Lubeniţa de Gottlob, greu de recunoscut. În comună există 60 de producători

Scumpiri în lanț pentru masa de Crăciun. Cât ajunge să coste un cozonac de casă în piețele din Capitală

Zile de doliu la Timișoara în amintirea eroilor căzuți în Revoluția din 1989. Mărturiile revoluționarilor

USR pune opt condiții ca să intre la guvernare. Reacția PSD-PNL-UDMR la cererile anunțate de Elena Lasconi

Bătaie între jandarmi într-un restaurant din București. Unul dintre ei a ajuns în comă la spital

Accident grav pe un șantier din Capitală. O placă de beton a căzut peste un utilaj în care ar fi o persoană

Reacția lui Boloș după ce Fitch a revizuit perspectiva ratingului României

Culisele discuțiilor dintre PSD, PNL, UDMR și USR

Concluzii după întâlnirea comisiei pentru controlul SIE cu directorul Gabriel Vlase

Cum a decis Nicușor Dan să intre în cursa pentru Cotroceni

Ioan Popa cultivă lubeniţă în comuna Gottlob din 1998. Are trei hectare de teren de pe care adună, vară de vară, până la 50 de tone de pepeni. De câţiva ani aşteaptă ca autorităţile din comună să obţină o etichetă specială, care să-i diferenţieze în pieţe de cei care pun pe tarabă marfă de import, dar spun că e din Gottlob, doar ca să o vândă. „Clientul poate ne crede, poate nu. Asta e problema. Când o să fim mai bine poziţionaţi, cu eticheta, sigur că şansele sunt mai mari. Ne afectează faptul că nu putem vinde la preţul dorit”, afirmă Ioan Popa.

În pieţele agroalimentare din Timişoara, dacă te iei după etichete, găseşti lubeniţă de Gottlob la fiecare pas. Doar că producătorii adevăraţi pot fi număraţi pe degetele de la o mână: „Nu prea mai poţi să mai dovedeşti la nimeni că arată la televizor că aduce din Grecia”, „Asta e de la Gottlob”, - Poţi să ne dovedeşti? Ai un certificat? ”Ce certificat... doar o luăm de acolo”.

Clienţii sunt şi ei sceptici în privinţa provenienţei lubeniţelor de pe tarabe: „Ai noştri se chinuie, muncesc şi rămân pe câmp, se distrug. Vin alţii şi o vând cu 2 lei”, „O fi de undeva. Principalul e că ei au şi noi nu avem. Nouă nu ne place să muncim, aducem de la alţii”, ”„Păi aduc de la vecinii noştri dragi. Avem numai vecini scumpi”, - Nu credeţi că e românească? ”Nu. N-au mai venit oltenii, nu avem garanţia asta.”

Lubeniţa de Gottlob este uşor de recunoscut, spun cunoscătorii. Este zemoasă şi dulce, iar gustul este inconfundabil: „Să-i spunem clientului că codiţa e verde şi atunci facem dopul şi gustul”.

Autorităţile din Gottlob că aşteaptă de doi ani din partea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci eticheta pentru a înregistra oficial lubeniţa de Gottlob. Edilii dau vina pe birocraţie pentru timpul îndelungat de aşteptare. „Tot ne dau termene, de la o lună la alta. A trecut anul, a mai trecut un an. Sub aşa-zisa siglă lubeniţă de Gottlob se vând lubeniţe, de exemplu, din sudul ţării cu etichetă lubeniţă de Gottlob ceea ce nu ne face bine”, spune Cristian Cerba, viceprimarul comunei Gottlob.

Deocamdată, certificatul de producător este singura dovadă a autenticităţii pepenilor din pieţe. Primăria Gottlob a eliberat doar 60 de astfel de certificate.

Reporter: Caterina Ledrer
Operator: George Ştefăniţă
Editor web: Călin Țenche