar a făcut ca umărul să nu suporte tensiunile din acel blocaj, rezultând luxația anterioară”, spune J.A.
Luxația inițială i-a afectat activitatea sportivă, iar recidivele nu au întârziat să apară, cam în fiecare an sau cel mult la doi ani distanță. Pentru a evita aceste recidive, a decis să se apuce de sporturi care nu presupuneau contact fizic și anume atletism și tenis de câmp. Le poate practica și în prezent la nivel amator, ca urmare a intervenției reușite.
„Spitalul de Ortopedie MedLife a fost locul care a făcut ca așteptarea operației și începerea recuperării să se scurteze. Îmi doream să revin rapid la activitățile care îmi plăceau, tenis, alergare, înot fără griji. Acestea au devenit aproape imposibile când am ajuns ca, la întinderea brațului spre înapoi și asigurarea unor condiții minime de tensiune și rotație a umărului, să apară luxația, a cărei reducere nu rezistam să se facă pe viu, fără sedare, ci doar cu anestezie. În cazul meu, legătura dintre mine și spital a făcut-o domnul doctor Ion-Andrei Popescu. Acesta mi-a propus ca operația să o realizăm aici, eu având încredere în capabilitățile spitalului și priceperea decisivă a domnului doctor”, spune J.A.
Cu medicul a rezonat din primele discuții, nefiind nevoie de explicații suplimentare în alegerea metodei și a tipului de operație. Totodată, pacientului i-au fost explicate în detaliu procedura, riscurile, variantele de rezervă pe care medicul era pregătit să le adopte chiar și în timpul intervenției.
Operație complexă și complicată, după multiple dislocări ale umărului drept
După investigații de tip RMN și CT, pacientul n-a fost intimidat de faptul că urma o intervenție complicată. Dimpotrivă! Pentru că e o persoană care promovează noile tehnologii, chiar și experimentările, în general, s-a simțit încântat și optimist în raport cu stabilirea metodei și a tipului de intervenție ales de către doctorul Popescu. Complexitatea operației era de așteptat, își amintește J.A., dat fiind numărul recidivelor, șase, și a dificultăților de gestionare a mișcării umărului pentru a evita o nouă accidentare.
Dr. Ion-Andrei Popescu a constatat că pacientul suferise multiple dislocări (luxații) ale umărului drept. Prima a fost, într-adevăr, traumatică, dar toate celelalte au apărut în situații din ce în ce mai banale, chiar și în somn. Pacientul a sperat că tratamentul conservator sau ortopedic va fi suficient. “Din păcate, însă, ligamentele, capsula și labrumul glenoidian au fost distruse iremediabil, explicând aspectul recidivant al instabilității de umăr. În plus, suprafețele osoase s-au erodat și ele, astfel, articulația a devenit complet instabilă. Aceste lucruri se văd bine pe RMN de umăr, dar mai ales se observă la examinarea clinică a umărului instabil. Orice tentativă de reparare a ligamentelor sau a labrumului, precum operația clasică de reinserție a labrumului, numită și Bankart, este sortită eșecului”, explică medicul.
“Indicația terapeutică în acest caz este de augmentare a suprafeței articulare și de ranforsare indirectă a stabilității umărului, prin transferul unui tendon din apropiere, dar cu cu o pastilă osoasă, care să mărească suprafața de contact între capul humeral și glenoidă, osul omoplatului. Intervenția poartă numele celui care a inventat-o, prof. Latarjet, în anii 50. Intervenția se poate efectua deschis, dar și artroscopic, fiecare tehnică având specific rate de complicații și riscuri diferite”, relatează Dr. Ion-Andrei Popescu de la Spitalul de Ortopedie MedLife.
Astfel, la început de noiembrie 2021, a avut loc intervenția chirurgicală, despre care J.A. spune că „a decurs foarte bine, fără a mă resimți neobișnuit ulterior, zilele următoare deplasându-mă fără probleme câțiva km de acasă până la sala de recuperare. Interacțiunea cu personalul medical a fost una deschisă, fără temeri, colaborând către rezultatul dorit de ambele părți, o operație complexă executată minim invaziv printr-o metodă autentică, benefică pacientului”.
