Punctul de start a fost oraşul Bekescsaba. Mai bine de jumătate dintre cei care s-au înscris la supermaratonul de 200 de km au ales bicicleta. Cursa nu a fost însă fără efort: ”Am avut noroc şi cu vântul şi cu ploaia, doar la startul de la Bekescsaba am prins câteva minute de ploaie, dar după aceea am avut vreme frumoasă şi până la intrarea în România vânt prielnic”, ”Am crampe musculare după 100 de kilometri. Fără antrenament înainte...”, ”La pauza obligatorie a plouat foarte tare, am plecat de acolo cu puţină întârziere. În plus, după Turnu a fost vânt din faţă şi a trebuit să depunem efort mai mult ca să-l biruim”.
Mult mai grea a fost cursa pentru cei care au preferat să alerge pe distanţa de 108 kilometri dintre cele două oraşe. Primul a ajuns la Arad după șapte ore.
Distanţele au fost mari aşa că sportivii au avut şi o noapte de odihnă. În aceste condiţii, pentru cei mai mulţi drumul de întoacere nu a fost o problemă. - Speri să şi termini? ”Da, sigur, o să termin şi aştept gulaşul de după de la Bekescsaba”.
- Care e ponderea sportivilor profesionişti în raport cu cei amatori? ”Putem spune că satisfacem ambele categorii, majoritatea sunt amatori”, spune Alexandrul Meszar, organizator.
La concursul din acest an s-au înscris 58 de ştafete şi 9 alergători individuali.
reporter: Dan Codre operator: Cristian Kovacs editor web: Călin Țenche