Publicul este un motor fără de care artiștii nu ar mai exista. De aceea mă înclin cu respect și mulțumesc din suflet publicului Operei Naționale București pentru susținerea, dragostea și generozitatea de care a dat dovadă pe toată această perioadă pandemică, spune Mihaela Soare, Prim-solistă a Operei Naționale București din 2005. Mihaela crede cu tărie că dansul a ales-o, pentru că după prima oră într-un studio de balet, undeva în jurul vârstei de 5 ani, a continuat fără oprire.
Ce înseamnă respectul pentru tine ca balerină?
Mihaela Soare: Respectul pentru mine reprezintă biletul către o lume civilizată, o lume în care sensul existenței noastre contează enorm.
Respectul de sine este motorul principal care îi face pe oameni să construiască împreună lucruri, să trăiască în armonie sau să se simtă apreciați, valorizati și, de ce nu… chiar și iubiți. Respectul este o valoare morală și de aceea consider că a respecta pe cineva presupune a-l trata cu demnitate și onoare. Respectul înseamnă a lua în considerare existența, părerile și ideile altor oameni, presupune a avea capacitatea să privim dincolo de convingeri și prejudecăți.
Cum a început relația ta specială cu baletul?
Mihaela Soare: Cred cu tărie că dansul m-a ales pe mine, pentru că după prima oră într-un studio de balet, undeva în jurul varstei de 5 ani, am continuat fără oprire.
Cântam si dansam prin casă și nu exista eveniment la care eu sa nu particip cu recitarea unor poezii, cu o mică coregrafie sau cu vreo piesă muzicală la modă, deci, cum am spune, spirit de artist.
Părinții mei nu au crezut că mă voi îndrepta spre această meserie, până în momentul în care am intrat la Liceul de Coregrafie din București, în urma unui examen riguros la acea vreme, unde am obținut nota maximă. Rezultatele de la școală, cât și premiile de la Olimpiade și Concursuri i-au făcut să-mi accepte opțiunea cu privire la dans. De aceea îi respect și le mulțumesc enorm pentru tot efortul, dăruirea, generozitatea și, nu în ultimul rand, pentru susținerea și dragostea lor față de mine.
Indiferent de situație, consider că dacă dorim să fim respectați și tratați cu considerație și politețe, suntem și noi datori să oferim același lucru. Respectul poate fi pentru familie, pentru prieteni sau colegi, pentru profesie sau pentru un om care te ajută și te susține necondiționat.
Pentru mine, persoana care ți-a câștigat respectul prin capacitatea sa profesională, prin conduita sa, prin valorile morale pe care le are, cât și prin generozitatea sa reprezintă un model demn de urmat. În profesia mea m-au inspirat foarte mulți oameni care pentru mine au reprezentat un model și îi respect: Magdalena Popa, Eugenia Cotovelea, Anca Mândrescu, Pierre de Hillerin, Ana Caraianopol, Florin Mateescu, Augusta Gostian, Nicolae Ionescu, Petruța Almosnino, Delia Mucica, Felicia Donceanu.
Crezi că artiștii sunt respectați în România?
Mihaela Soare: Cu parere de rau, cred că nu suficient. Am întâlnit oameni pentru care artiștii nu reprezintă absolut nimic, așa cum am întâlnit persoane pentru care arta, în general, ocupă un loc esențial în viața lor. Există oameni care nu știu că un balerin abordează dansul dintr-o perspectiva psiho-neuro-musculară sau că pentru un spectacol artistul lucrează săptămâni, luni sau în unele cazuri chiar ani de zile, pentru a obține o performanță.
Cum vezi tu respectul pentru public? Dar respectul publicului din România pentru artă, în general și pentru balet, în special?
Mihaela Soare: Din punctul meu de vedere, ne manifestăm respectul atunci când apreciem efortul, munca, dăruirea, generozitatea persoanelor din jurul nostru. Pentru mine publicul reprezintă un pilon principal în viața artistului, un motor fără de care artiștii nu ar mai exista. Publicul din țară mi se pare foarte cald, generos, plin de apreciere. Sunt oameni care își cumpără bilete imediat ce văd că vom avea o premieră, sunt oameni care sunt interesați și de repertoriu, distribuții, cât și de nevoile noastre ca artiști. De aceea mă înclin cu respect și mulțumesc din suflet publicului Operei Naționale București pentru susținerea, dragostea și generozitatea de care a dat dovadă pe toată această perioadă pandemică.
Respectul față de public este dat de calitatea unui spectacol, de o distribuție de top, cât și de condițiile în care se desfășoară actul artistic. Menirea noastra în fața publicului este aceea de a prezenta cea mai bună versiune a noastră, de a ajunge să-i atingem sufletul, iar respectul nostru, al artiștilor, este dat de însăși noblețea profesiei noastre.
Știu că avut posibilitatea să lucrezi ca balerina în străinătate, dar ai ales să faci balet în România. De ce în țară?
Mihaela Soare: Am ales să mă întorc, pentru că eu cred în potențialul oamenilor de aici. În multe domenii avem valori incontestabile, însă lipsa publicității, a marketingului lasă de dorit, iar acești oameni sunt practic aproape necunoscuți.
Cum crezi că putem insufla respectul pentru artă, muzică, balet?
Mihaela Soare: Cred că educația din familie, cât și școala ar trebui să insufle respectul pentru artă. Mi se pare important pentru un copil să meargă la teatru, concerte, operă, la balet, la o expoziție de pictură/sculptură. Dragostea și respectul pentru arta se câștigă prin campanii specifice domeniilor artistice, cu ajutorul cărora putem insufla și trezi interesul pentru artă.
----
Articolul face parte din demersul RoMâine.
Platforma de sănătate RoMâine este locul în care românii au ocazia să își aducă aminte și să exerseze cele mai importante valori umane, precum Respectul, Empatia, Încrederea, Speranța sau Grija. Este o școală națională de clădit în viitor în care Sistemul Medical MedLife, furnizorul național de sănătate al României, aduce împreună personalități de renume și oameni de rând, pentru a găsi soluții să facem România bine.
#RoMaine #RespectRoMaine #RespectRoMaineMedLife
Articol sustinut de MedLife 
