Discuție psiholog - student: „Formarea mea şcolară sper să fie una mult mai...” - Păi acuma, 2 ani aproape au trecut. Mai e unul, ”Doi ani aproape au trecut, dar au trecut foarte greu".
Raphael Gligor are 27 de ani. Lucrează ca metrolog la o companie din Timișoara de șapte ani și încearcă să împace slujba cu studiile. Facultatea a început-o în urmă cu doi ani și nu vrea să renunțe, deşi îi e greu, pentru că lucrează în trei schimburi. Pentru a găsi cea mai bună soluție apelează la psihologul universității: „Încerc să împart şi munca, şi şcoala. De puţine ori reuşesc. Şi încerc să reuşesc şi mai mult. Mă ajută să îmi dezvolt şi personalitatea, şi modul de a vedea lucrurile. Şi de a vedea şi avantajele, şi dezaventajele în formarea mea profesională".
Prea puține persoane se ocupă de orientarea în carieră a studenților. Este și concluzia la care a ajuns Anca Condrea, psihologul Universității Politehnica Timișoara: „Derularea unui proiect de amploare în universitate ar însemna să solicităm mai mulţi psihologi. Eu singură nu pot să duc o chestie de mai mare amploare".
Situația nu este întâlnită numai la Timișoara. Potrivit unei analize a Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România, la nivelul întregii ţări, în anul universitar 2012-2013, doar 1,8% din studenți au apelat la servicii psihologice oferite de universitate.
„Este o reticenţă din partea studenţilor, cred că din cauza mentalităţii românilor... dacă mergi la psiholog înseamnă că eşti nebun. Şi atunci foarte puţini merg să se orienteze", spune Daniel Craia, reprezentantul studenților în Consiliul de Administrație al UPT.
Analiza Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România relevă faptul că unui singur angajat cu ocupație în domeniul consilierii și orientării în carieră îi revin, în medie, la nivel național, aproape 8.500 de studenți de care trebuie să se ocupe.
reporter: Miodrag Hojda
operator: Mihai Pop
editor web: Călin Țenche