Dr. Ion-Andrei Popescu: „Premiera a constat în efectuarea acestei intervenții complet artroscopic”
Întrebat dacă intervenția chirurgicală putea fi evitată, dr. Ion-Andrei Popescu spune că, din nefericire, instabilitatea recidivantă nu poate fi tratată conservator. “Dacă umărul se luxează de mai mult de două ori, el se va disloca de sute de ori dacă nu e stabilizat prin intervenție chirurgicală. Pentru fiecare tip de instabilitate, în funcție de bilanțul leziunilor (labrum rupt, ligamente deșirate, pierdere de substanță osoasă a suprafetelor articulare) se indică tratamentul chirurgical potrivit: intervenția Bankart (refixare părți moi: ligamente, capsulă și labrum), intervenția Latarjet (transfer proces coracoidian cu tendon conjoint pentru augmentare osoasă și stabilizare ligamentară) sau mai nou, intervenția DAS (stabilizare dinamică anterioară, prin transferul tendonului cap lung al bicepsului)”.
În cazul de față, J.A. a avut indicația pentru intervenția Latarjet pentru că avea pierdere osoasă mare la nivelul glenoidei, iar ligamentele glenohumerale inferioare erau complet distruse și insuficiente. “Operația Bankart, intervenție relativ ușoară și foarte des efectuată de ortopezi non-specializați în chirurgia umărului, ar fi însemnat eșec și programarea recidivei”, concluzionează dr. Popescu.
În ceea ce privește alegerea intervenției, medicul susține că avantajele sunt în primul rând legate de siguranța tehnicii folosite și de managementul complicațiilor posibile. Vizualizarea artroscopică este excelentă și oferă siguranță în disecția transferului în proximitatea nervilor și vaselor de sânge vitale. În al doilea rând, pacienții operați artroscopic au mai puțină durere și se pot recupera mai devreme decât cei operați prin tehnica deschisă. În plus, riscul de recidivă e redus considerabil, potrivit dr. Popescu. Recidiva instabilității după Latarjet este foarte rară.
Problematica intervenției Latarjet constă în riscul mare de apariție a complicațiilor intraoperatorii, dar și postoperator. De aceea este foarte importantă tehnica chirurgicală folosită. De regulă, pacienții cu umeri stabilizați prin operația Latarjet revin la sport, chiar și de contact, la 6 luni de la intervenție.
După ce a luat în considerare toate aceste aspecte, medicul a efectuat operația. „Intervenția Latarjet constă în transferul procesului coracoid, un os din apropiere, împreună cu tendonul conjoint, pe suprafață anteroinferioară a glenoidei, printr-o fereastră creată în mușchiul subscapular. Fixarea pastilei osoase pe bordul anterior glenoidian mărește suprafața de contact articulară cu capul humeral, iar tendonul transferat recreează efectul de hamac sau stabilizator dinamic al ligamentelor glenohumerale inferioare”, a explicat dr. Popescu.
Clasic, intervenția se efectuează prin chirurgie deschisă, dar de puțini ani se poate efectua și complet artroscopic, minim invaziv. Intervenția Latarjet este, poate, cea mai dificilă intervenție din ortopedia sportivă a umărului. Timpii operatori sunt foarte bine codificați, există multiple riscuri majore care trebuie evitate, precum lezarea nervilor plexului brahial sau a arterei axilare.
“Se cunosc foarte bine complicațiile catastrofale care pot apărea, mai ales cele legate de fixarea cu șuruburi, de aceea indicația și tehnica folosită trebuie să fie bine alese. Tehnica artroscopică a fost dezvoltată tocmai pentru o mai bună vizualizare în timpul intervenției și mai ales pentru controlul și managementul complicațiilor și riscurilor posibile. Premiera a constat în efectuarea acestei intervenții complet artroscopic, minim invaziv, dar și prin utilizarea unui sistem inovator de fixare prin fire solide tensionate între doi endobutoni, evitând, astfel, complicațiile legate de fixarea cu șuruburi în tehnica deschisă”.
