Lung de 35 de kilometri, canalul de irigații care face legătura între Arad și orașul Mezohegyes din Ungaria a fost amenajat în urmă cu mai bine de 100 de ani și deservea inițial o fabrică de zahăr. Din 1986, pe vechea infrastructură s-a legat un nou parteneriat: de data aceasta pentru irigații.
”Ca să transporte apa în această zonă din Mureșul lor trebuie să o ridice de circa șapte ori. Deci, costurile ar fi cu mult mai mari decât cele ce le achită nouă. În total, statul român încasează 100.000 de euro anual din această afacere. Costurile implică atât apa propriu zisă, cât mai ales transportul ei. Deși canalul asigură o curgere gravitațională, pentru umplerea lui ANIF folosește o stație de pompare”, explică Gheorghe Pele, directorul ANIF Arad.
”Se livrează apă la solicitare. În situația în care la ei plouă și este conținut de umiditate suficient în sol, telefonic ne anunță, oprim”, adaugă el.
Liviu Butariu, tehnician la o stație de pompare, ne spune: ”Deocamdată, mergem cu un singur agregat care merge direct în Ungaria și, dacă e nevoie, la solicitarea părții maghiare, completăm cu a doua pompă”. Vorbim de un debit de 400 de litri pe secundă pe agregat.
În tot acest timp, în județul Arad, doar două asociații de irigatori au încheiat contracte pentru livrarea de apă cu ANIF. Raportat la suprafață, la doar 2% din terenurile însămânțate anul acesta, apa de irigații a fost disponibilă. ”Ca să avem apă va trebui să se facă o investiție mare să se impermeabilizeze canalul de aducțiune al apei la hidrant și pe urmă noi de acolo să ne ocupăm de procurarea utilajelor pentru irigat”, afirmă Ion Dinu, președintele unei asociații agricole
Alături de infrastructura deficitară, o altă problemă pentru fermieri o constituie lipsa banilor. Irigarea corespunzătoare a unui hectar de culturi costă în jur de 300 de lei pe an, sumă pe care mulți agricultori o consideră prea mare.
Reporter: Dan Codre
Operator: Cristian Kovacs
Redactor: Călin Țenche