Și-au făcut „cuib” în istoria fotbalului continental
„Cascadorii râsului... ce poți să spui? Nu am venit de la început, am doar patru etape sau câte. Dacă ne uităm în ultimele 4 etape nu am luat chiar așa multe. A fost ăla 9-0, dar am jucat cu copii. După aceea au venit noi jucători, doi jucători, doi jucători, fără antrenamente, fără pregătire fizică, fără nimic...”, povestește Dumitru Mitu.
Până la acel 9-0, au mai fost 7, 16 sau chiar... 18 goluri încasate într-un singur meci. De câteva runde, de la venirea lui Angelo Massone, trecut și pe la Rapid și Ceahlăul, plasa nu s-a mai scuturat de atâtea ori. A crescut însă numeric, lotul. La Șiria, localitatea natală a lui Ioan Slavici au sosit, italieni și francezi. Ibrahim Sarr și Sliti Taider sunt doi dintre aceștia. Unul vine din liga secundă cipriotă, altul a trecut chiar și pe la Parma. Sliti e fratele mai mic a lui Saphir Taider, om de bază la Bologna, în Seria A.
„E o diferență mare între locul în care joacă el și unde evoluez eu. El joacă cu cei mari, eu sper să ca în acest prim an aici să joc cât mai mult și să îmi demonstrez calitățile. Îmi vine să râd când mă gândesc la situația din clasament, dar e o problemă pe care trebuie să o rezolve clubul cumva. Până acum, în teren, sunt foarte mulți tineri și nu putem face prea multe”, adaugă Sliti Taider.
„Nu am spus foștilor colegi ceea ce am găsit aici, nu e ușor să pierzi tot timpul. Aștept prima victorie, avem nevoie de una, sau chiar de un egal, ar fi bine pentru noi. Nivelul ligii secunde e unul bun și cred că dacă ne vom îmbunătăți echipa vom începe să și câștigăm”, a spus și Ibrahim Sarr.
În căutarea unui rezultat pozitiv, Șoimii au încasat doar trei goluri de la ASU Poli, într-un meci pentru care s-au pregătit 60 de minute, fără antrenor. Tactica a făcut-o... noul patronat.
„A venit Massone, el s-a ocupat eu am venit doar ca jucător, la fel ca și acum în fața voastră, le-am explicat, căci sunt mai în vârstă, ce să facă pe fază defensivă, chiar dacă le-a spus Massone ce să facă”, a adăugat Mitu.
Orice ar fi, optimismul nu dispare, iar povestea merge mai departe. Pe-o partitură italiană, cu iz balcanic. Sau ca-ntro nuvelă de Ioan Slavici, care bine spunea odată: „cine nu știe a juca, n-are treabă cu munca”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News