Când chirurgia modernă seamănă cu aviația
Medicul Ion-Andrei Popescu face parte din generația nouă de chirurgi ortopezi supraspecializați și are o rutină în chirurgia artroscopică a umărului. Doctorul nu ezită să-și compare ocupația cu complexitatea procedurilor din aviație. Efectuează în jur de 500 intervenții pe an, majoritatea artroscopii de umăr și protezări. Intervenția Latarjet a învățat-o în anii de rezidențiat si de supraspecializare în Germania și Franța direct artroscopic.
“Nu îmi aduc aminte să fi simțit ceva diferit înainte de această intervenție în premieră, era doar o problemă de timp până au ajuns implanturile speciale în România, până mi-am format echipa și am instalat aparatura necesară pentru intervenții de mare complexitate. Chirurgia modernă, mai ales în domeniile de nișă sau supraspecializate, are multe asemănări cu aviația: managementul complicațiilor și riscurilor, desigur pentru evitarea lor, o multitudine de proceduri speciale și planuri de rezervă, soluții de salvare etc. Până la urmă, pilotul nu anunță călătorii în cursul aterizării că «încercăm să aterizăm pe aeroportul x », ci anunță «aterizăm și bine ați ajuns!»”, spune medicul.
Pașii recuperării după cea mai dificilă intervenție din ortopedia sportivă a umărului
Din punctul de vedere al medicului specialist ortopedie-traumatologie, supraspecializat în chirurgia umărului, recuperarea lui J.A. a mers foarte bine, urmând pașii prevăzuți. Pacientul, precizează dr. Popescu, poartă o orteza de umăr în primele 4 săptămâni de la intervenție. Aceste 4 săptămâni sunt necesare cicatrizarii și consolidării transferului. Încă 2 săptămâni pacientul nu are voie să miște activ umărul, dar poate să penduleze brațul și să nu mai poarte orteza. Din a 7-a săptămână începe recuperarea activ asistată și, ulterior, complet activă sub supravegherea unui kinetoterapeut, cu rutina în recuperarea umărului operat. Pacientul poate merge la înot, se poate antrena cu greutăți, practic nu mai are limitări din partea medicului. Doar umărul se recuperează lent, cam 1% pe zi. La 5-6 luni de la intervenție, pacientul poate începe programul de pregătire sportivă tipic pentru sportul favorit, iar după 6 luni de la intervenție poate reveni pe teren dacă este atlet profesionist.
După intervenția în premieră națională, tânărul sportiv s-a întors la pasiunea sa, sportul: „Practicând multe sporturi, nu pot spune că operația îmi limitează orizontul din care să aleg, dar cu siguranță preferințele vor fi pentru sporturile fără contact, alergare trail și șosea și tenis de câmp, la nivel amator. Forma la care sunt acum este în creștere, încercând să mențin antrenamentele de alergare zilnice. În același timp, antrenamentele de recuperare continuă cu toate că activitățile zilnice nu sunt însoțite de limitări, un motiv ar fi pentru că în acest tip de activități nu utilizez întregul domeniu unghiular de rotire al umărului”, povesește J.A.
La 4 spre 5 luni de la intervenție, J.A. a reînceput activitatea sportivă. Alergare, chiar și înot. De curând, a participat la două competiții de alergare destinate amatorilor, pe distanțele de 11 km, apoi 21 km, la care a revenit în primele 10 locuri.
***
Acest articol face parte din demersul RoMâine, inițiat și susținut MedLife, furnizorul național de sănătate al României.
RoMâine este un efort comun de însănătoșire națională, care se construiește cu grijă, respect, încredere, speranță și empatie. Valori care se regăsesc și în spitalele MedLife. Aici se aude grija, speranța prinde glas și se naște un mâine mai bun ca azi.
MedLife deține cea mai complexă rețea de spitale private din România, cu 14 unități spitalicești în București și în țară și mii de medici, asistente și infirmiere care împreună fac România bine zi de zi.
Intră pe medlife.ro/spitalele-medlife și află mai multe detalii.
#GrijaRoMaine #SpitaleleMedLife #ImpreunaFacemRomaniaBine
Articol sustinut de MedLife 
